Lumea în obiectiv

„Zoo planning“ — o problemă controversată

„Nici o grădină zoologică nu rezistă fără metode contraceptive“, spune Henning Wiesner, zoolog-şef la Grădina Zoologică Hellabrunn din München. Animalele de aici se înmulţesc într-un ritm rapid, odraslele lor o duc nemaipomenit de bine, şi trăiesc de obicei mai mult decât suratele lor din sălbăticie. Dar grădinile zoologice au spaţiu limitat. Prin urmare, e nevoie de contraceptive. Însă „zoo planning-ul prezintă o problemă: animalelor nu prea le plac contraceptivele“, se afirmă în revista germană Focus. Urşii, de pildă, depistează contraceptivele ascunse în mâncare şi le dau deoparte. Mai mult, la unele animale, contraceptivele orale pot cauza probleme de sănătate, precum cancerul mamar. Alte soluţii sunt castrarea şi sterilizarea, dar ele generează noi probleme. Pe de-o parte, aceste metode au efect permanent, iar în viitor ar putea fi nevoie de pui. Pe de altă parte, animalele castrate nu mai produc hormoni sexuali; prin urmare, statutul în rândul animalelor din aceeaşi specie ar putea suferi schimbări. Altă soluţie ar fi sacrificarea puilor nedoriţi — dar asta ar înfuria mulţi iubitori de animale şi organizaţiile pentru protecţia animalelor. Aşadar, grădinile zoologice se confruntă cu o mare problemă.

 Gunoi electronic

În anul 2002, în Canada s-au aruncat circa 155 000 de tone de aparatură electronică, se arată în ziarul canadian National Post. Potrivit unui raport dat publicităţii de Environment Canada, canadienii au aruncat „aproximativ două milioane de televizoare, peste un milion de aparate video şi 348 000 de CD playere, majoritatea fiind considerate învechite după numai câţiva ani de folosire“. Aparatele electronice „sunt adesea aruncate nu pentru că ar fi stricate, ci pentru că nu mai satisfac cerinţele consumatorului“, se mai afirmă în raport. O mare parte din aceste deşeuri este periculoasă. Doar un televizor, de pildă, „poate conţine până la două kilograme de plumb“, precizează Post. Iar mercurul din panourile electronice „otrăveşte“ gropile de gunoi. Dacă situaţia nu se va schimba, cantitatea de gunoi electronic se va dubla până în anul 2010, avertizează Environment Canada.

Furnicile şi antibioticele

„Oamenii de ştiinţă au descoperit că unele furnici cultivă ciuperci ca hrană pentru micuţii lor; în plus, ele folosesc chiar antibiotice, un fel de pesticide, pentru a ocroti ciupercile“, se spune în ediţia internaţională a periodicului The Miami Herald. Asemenea unor agricultori, aceste furnici, numite tăietoare de frunze, transplantează, curăţă şi plivesc cultura. Antibioticul, care fereşte ciupercile de un anumit tip de mucegai, este produs de o bacterie care face parte din familia Streptomycete şi care trăieşte pe corpul furnicilor tăietoare. Ted Schultz, entomolog la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Washington, D.C., arată că în timp ce oamenii trebuie să inventeze noi şi noi antibiotice pentru a combate microorganismele rezistente la medicamente, furnicile tăietoare de frunze folosesc cu succes acelaşi antibiotic de multă vreme. Dacă se va afla secretul furnicilor, „omenirea va avea de câştigat“, spune Schultz.

Un dezastru mondial în domeniul sănătăţii

Din cauza numărului crescând de diabetici, lumea se îndreaptă spre „unul dintre cele mai mari dezastre ce ţin de sănătate“, avertizează profesorul britanic George Alberti, preşedinte al Federaţiei Internaţionale pentru Diabet (FID). Potrivit FID, peste 300 de milioane de oameni din toată lumea au dezvoltat intoleranţă la glucoză, care duce adesea la diabet, se spune în ziarul britanic Guardian. Diabetul de tip 2, de care în trecut sufereau în principal cei în vârstă, îi afectează în prezent şi pe tinerii britanici. Aceştia devin obezi deoarece mănâncă alimente bogate în calorii, dar fără valoare nutritivă, şi nu fac exerciţii fizice. „Lucrul cel mai descurajator este că [diabetul] poate fi prevenit făcând schimbări în modul de viaţă“, spune Alberti. În ţările în curs de dezvoltare creşte numărul cazurilor de diabet, deoarece oamenii adoptă „alimentaţia nesănătoasă şi stilul de viaţă caracteristice oraşelor bogate ale lumii“, se precizează în The Guardian.

Familia italiană în schimbare

Din 1995 până în 2001, în Italia, numărul persoanelor care trăiesc în concubinaj aproape s-a dublat, numărul celor care se căsătoresc a scăzut, iar numărul celibatarilor a crescut. Această statistică, publicată în ziarul La Repubblica, se bazează pe informaţii obţinute de Institutul Naţional de Statistică (ISTAT). În aceeaşi perioadă, numărul mediu al membrilor unei familii a scăzut la 2,6. Potrivit ISTAT, multe persoane aleg să stea împreună „o perioadă de probă“, pentru ca mai târziu să se căsătorească.

Supersimţurile bufniţei

„Dintre toate animalele, [bufniţa are] cea mai bună acuitate vizuală pe timp de noapte“, mulţumită, în parte, ochilor ei imenşi şi vederii binoculare, se spune în revista Australian Geographic. Multe specii de bufniţe „pot percepe sunete de 10 ori mai slabe decât sunetele pe care le aude omul“. Dar cum de au un auz atât de fin? „Diferitele specii de bufniţe au, cu mici deosebiri, o caracteristică extraordinară: una dintre «urechi» este mai sus decât cealaltă.“ Astfel, bufniţa localizează mai uşor prada în mişcare. Bufniţele din genul Tyto au un avantaj în plus: discul de pene faciale. Acest disc, care poate lua forme diferite, captează sunetele şi le direcţionează spre ureche. Mai mult, bulbul rahidian, o parte a creierului răspunzătoare de simţul auzului, este mai dezvoltat decât la alte păsări.

Hepatita poate fi ţinută la distanţă!

Cele mai multe „infecţii cu virusul hepatitei apar din cauza igienei necorespunzătoare a personalului medical“, afirmă săptămânalul polonez Polityka. În 1997, Institutul Naţional de Igienă din Polonia a raportat 992 de cazuri de hepatită C; cinci ani mai târziu, numărul a crescut la 1892. Autorul articolului îşi arată nemulţumirea că actualmente nu există un vaccin autorizat împotriva hepatitei C. Profesorul Andrzej Gładysz, specialist în domeniul bolilor infecţioase, afirmă: „Nu exagerez deloc dacă spun că în Polonia există 500 000–600 000 de oameni infectaţi cu virusul hepatitei C“. În majoritatea cazurilor, „virusul se ia din cabinetele medicale, deci şi din cabinetele stomatologice“, afirmă Jacek Juszczyk de la Clinica de Boli Infecţioase a Universităţii de Medicină din Poznan. Polityka spune în final: „Când viaţa ne e în mâinile medicului, am vrea să fim siguri că acestea sunt iscusite şi curate“.

Tot mai multe mahalale

„Aproape un miliard de oameni, adică 32% dintre locuitorii oraşelor lumii, trăiesc în zone urbane sărace“, precizează ziarul El Universal, care apare în Ciudad de Mexico. Un studiu efectuat de Organizaţia Naţiunilor Unite menţionează Bogotá, Havana, Ciudad de Mexico, Quito şi Rio de Janeiro drept exemple de oraşe în care mahalalele se înmulţesc. Care ar fi cauzele acestui fenomen? În privinţa oraşului Bogotá, raportul ONU arăta că unele dintre acestea sunt „creşterea rapidă a populaţiei, emigrarea masivă a oamenilor din zona rurală în zona urbană şi violenţa, care a dus la strămutarea de comunităţi întregi“. Mai mult, în anul 2000, 23% dintre locuitorii acestui oraş au trăit sub limita sărăciei, faţă de anul 1994 când procentul era de 19,4.