Unde puteţi găsi răspunsuri?

VI S-A întâmplat vreodată să vă irite interminabilele discuţii aprinse pe tema evoluţie contra creaţie? Dacă da, nu sunteţi singurul.

Să ne gândim: pe de-o parte, savanţi şi oameni de ştiinţă renumiţi insistă spunându-ţi, într-un limbaj foarte ştiinţific, că, dacă eşti o persoană instruită şi inteligentă, trebuie să accepţi teoria evoluţiei ca pe un fapt demonstrat. Pe de altă parte, clericii bigoţi, la fel de aroganţi, apelează la discursuri înflăcărate pentru a-ţi spune că, dacă ai cu adevărat credinţă, trebuie să fii de acord cu interpretarea pe care ei o dau creaţionismului.

Astfel de păreri extremiste îi îndepărtează pe mulţi oameni raţionali de chestiunea în discuţie, adică de ideea existenţei unui Dumnezeu. Ea nu se poate rezuma la afirmaţii dogmatice, pline de aroganţă. Să nu uităm că nu e un simplu subiect de discuţie şi în nici un caz doar un exerciţiu intelectual. Această chestiune vă poate influenţa viaţa şi viitorul.

O greşeală obişnuită a oamenilor de ştiinţă

Aşa cum am văzut, destul de mulţi oameni de ştiinţă reputaţi susţin că sunt dovezi ce indică spre existenţa unui Proiectant, a unui Creator. Câţiva însă merg chiar mai departe. Ei pun la îndoială integritatea ştiinţifică a colegilor lor care, în mod dogmatic, resping ideea existenţei unui Dumnezeu.

De exemplu, geofizicianul John Baumgardner afirmă: „În faţa infimelor probabilităţi, cum poate un om de ştiinţă onest să mai considere că interacţiunile  oarbe ar putea explica complexitatea pe care o vedem în lumea vie? Dacă cineva crede în aşa ceva, conştient fiind de aceste probabilităţi infime, înseamnă, după părerea mea, o încălcare gravă a integrităţii ştiinţifice“.

Reputatul fizician Richard Feynman a adus în discuţie o altă faţetă a integrităţii ştiinţifice. Într-un discurs ţinut cu ocazia acordării diplomelor la o universitate, el a vorbit despre „o altă formă de integritate, una deosebită“. Fizicianul a spus că aceasta implică „a nu precupeţi nici un efort în a arăta că s-ar putea să te înşeli“. Recunoaşterea unei greşeli, spunea el, „e responsabilitatea pe care noi, oamenii de ştiinţă, o avem în mod sigur faţă de colegi, dar mă gândesc că o avem şi faţă de ceilalţi oameni“.

Cât de des îi auzim pe evoluţionişti spunând despre teoriile lor că „s-ar putea să fie greşite“? Din păcate, o asemenea modestie nu pare a-i caracteriza. De fapt, modestia şi integritatea ar trebui să-i facă şi pe alţi oameni de ştiinţă să admită că ştiinţa, care se limitează la studierea lumii fizice, nu poate răspunde la întrebări legate de existenţa unui Creator. Dar ce se poate spune despre conducătorii religioşi care susţin creaţionismul?

O greşeală obişnuită a conducătorilor religioşi

Nici pe conducătorii religioşi nu îi prea caracterizează modestia şi integritatea. De fapt, unde e integritatea lor când susţin că Biblia învaţă unele lucruri pe care ea nici nu le spune? Unde e modestia lor când pun propriile păreri şi tradiţiile favorite mai presus de Biblie? Exact asta au făcut mulţi creaţionişti.

De exemplu, ei spun, de obicei, că întregul Univers a fost creat în şase zile de 24 de ore fiecare, cu aproximativ 6 000 de ani în urmă. Dar astfel de învăţături pun într-o lumină falsă Biblia, care afirmă că Dumnezeu a creat cerurile şi pământul „la început“, adică la un moment neprecizat, înainte ca „zilele“ efective de creaţie să înceapă (Geneza 1:1). E interesant şi ce înţelegem din Geneza referitor la termenul „zi“, şi anume că el poate avea mai multe înţelesuri. În Geneza 2:4, întreaga perioadă de şase zile prezentată în primul capitol e numită o singură zi. În mod logic, putem trage concluzia că acele zile nu erau zile de 24 de ore, ci perioade lungi de timp. Fiecare dintre acele epoci a durat, se pare, mii de ani.

Din păcate, conducătorii religioşi greşesc şi când vorbesc despre credinţă. Unii lasă să se înţeleagă că credinţa înseamnă a crede cu pasiune în ceva pentru care nu există dovezi solide. Pentru mulţi oameni raţionali acest lucru pare a fi mai degrabă credulitate. Biblia defineşte credinţa cu totul altfel: „Credinţa este aşteptarea sigură a unor lucruri sperate, demonstrarea evidentă a unor realităţi, deşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Prin urmare, adevărata credinţă nu e credulitate. Ea se bazează pe dovezi solide, logice.

Aşadar, care sunt dovezile pe care se bazează credinţa în Dumnezeu? Există două serii de dovezi, ambele fiind la fel de convingătoare.

Să analizăm cu atenţie dovezile

Apostolul Pavel a fost inspirat să scrie: „Calităţile invizibile [ale lui Dumnezeu], da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute“ (Romani 1:20). De mii de ani, oamenii înţelepţi au văzut în lumea vie dovezi ale existenţei lui Dumnezeu.

După cum am observat, ştiinţa poate fi un instrument util în această privinţă. Cu cât aflăm mai multe despre complexitatea şi ordinea din Univers, cu atât avem mai multe motive să fim cuprinşi de admiraţie faţă de Cel care a proiectat totul. Unii oameni de ştiinţă sunt dispuşi să accepte aceste dovezi şi le consideră convingătoare. Fără îndoială, ei ar spune că ştiinţa i-a ajutat să-l găsească pe Dumnezeu. Alţi oameni de ştiinţă se pare că nu vor fi convinşi nici dacă li s-ar aduce o mulţime de dovezi. Dar dumneavoastră?

Dacă sunteţi dispus să analizaţi atent dovezile referitoare la acest subiect, vă îndemnăm să nu staţi pe gânduri. Cartea Există un Creator care se interesează de voi? * a fost publicată cu obiectivul de a vă ajuta să găsiţi răspunsuri la aceste întrebări esenţiale. În plus, ea vă va ajuta să analizaţi a doua serie de dovezi ale existenţei lui Dumnezeu: cele oferite de Biblie.

 În Biblie găsim multe dovezi care arată că ea a fost inspirată de o inteligenţă supraomenească. De exemplu, ea conţine o mulţime de profeţii, adică istorie scrisă cu anticipaţie. Unele dintre ele descriu exact stările de lucruri pe care le vedem azi în jurul nostru (Matei 24:3, 6, 7; Luca 21:10, 11; 2 Timotei 3:1–5)! Oamenii nu pot prezice cu exactitate viitorul. Cine altcineva decât Dumnezeu ar putea face acest lucru?

Însă Biblia nu numai că ne răspunde la întrebarea „Există Dumnezeu?“, dar ne şi spune care e numele lui, ne dezvăluie personalitatea lui şi ne arată cum s-a interesat el de oameni de-a lungul timpului. Ne dezvăluie chiar şi ce are de gând să facă pentru oameni. Ştiinţa nu poate oferi nici un răspuns la toate acestea. De fapt, ştiinţa nu ne poate oferi o speranţă sigură şi nici nu poate furniza valori şi norme morale sănătoase.

O bază pentru valori şi norme morale

Din nefericire, modul în care unii înţeleg actualele curente din ştiinţă pare să submineze valorile şi normele morale. Biologul Richard Dawkins, care respinge ideea existenţei unui Dumnezeu, a afirmat: „Într-un univers guvernat de forţe fizice oarbe şi de replicarea ADN-ului, unii oameni vor suferi, iar alţii vor fi norocoşi. Iar tu nu vei găsi nici un sens şi nici dreptate în tot ce se întâmplă“. Nu vi se pare o concepţie cam sumbră asupra lumii? Nu credeţi că societatea umană are nevoie de un cod de norme morale care să răsplătească faptele bune şi să le pedepsească pe cele rele?

Este evidentă diferenţa uriaşă între cum e văzut omul în paginile Bibliei şi cum e văzut el prin prisma teoriei ateiste a evoluţiei. Cuvântul lui Dumnezeu scoate în evidenţă ideea că omul ocupă un loc deosebit în creaţie; evoluţia sugerează că omul e produsul întâmplător al unor procese naturale oarbe. Biblia arată că omul este făcut după imaginea unui Dumnezeu iubitor şi drept, putând astfel să ducă o viaţă morală şi plăcută; evoluţia, care pune accentul pe lupta pentru supravieţuire, nu poate să explice de ce oamenii iubesc şi sunt altruişti.

Evoluţia nu poate oferi nici o speranţă de viitor şi nici un sens în viaţă. Biblia, în schimb, arată care e măreţul scop al Creatorului cu privire la noi, oamenii. El a spus în mod clar că doreşte ‘să ne dea un viitor şi o nădejde’. — Ieremia 29:11.

Să învăţăm despre Creator

Un psalmist înţelept a recunoscut plin de umilinţă: „Să ştiţi că Iehova este Dumnezeu. El ne-a făcut şi nu noi înşine“ (Psalmul 100:3, NW). Mulţi oameni cu o gândire sănătoasă găsesc această afirmaţie umilă mult mai logică decât teoriile moderne care spun că omul a apărut în urma unui accident.

Ştiinţa modernă promovează uneori concepţii care susţin cu aroganţă că gândirea umană şi cunoştinţele omului ar trebui să fie cel mai bun ghid în viaţă. Din nefericire, religiile organizate au făcut, adesea, aceeaşi greşeală. Cu toate acestea, cunoştinţele omului sunt şi vor rămâne mereu limitate. Apostolul Pavel cunoştea foarte multe lucruri spirituale, însă a fost un om umil. El a recunoscut în mod realist: „Acum vedem ca într-o oglindă în chip întunecos . . . Acum cunosc în parte“. — 1 Corinteni 13:12, BCR.

Bineînţeles, adevărata credinţă în Dumnezeu nu depinde de ştiinţa modernă. Dar un om cu discernământ îşi poate întări credinţa cu ajutorul ştiinţei. Dacă vreţi o viaţă fericită, plină de satisfacţii, trebuie să aveţi o credinţă adevărată şi să vă satisfaceţi necesităţile spirituale (Matei 5:3). Dacă veţi apela la Biblie pentru a-l cunoaşte bine pe Iehova şi scopurile sale cu privire la pământ şi oameni, veţi găsi o bază pentru o viaţă plină de sens şi o temelie solidă pentru speranţă.

[Notă de subsol]

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 9]

Puncte de vedere

Mulţi oameni de ştiinţă îşi declară fără reţinere convingerea că există un Creator. Deşi unii au o idee vagă despre Dumnezeu, ei sunt totuşi de acord că dovezile indică spre existenţa unui Proiectant inteligent. Remarcaţi următoarele comentarii:

„Ca om de ştiinţă, când privesc lumea din jur şi observ mecanismele inginereşti de o complexitate atât de uluitoare, nu pot decât să trag concluzia că această ordine extraordinară are la bază un proiect inteligent.“ — ANDREW MCINTOSH, MATEMATICIAN (ŢARA GALILOR, MAREA BRITANIE).

„Complexitatea naturii arată în mod clar că există un Creator. Odată ce înţelegi toate aceste sisteme fizice şi biologice, vezi incredibila lor complexitate.“ — JOHN KRAMER, BIOCHIMIST (CANADA).

„Ordinea din lumea vie e cât se poate de clară. Ea a fost stabilită de o Forţă superioară, căreia eu personal îi spun Dumnezeu. În această privinţă, credinţa concordă cu adevărul ştiinţific. Fără a-l contrazice, ea îl completează, fiind astfel mai simplu să înţelegem Universul.“ — JEAN DORST, BIOLOG (FRANŢA).

„Nu-mi pot imagina Universul şi omul fără un început inteligent, fără o sursă de «căldură» spirituală ce depăşeşte limitele materiei şi ale legilor ce-o guvernează.“ — ANDREI DMITRIEVICI SAKHAROV, SPECIALIST ÎN FIZICĂ NUCLEARĂ (RUSIA).

„Fiecare animal e conceput în aşa fel încât să se potrivească propriului său habitat şi mă simt obligat să atribui unui Creator toată complexitatea acestui proiect, şi nicidecum forţelor oarbe ale evoluţiei.“ — BOB HOSKEN, BIOCHIMIST (AUSTRALIA).

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 10]

Relatarea din Geneza e apreciată

Gerald Schroeder, fost profesor de fizică nucleară, a scris: „Biblia prezintă în 31 de versete, adică în câteva sute de cuvinte, evenimente care au avut loc pe parcursul a peste 16 miliarde de ani. Sunt evenimente despre care oamenii de ştiinţă au scris milioane de cuvinte. Tot ce e legat de apariţia vieţii animale este explicat în Biblie în opt propoziţii. E extraordinar să vezi cât de scurtă e relatarea biblică şi cum se potrivesc afirmaţiile şi ordinea desfăşurării în timp a evenimentelor prezentate în Geneza, capitolul 1, cu descoperirile ştiinţei moderne; e într-adevăr uimitor dacă stai să te gândeşti că toată explicaţia biblică din Geneza a fost consemnată cu secole, chiar cu milenii în urmă şi deci nu se poate spune că a fost influenţată de descoperirile ştiinţei moderne. De fapt, ştiinţa modernă e cea care a ajuns să corespundă relatării biblice referitoare la geneza noastră“. — THE SCIENCE OF GOD — THE CONVERGENCE OF SCIENTIFIC AND BIBLICAL WISDOM.

[Legenda fotografiilor]

Biblia descrie şase epoci de creaţie

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Biblia conţine dovezi convingătoare că e inspirată de Dumnezeu