Tinerii se întreabă . . .

Ce să fac ca prietenul meu să nu mai fie dur cu mine?

„Astăzi prietenul meu m-a bătut pentru prima oară. Deşi şi-a cerut scuze, nu ştiu ce să fac.“ — Stella. *

„APROXIMATIV 1 din 5 eleve a declarat că fusese abuzată fizic şi/sau sexual de cel cu care-şi dădea întâlniri“, se spune într-un articol din The Journal of the American Medical Association. Într-un sondaj efectuat în Germania în rândul tinerilor de 17–20 de ani, peste 25% dintre fete au declarat că fuseseră constrânse prin forţă fizică să aibă relaţii sexuale; unele au cedat în urma unor promisiuni ori ameninţări sau după ce li s-au dat droguri ori alcool. Potrivit unui sondaj din SUA, 40% dintre adolescenţii chestionaţi au auzit colegi de-ai lor „insultând cu cruzime persoana cu care îşi dădeau întâlniri“. *

Eşti tânăr şi intenţionezi să te căsătoreşti cu o persoană care te insultă, ţipă la tine, te înjoseşte, te îmbrânceşte sau te plesneşte? Într-un articol precedent din această serie se arăta că un astfel de tratament este, din nefericire, foarte răspândit. * Acolo se mai spunea că Iehova Dumnezeu nu aprobă comportamentul sau cuvintele abuzive şi că victimele nu trebuie să considere că o asemenea atitudine e normală sau că e din vina lor (Efeseni 4:31). Totuşi, nu e uşor să ştii ce să faci în situaţii de acest gen. Probabil, încă te leagă sentimente puternice de prietenul tău, în pofida comportamentului său. Sau, mai rău, poate că ţi-e teamă de reacţia lui dacă i-ai spune că nu-ţi place cum te tratează. Aşadar, ce-ar trebui să faci?

Analizează situaţia

Mai întâi, trebuie să te linişteşti şi să priveşti obiectiv situaţia (Eclesiastul 2:14). Eşti realmente o victimă a abuzului verbal? A fost prietenul tău cu bună ştiinţă răutăcios ori pur şi simplu ‘a vorbit în chip uşuratic’ (Proverbele 12:18)? Cât de des se întâmplă să te trateze aşa? A fost singura dată când a greşit, şi deci poţi să treci cu vederea greşeala lui, sau are obiceiul de a te înjosi ori de a te insulta?

Dacă nu eşti sigură cum stau lucrurile, discută cu cineva, dar nu cu cineva de seama ta, ci cu o persoană mai în vârstă şi mai înţeleaptă. Te-ai putea destăinui părinţilor tăi sau unui creştin matur. Discuţiile de acest gen te vor ajuta să-ţi dai seama dacă exagerezi sau dacă într-adevăr există o problemă gravă.

 Dacă crezi că nu ţi se va întâmpla nimic rău, încearcă să stai de vorbă cu prietenul tău (Proverbele 25:9). Explică-i cu calm cum te face să te simţi purtarea lui. Spune-i clar de ce te-ai simţit ofensată şi ce anume nu vei tolera. Cum reacţionează? Îţi taie vorba? Îţi răspunde cu şi mai multă mânie? Dacă da, e limpede că nu doreşte să se schimbe.

Dar ce poţi face dacă manifestă umilinţă creştină şi regretă sincer? Atunci, e posibil să vă salvaţi relaţia. Fii totuşi atentă! Adesea, cei ce au o vorbire abuzivă sunt iscusiţi în a construi fraze elaborate prin care dau o falsă impresie de regret după ce au jignit pe cineva. Dar apoi, când sunt din nou provocaţi, recurg iarăşi la cuvinte injurioase. Numai în timp îţi vei da seama cât de sincer e când spune că vrea să se schimbe. Un indiciu clar al seriozităţii lui e dispoziţia de a le cere ajutor bătrânilor creştini. — Iacov 5:14–16.

Gândeşte-te că „toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Dacă vrei să găseşti o persoană perfectă, căutările îţi vor fi zadarnice. Din cauza imperfecţiunii, toate cuplurile căsătorite au într-o oarecare măsură „necazuri în carnea lor“ (1 Corinteni 7:28). În final, va trebui să decizi dacă vei fi în stare să-i suporţi defectele, fără să suferi. Şi de această dată, timpul te va ajuta să iei decizia corectă.

Când prietenul tău e violent

Cu totul altfel stau lucrurile însă dacă vorbirea abuzivă e însoţită de cuvinte vulgare spuse la mânie sau de ameninţări cu violenţa ori dacă eşti chiar brutalizată, probabil îmbrâncită sau plesnită. Asta denotă din partea lui lipsă de stăpânire, lucru care te-ar putea expune la unele pericole. Lucrurile pot degenera pe nesimţite, manifestările de violenţă agravându-se.

Cel mai bine ar fi ca, în primul rând, doi tineri necăsătoriţi să nu se izoleze. Dar dacă te afli totuşi singură cu un bărbat furios, ‘nu întoarce rău pentru rău’ (Romani 12:17). Nu uita: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar un cuvânt aspru aprinde mânia“ (Proverbele 15:1). Păstrează-ţi calmul. Spune-i că doreşti să te întorci acasă. Dacă e necesar, pleacă, sau chiar fugi, de acolo!

Ce se poate face când un bărbat încearcă să oblige o femeie să aibă relaţii sexuale cu el? Evident, e înţelept ca doi tineri care au început perioada de curtare să-şi stabilească limite clare în privinţa manifestărilor de afecţiune (1 Tesaloniceni 4:3–5). Dacă un tânăr îi cere în mod insistent unei tinere să încalce principiile biblice, ea trebuie să-i spună clar şi răspicat că nu se va lăsa convinsă (Geneza 39:7–13). „Nu ceda“, este îndemnul lui Anne, care a cedat la insistenţele unui tânăr de a avea relaţii sexuale cu ea. „Să ai respect faţă de tine însăţi. Te rog, nu face această greşeală, indiferent cât de mult îl iubeşti!“ Dacă nu ţine cont de refuzul tău, spune-i că vei considera viol orice altă încercare de a te forţa. Dacă nici atunci nu încetează, strigă după ajutor sau încearcă să i te împotriveşti din răsputeri, ca unui violator. *

În oricare dintre cazuri, sfatul Bibliei din Proverbele 22:24 este cât se poate de potrivit: „Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie“. Nu eşti obligată să continui o relaţie în care eşti victima abuzurilor. Evident, ai face o mare imprudenţă dacă te-ai afla singură cu un bărbat violent când vrei să-i spui că te desparţi de  el. Probabil, cel mai bine ar fi să le spui părinţilor tăi ce s-a întâmplat. Fireşte, se vor supăra şi vor fi foarte indignaţi când vor afla cum ai fost tratată. Însă te vor ajuta să stabileşti ce măsuri trebuie să iei. *

Când încerci să-l schimbi

Indiferent de situaţie, nu e responsabilitatea ta de a-l face pe prietenul tău să se schimbe. Iată ce mărturiseşte Irena: „Crezi că-l iubeşti, că vei reuşi să faci faţă situaţiei şi că-l poţi ajuta. Dar, pur şi simplu, nu poţi“. În mod asemănător, Nadine recunoaşte: „Am crezut mereu că-l pot schimba“. Adevărul e că doar el e în măsură ‘să-şi înnoiască mintea’ şi să se schimbe (Romani 12:2). Iar acest proces e lung şi anevoios.

Aşadar, ţine cu fermitate la hotărârea ta şi nu te lăsa influenţată de încercările lui de a se juca cu sentimentele tale. Străduieşte-te să te îndepărtezi cât mai mult de el, atât afectiv, cât şi fizic. Nu-i permite să încerce să te convingă, să te implore sau chiar să te ameninţe să te întorci la el. Când Irena s-a despărţit de prietenul ei violent, el a ameninţat-o că se va sinucide. Evident, o astfel de persoană are nevoie de ajutor. Însă nu de ajutorul tău. Cel mai bine îl vei ajuta împotrivindu-te ferm unei conduite necreştine. Dacă vrea să se schimbe, e liber să ceară ajutor.

Totuşi, unii se gândesc că viaţa conjugală va rezolva problema. Dar iată ce afirmă un cercetător: „Femeile ce se căsătoresc cu prietenul lor violent, dar şi bărbaţii ce se căsătoresc cu prietenele lor violente descoperă, de obicei, cu surprindere că violenţa nu încetează. Mulţi oameni au impresia că, odată semnat certificatul de căsătorie, toate problemele se risipesc. Să nu credeţi că o să fie aşa“. Adevărul e că, dacă abuzul fizic începe din perioada curtării, e foarte probabil ca şi după căsătorie să fii tratată la fel.

„Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde“, spune Biblia (Proverbele 22:3). E greu să te desparţi de cineva la care ţii. Dar şi mai greu e să te vezi încătuşată într-o căsnicie în care eşti victima abuzurilor. În plus, nu trebuie să te temi că nu vei găsi niciodată persoana potrivită. Experienţa prin care ai trecut te va ajuta să te uiţi mai mult la calităţi precum blândeţea, amabilitatea şi stăpânirea de sine când cauţi un partener de căsătorie.

Vindecarea rănilor afective

Abuzul verbal sau fizic lasă răni adânci în sufletul victimelor. Iată ce sfătuieşte Maria, o victimă a unui astfel de tratament: „Cere ajutor; mărturiseşte-i imediat cuiva. Am crezut că voi reuşi să rezolv singură problema, însă ceea ce m-a ajutat mult a fost că am vorbit“. Destăinuieşte-te părinţilor tăi, unui prieten matur şi de încredere sau unui bătrân creştin. *

Unora le-a fost de folos să se menţină ocupaţi cu activităţi sănătoase, precum cititul, sportul sau un hobby. Însă Irena îşi aminteşte că „cel mai important lucru a fost studierea Bibliei şi asistarea la întrunirile creştine“.

Evident, Iehova nu aprobă comportamentul sau cuvintele abuzive. El te poate ajuta să nu cazi victimă tratamentului brutal.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Tratamentul dur din perioada curtării va continua probabil şi după căsătorie

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Nu-i accepta manifestările nepotrivite de afecţiune