Turnul Londrei — Mărturie a unui trecut zbuciumat

REDARE

Turnul Londrei — Mărturie a unui trecut zbuciumat

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

DOMINÂND fluviul Tamisa în partea estică a capitalei britanice, Turnul Londrei e unul dintre cele mai cunoscute monumente din lume. Timp de aproape o mie de ani, marea fortăreaţă a jucat un rol important în istoria zbuciumată a Angliei, fiind atât închisoare, cât şi palat. Pe porţile lui au trecut regi, regine, curteni, clerici, politicieni şi judecători, pe unii aşteptându-i gloria, iar pe alţii pedeapsa cu moartea. Dar de ce a fost construit Turnul şi ce drame petrecute între zidurile lui au schimbat cursul istoriei Angliei?

Fortăreaţă regală

După ce a cucerit Anglia în 1066, ducele Wilhelm al Normandiei a construit multe castele pentru a-i intimida pe ostilii anglo-saxoni. Însă cea mai impunătoare clădire a fost înălţată în oraşul Londra. Iniţial, în colţul sud-estic al vechilor ziduri romane a fost ridicat un fort de lemn căruia în scurt timp, i-a luat locul o structură masivă de piatră, Marele Turn. Construit pe un teren aproape pătrat de 32 m pe 36 m, edificiul se ridica ameninţător având o înălţime de 27 m. Turnul le inspira teamă localnicilor. Când, mai târziu, la ordinul unui monarh, a fost vopsit în alb, a căpătat numele de Turnul Alb.

În timpul regilor care au urmat, construcţia a fost îmbogăţită cu turnuri de diverse dimensiuni. De jur împrejur s-au ridicat două ziduri masive şi s-a săpat un şanţ adânc. Astfel, complexul a ajuns una dintre cele mai de temut fortăreţe din Europa. Într-adevăr, chiar şi unii monarhi au fost nevoiţi să se refugieze între zidurile lui când erau urmăriţi de supuşii lor care se răzvrătiseră. În timpul războaielor civile erau învingători cei ce reuşeau să preia controlul asupra Turnului, considerat un simbol al puterii şi autorităţii. Pe timp de pace însă, Turnul era punctul de plecare al impresionantelor procesiuni de încoronare. Cât timp stăteau aici, regele şi curtenii locuiau în apartamente luxoase şi se întreţineau cu prietenii la banchete somptuoase. Cu toate acestea, duşmanii regelui nu aveau parte de acelaşi tratament.

Închisoare de stat

Primul deţinut a fost închis în Turn în anul 1100. Dar Turnul era o închisoare diferită, rezervată oamenilor de rang înalt. Printre aceştia au fost regii învinşi ai Scoţiei şi Franţei, precum şi unii membri ai aristocraţiei şi ai clerului care căzuseră în dizgraţie sau deveniseră trădători. Din când în când, aici aveau loc execuţii şi chiar crime. Henric al VI-lea a fost ucis în Turn, şi de aceeaşi soartă au avut parte atât Edward al V-lea, care avea 12 ani, cât şi fratele său mai mic.

Deţinuţii erau închişi oriunde se putea în incita Turnului. Unii fie se aflau sub strictă supraveghere, fie puteau să se plimbe în interiorul castelului. Unele detenţii erau scurte, altele lungi. William Penn, ulterior fondatorul coloniei americane Pennsylvania, a fost închis aici opt luni din cauza convingerilor lui religioase. După ce a suferit o înfrângere, ducele Charles d’Orléans, nepotul regelui Franţei, a fost închis în Turn de mai multe ori, în total 25 de ani, până când s-a plătit uriaşa sumă cerută ca răscumpărare. Tot aici, curteanul, exploratorul şi scriitorul Sir Walter Raleigh a petrecut 13 ani lungi şi grei, în care a scris lucrarea History of the World, înaintea eliberării sale temporare şi, în final, a execuţiei sale.

Execuţiile se înmulţesc

Încă de pe vremea Reformei, Turnul avea o proastă reputaţie pentru tratamentul inuman aplicat celor închişi aici. Dorind cu disperare un moştenitor de sex bărbătesc, Henric al VIII-lea se separă de Biserica Romano-Catolică şi începe să-i execute pe cei care nu-l recunoşteau drept conducător al Bisericii Anglicane. Anne Boleyn, a doua lui soţie, nu i-a dăruit nici un fiu şi e decapitată în Turn sub falsa acuzaţie de trădare şi adulter; împreună cu ea sunt ucişi atât fratele ei, cât şi alţi patru oameni. Catherine Howard, a cincea soţie a lui Henric, are parte de aceeaşi soartă. De asemenea, mulţi nobili cu sânge regal, care constituiau o ameninţare pentru tron, au fost închişi în Turn şi omorâţi pe eşafod.

După încoronare, tânărul fiu al lui Henric, Eduard al VI-lea, continuă „tradiţia“ crudelor execuţii. Moare însă după şase ani şi îi succedă la tron Maria, fiica lui Henric, o catolică zeloasă. Ea nu întârzie să o decapiteze pe Lady Jane Grey, care avea doar 16 ani, şi pe tânărul ei soţ, simple unelte folosite de alţii în lupta pentru putere. Apoi a venit rândul duşmanilor protestanţi să moară. Elisabeta, sora vitregă a Mariei, petrece în Turn mai multe săptămâni chinuitoare, în aşteptarea eliberării. La rândul ei, când devine regină, nu ezită să-i întemniţeze şi să-i execute pe cei ce refuză să renunţe la credinţa catolică sau se opun conducerii ei.

Deşi mii de oameni au fost închişi în Turn, doar cinci femei şi doi bărbaţi au fost decapitaţi chiar în incinta lui, şi asta pentru a fi scutiţi de ruşinea execuţiei publice. Trei dintre femei fuseseră regine: Anne Boleyn, Catherine Howard şi Jane Grey, care domnise doar nouă zile. Cele mai multe execuţii — majoritatea decapitări — au avut loc în apropierea Turnului, pe Tower Hill, sub privirile gloatelor dezlănţuite. Drept avertisment, capul unui condamnat a fost expus în vârful unei ţepuşe pe podul Londrei, iar trupul, trimis la Turn pentru a fi îngropat sub podeaua capelei. Peste 1 500 de cadavre au fost înmormântate aici.

Uneori, deţinuţii erau torturaţi pentru a li se smulge destăinuiri, dar asta de regulă numai după ce se obţinea o aprobare oficială. În 1605, în complotul Praful de Puşcă (Gunpowder Plot), Guy Fawkes încearcă să-l omoare pe rege şi să arunce în aer Parlamentul. Prin urmare, e tras pe roata din Turn pentru a fi obligat să divulge numele complicilor lui înainte de a fi executat.

În secolul al XVII-lea, Anglia şi Turnul au ajuns pentru o scurtă perioadă sub controlul lui Oliver Cromwell şi al Parlamentarilor, însă, după revenirea la tron a lui Charles al II-lea, tot mai puţini condamnaţi erau trimişi în Turn. În 1747 a avut loc ultima decapitare pe Tower Hill, deşi Turnul a continuat să fie închisoare de stat. Pe parcursul primului război mondial, 11 spioni germani au fost închişi aici şi ucişi de un pluton de execuţie. În cel de-al doilea război mondial, Turnul a găzduit pentru puţin timp prizonieri de război, printre care s-a numărat Rudolf Hess, deputat reichsführer al lui Hitler. Ultimul om care şi-a găsit sfârşitul între zidurile Turnului a fost spionul Joseph Jakobs, împuşcat în august 1941.

Yeomenii şi bijuteriile coroanei

Încă de la începuturi, clădirile Turnului şi deţinuţii au fost puşi sub pază. Însă alegerea yeomenilor (membri ai unui corp de gardă englez) îşi are originile în 1485. În acele zile, deţinuţii erau deseori aduşi cu barca şi intrau în Turn pe Poarta Trădătorilor. Când acuzaţii se întorceau de la proces, privitorii erau curioşi să vadă cum îşi ţinea securea temnicerul yeoman ce-l însoţea pe deţinut. Dacă tăişul era îndreptat spre întemniţat, acesta urma să fie executat.

Chiar şi în prezent, Turnul e păzit de yeomeni. Dar ei sunt şi adevăraţi ghizi pentru numeroşii vizitatori. Cu ocazia ceremoniilor, ei sunt îmbrăcaţi în strălucitoarea uniformă din perioada dinastiei Tudor, alcătuită din tunica stacojie cu auriu şi gulere albe înalte. Însă, în celelalte zile, poartă uniformele bleumarin cu roşu, tipice perioadei victoriene. Temnicerii sunt cunoscuţi sub numele de beefeaters (mâncători de carne de vită), o poreclă probabil batjocoritoare primită pe vremea când în ţară era foamete. Deşi londonezii duceau lipsă de hrană, yeomenii îşi primeau întotdeauna porţia de carne ca să rămână loiali coroanei.

Supraveghetorul yeoman se ocupă de corbii Turnului. Potrivit superstiţiei, dacă păsările ar părăsi vreodată Turnul, asupra Angliei s-ar abate dezastrul. De aceea, corbilor li se taie mereu penele din aripi.

Renumitele bijuterii ale coroanei britanice sunt expuse publicului din secolul al XVII-lea şi sunt păzite în Casa Bijuteriilor. Cel mai mare diamant din lume, un diamant tăiat şi de cea mai bună calitate, numit Cullinan I, este una dintre pietrele preţioase ce împodobesc coroanele, sferele şi sceptrele încă folosite de familia regală.

Animale, monede şi arme

Deşi la începutul secolului al XIII-lea regele Ioan a ţinut lei în Turn, menajeria regală a început să existe când succesorul său, Henric al III-lea, a primit de la suveranii europeni trei leoparzi, un urs polar şi un elefant. Animalele erau ţinute pentru amuzamentul regelui şi al curtenilor. Însă, când ursul, legat cu o sfoară, era lăsat să înoate şi să prindă peşti în Tamisa, toată Londra se putea bucura de spectacol. Cu trecerea timpului, au fost aduse şi mai multe animale exotice, iar în perioada elisabetană menajeria a fost deschisă publicului. S-a desfiinţat în 1830, odată cu mutarea animalelor în grădina zoologică ce se deschisese de curând în Regent’s Park.

Timp de peste 500 de ani, un atelier important al Monetăriei Regale şi-a desfăşurat activitatea în incinta Turnului. Monetăria a cunoscut o perioadă de înflorire în timpul domniei lui Henric al VIII-lea, când s-au bătut monede din argintul confiscat de la mănăstirile de puţin timp desfiinţate. De asemenea, în Turn se aflau sub supraveghere importante registre cu însemnări de natură politică şi juridică. Tot aici se fabrica şi se depozita echipament militar pentru rege şi armata lui.

O fereastră spre trecut

În prezent, Turnul Londrei este unul dintre cele mai mari puncte de atracţie turistică din Marea Britanie. Arătând ca în vremurile de odinioară, e greu să te plimbi pe lângă turnurile sumbre şi pe străzile pietruite din jur fără să-ţi aminteşti de violenţa, suferinţa şi tragediile umane la care zidurile Turnului au fost martore tăcute de-a lungul secolelor. Trecutul zbuciumat al edificiului e bine rezumat pe o tăbliţă din apropierea eşafodului de pe Tower Hill, scrisă în memoria „tragicei istorii şi, nu de puţine ori, a martiriului celor care de dragul credinţei, al ţării sau al idealurilor şi-au primejduit şi chiar şi-au pierdut viaţa“.

[Legenda fotografiilor de la pagina 13]

Anne Boleyn

Catherine Howard

Jane Grey

William Penn

[Provenienţa fotografiei]

Boleyn şi Howard: Din cartea Heroes of the Reformation, 1904; Grey: Din cartea The World’s Famous Events; Penn: Din cartea The Library of Historic Characters and Famous Events, Vol. V, 1895

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Apartament din Turn folosit ulterior pentru deţinuţi

[Provenienţa fotografiei]

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Yeoman

[Provenienţa fotografiei]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Câteva dintre bijuteriile coroanei

[Provenienţa fotografiei]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

O monedă din secolul al XVI-lea cu efigia lui Henric al VIII-lea

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 12]

TREZIŢI-VĂ!