„Ce se întâmplă cu mine?“

„Într-o dimineaţă când m-am trezit parcă totul era schimbat. Mi se părea că sunt un alt om, într-un corp care nu era al meu.“ — Sam.

CE ESTE adolescenţa? Simplu spus, este perioada vieţii care se situează între copilărie şi vârsta adultă. E un timp al schimbărilor majore — pe plan fizic, afectiv şi chiar social. Pe de-o parte, adolescenţa anunţă o perioadă fascinantă. În definitiv, te afli pe drumul ce duce la maturitate. Pe de altă parte, viaţa ta afectivă devine mai bogată, iar unele sentimente pe care începi să le ai pot fi tulburătoare, chiar înspăimântătoare.

Însă nu trebuie să priveşti cu spaimă adolescenţa. E drept, ea aduce cu sine, într-o anumită măsură, temeri. Însă este şi o perioadă frumoasă de trecere la vârsta adultă. Haideţi să analizăm mai întâi câteva dintre problemele pe care le întâmpină adolescenţii.

Pubertatea

În adolescenţă, în corpul tău se produc transformări care duc la maturizare sexuală. Acest proces, numit pubertate, are loc pe parcursul mai multor ani şi, după cum vom vedea în continuare, nu are legătură numai cu dezvoltarea organelor sexuale.

La fete, pubertatea debutează între 10 şi 12 ani, iar la băieţi, între 12 şi 14 ani. Dar momentul apariţiei şi durata ei pot varia. Potrivit cu The New Teenage Body Book, „fiecare om are ceasul său biologic care hotărăşte momentul numeroaselor transformări din această perioadă. Şi există diverse momente considerate normale pentru începerea pubertăţii“. Prin urmare, nu e nimic  în neregulă dacă, în ce te priveşte, pubertatea debutează mai repede sau mai târziu decât în cazul colegilor tăi.

Indiferent când începe, pubertatea poate influenţa aspectul fizic, sentimentele sau modul în care priveşti lumea din jurul tău. Să analizăm câteva dintre aspectele frumoase, dar dificile ale acestei perioade unice din viaţă.

„Ce se întâmplă cu corpul meu?“

Pubertatea debutează cu o creştere a nivelului de hormoni, la fete mai ales de estrogen, iar la băieţi de testosteron. Schimbările hormonale sunt în parte responsabile de transformarea fizică, aparent miraculoasă, care urmează. La pubertate, corpul tău creşte în ritmul cel mai rapid de la copilărie încoace.

În această perioadă, organele sexuale încep să se maturizeze, dar acesta e doar un aspect al dezvoltării fizice. S-ar putea să creşti rapid în înălţime. Dacă în copilărie creşteai cam 5 cm pe an, acum nu ar fi ceva ieşit din comun să creşti de două ori pe atât într-un singur an.

În tot acest timp s-ar putea să te simţi într-o oarecare măsură stânjenit din cauza aspectului tău fizic. Şi e normal să ai astfel de sentimente. Adu-ţi aminte că membrele corpului pot creşte în ritm diferit. Deşi e firesc să fii oarecum jenat, ai răbdare: nu eşti condamnat să arăţi aşa toată viaţa. Perioada aceasta va trece.

În timpul pubertăţii, la fete apare menstruaţia *, o eliminare lunară de sânge, secreţii şi resturi de ţesut din uter. Ciclul menstrual e de obicei însoţit de crampe, precum şi de o scădere a nivelului de hormoni. Deoarece are efecte şi pe plan fizic şi afectiv, începerea menstruaţiei poate provoca nelinişte. „M-am pomenit dintr-o dată cu o nouă problemă“, îşi aminteşte Teresa, care are acum 17 ani. „Mă simţeam confuză şi aveam dureri. Şi asta în fiecare lună!“

Nu trebuie să te temi că vei avea menstruaţie. La urma urmei, este un semn că organismul tău funcţionează normal. Odată cu trecerea timpului, vei învăţa să faci faţă aspectelor neplăcute specifice acestei perioade. Unele fete, de exemplu, au remarcat că exerciţiile fizice efectuate cu regularitate ajută la alinarea durerilor. Dar fiecare om e unic. Poate că tu vei constata că nu trebuie să depui efort fizic în această perioadă. Învaţă să-ţi „cunoşti“ corpul şi fă ceea ce îţi cere.

În adolescenţă, şi fetele şi băieţii sunt din ce în ce mai interesaţi de cum arată. „Acesta este momentul din viaţă când începi să observi — şi să-ţi pese de — ceea ce gândesc alţii despre înfăţişarea ta“, mărturiseşte Teresa. „Şi-mi dau seama că sunt mai tot timpul nemulţumită de cum arăt“, continuă ea. „Părul nu vrea să mă asculte, hainele nu stau cum trebuie pe mine şi nici măcar nu-mi găsesc hainele care-mi plac!“

Corpul te-ar putea dezamăgi şi în alte feluri. De exemplu, în timpul pubertăţii glandele sudoripare devin mai active şi s-ar putea să transpiri mai mult. Însă, dacă faci cu regularitate duş sau baie şi dacă ai grijă ca hainele să-ţi fie proaspăt spălate, nu vei avea probleme cu  mirosurile neplăcute. La fel de utilă poate fi şi folosirea unui deodorant sau a unui antiperspirant.

Glandele sebacee devin şi ele mai active, iar din această cauză pot apărea coşurile şi acneea. „Tocmai când vreau să arăt cel mai bine îmi apare un coş“, se plânge o fată pe nume Ann. „E doar închipuirea mea sau coşurile au un fel de al şaselea simţ şi apar când ţi-e lumea mai dragă?“ Acneea este şi pentru Teresa o problemă. „Mă face să mă cred urâtă şi parcă toţi ochii sunt pe mine. Când cineva se uită la mine am impresia că se uită la coşurile mele!“

Bineînţeles, şi băieţii pot avea neplăceri de acest fel. De fapt, unii specialişti afirmă că aceştia sunt mai predispuşi la astfel de probleme decât fetele. Indiferent că eşti băiat sau fată, ţi-ar prinde bine să te speli regulat pe părţile corpului unde pielea e mai grasă, inclusiv pe faţă, pe gât, pe umeri, pe spate şi pe piept. În plus, dacă te vei spăla frecvent pe cap, sebumul nu va ajunge pe alte părţi ale corpului. Mai mult, există produse cosmetice anti-acneice. „Părinţii m-au ajutat să găsesc unguente şi loţiuni de curăţare a tenului“, spune Teresa. „Ei m-au ajutat şi să mă feresc de alimentele de tip fast-food. Când nu mănânc astfel de alimente şi beau multă apă, acneea, de obicei, dispare.“

La băieţi se mai produce o schimbare; ea are de-a face cu vocea. De obicei, coardele vocale se îngroaşă şi se lungesc la pubertate, vocea căpătând o tonalitate mai gravă. Bill nici măcar n-a băgat de seamă când s-a petrecut această transformare. „Nu mi-am dat seama că vocea mi s-a schimbat decât în momentul în care oamenii au încetat să mă mai confunde la telefon cu mama sau cu sora mea“, spune el.

Uneori o voce care e în schimbare poate trece brusc de la o tonalitate mai joasă la una mai înaltă. „Era foarte jenant“, spune Tyrone, amintindu-şi de zilele adolescenţei. „Ori de câte ori eram emoţionat sau entuziasmat, vocea mi se schimba brusc. Încercam să nu mă agit prea tare, dar, bineînţeles, nu reuşeam.“ Tyrone mai spune: „Într-un an sau poate doi vocea nu mi-a mai făcut probleme“. Dacă ţi se întâmplă şi ţie aşa ceva, nu dispera! Şi vocea ta se va stabiliza în curând, căpătând o tonalitate joasă.

„De ce mă simt aşa?“

E normal ca adolescenţii să aibă tot felul de sentimente tulburătoare. De pildă, poate descoperi că tu şi cel mai bun prieten al tău din copilărie nu mai sunteţi la fel de apropiaţi. Şi asta nu pentru că v-aţi fi certat serios. Poate că, pur şi simplu, nu aveţi prea multe în comun. Chiar şi părinţii tăi — la care alergai odată să găseşti alinare şi siguranţă — ţi-ar putea părea de modă veche şi inabordabili.

Toate astea îl pot face pe un tânăr să se simtă singur. „Unii cercetători au afirmat că sentimentele de singurătate apar mult mai frecvent în adolescenţă şi sunt mult mai intens resimţite în această perioadă a vieţii decât în copilărie sau la vârsta adultă“, se spune într-o lucrare de referinţă. Temându-te că alţii te-ar putea considera un ciudat, poţi ajunge să te închizi în tine. Sau, poate, având sentimentul că nimeni nu doreşte să-ţi fie prieten, nu te vei simţi îndemnat să te apropii de alţii.

Majoritatea adolescenţilor au perioade când se simt singuri, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre mulţi oameni ajunşi la vârsta adultă. Ţine minte însă ceva important: Cu timpul,  aceste sentimente dispar. * Nu uita că, în perioada adolescenţei, totul este în schimbare: concepţia ta despre viaţă, opinia ta despre alţii sau chiar despre tine însuţi. Uneori, poate că uitându-te în oglindă nu te mai recunoşti. Ai putea simţi ca Steve, un tânăr de 17 ani, care mărturiseşte: „Este foarte greu să spui că te cunoşti pe tine însuţi când te schimbi atât de rapid“.

Una dintre cele mai bune modalităţi de a învinge singurătatea este aceea de a te apropia de alţii. Asta ar putea însemna să cunoşti şi persoane care nu sunt de-o seamă cu tine. Există oare cineva în vârstă care ar fi bucuros să fie vizitat? Dacă are nevoie de ajutor, nu ai putea să-i faci unele treburi în casă sau unele cumpărături? Biblia ne încurajează pe toţi — tineri şi adulţi — ‘să ne lărgim’ în a le arăta afecţiune altora (2 Corinteni 6:11–13). Astfel, vom avea multe bucurii.

Pasajul biblic citat anterior reprezintă doar unul dintre multele principii care i-au ajutat pe tinerii creştini să treacă cu bine peste problemele specifice adolescenţei. Citind articolul următor, gândiţi-vă cum ar putea Cuvântul lui Dumnezeu să exercite influenţă asupra vieţii voastre în această perioadă de trecere spre vârsta adultă.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Părinţii nu sunt perfecţi!

„Când eram copil credeam că părinţii mei sunt perfecţi. Nu ştiu cum, dar când am devenit adolescent, mi s-a părut că . . ., ei bine, părinţii nu le ştiu chiar pe toate. De fapt, mi-am dat seama că nu erau perfecţi, iar asta m-a tulburat. Din nefericire, conştientizând acest lucru am început să pun la îndoială modul lor de gândire. În urma unor lecţii dure primite de la viaţă, mi-am recăpătat respectul faţă de ei. Într-adevăr, nu sunt perfecţi, dar au adesea dreptate. Şi chiar de n-ar avea, ei sunt totuşi părinţii mei. Încetul cu încetul devenim prieteni, şi, cred eu, e firesc să fie aşa.“ — Teresa, 17 ani.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Mulţi tineri au legat relaţii strânse cu cei mai în vârstă