De la cititorii noştri

Comunicare Am simţit nevoia să vă scriu câteva rânduri în legătură cu seria de articole „Comunicarea: esenţială pentru viaţă“ (22 septembrie 2003). Aţi descris ceea ce se observă, de obicei, în natură: vieţuitoare care se ajută între ele. Până şi plantele îşi trimit semnale de avertizare când apar prădătorii! Va fi minunat când şi oamenii vor învăţa să se ajute unii pe alţii.

C. C., Statele Unite

Mi-a plăcut mult cum aţi descris modul în care animalele comunică între ele. Efectiv trebuie să recunoaştem că există un Dumnezeu care a adus în existenţă toate aceste lucruri minunate.

R. Z., Germania

Nu am cuvinte să vă spun cât de încântată am fost citind aceste articole. Ce privilegiu incredibil avem! Putem comunica prin rugăciune cu Dumnezeu.

A. W., Africa de Sud

Azi dimineaţă, înainte de a începe să citesc revista, eram foarte tristă. Dar când am citit cum comunică insectele între ele m-am amuzat. Am plecat la serviciu cu zâmbetul pe buze.

L. L., Franţa

Tatuaje Vă mulţumesc foarte mult pentru articolul „Tinerii se întreabă . . . Să-mi fac un tatuaj?“ (22 septembrie 2003). Chiar mă gândeam că e la modă să ai un tatuaj şi am vrut să-mi fac unul temporar, un tattoo sticker (un fel de tatuaj-abţibild). Dar, când am citit că nu ar fi potrivit să ne facem pe trup semne ce îl dezonorează pe Dumnezeu, ‘fie ele şi temporare’, m-am trezit la realitate. Am stat şi m-am gândit dacă un tatuaj i-ar putea poticni pe alţii sau i-ar face să mă considere rebelă şi am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la idee.

A. K., Japonia

Mi-ar fi plăcut mult să-mi fac un tatuaj. Dar articolul m-a ajutat să înţeleg că mai târziu s-ar putea să regret că l-am făcut. De asemenea, aţi menţionat riscurile asupra sănătăţii, aspect la care nu m-am gândit deloc. Vă mulţumesc pentru acest articol convingător.

D. T., Franţa

Piñata Am citit cu mare interes articolul „Piñata — un obicei străvechi“ (22 septembrie 2003). Am însă câteva nelămuriri. Pentru a demonstra legătura cu religia falsă aţi adus dovezi clare. Totuşi, articolul părea să ne spună că, atâta timp cât nu tulburi conştiinţa cuiva, poţi practica liniştit piñata. Cum rămâne atunci cu zilele de naştere şi cu alte sărbători, cum ar fi Crăciunul?

S. W., Statele Unite

„Treziţi-vă!“ răspunde: Creştinii evită orice sărbătoare sau obicei care şi în prezent are legătură cu concepţii religioase false ori implică activităţi ce violează principiile biblice. De exemplu, e cât se poate de clar că Biblia pune sărbătorirea zilei de naştere într-o lumină nefavorabilă (Geneza 40:20; Matei 14:6–10). În schimb, dacă e evident că un obicei nu are în prezent o semnificaţie legată de religia falsă şi nu încalcă nici un principiu biblic, creştinii vor decide individual dacă îl vor practica sau nu.

Povestea unui om de ştiinţă Vă mulţumesc foarte mult pentru excelentul articol „Ştiinţa a fost religia mea“ (22 septembrie 2003). Lui Kenneth Tanaka nu i-a fost teamă să accepte realitatea. Mai mult, el a recunoscut cu umilinţă că tot ceea ce crezuse ani la rând fusese greşit. A avut o dispoziţie corectă a inimii.

S. A., Rusia

Sufăr de depresie şi mă lupt cu dorinţa de a muri. M-a impresionat însă foarte mult întrebarea pusă de Kenneth Tanaka în articol: „Dar dacă în cele din urmă sfârşim în nonexistenţă, ce scop ar mai putea avea existenţa?“ A fost ca şi cum Dumnezeu mi-ar fi zis: „Trebuie să trăieşti!“

C. I., Japonia