Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Un consiliu municipal nu trebuie să joace rolul Fratelui cel Mare“

„Un consiliu municipal nu trebuie să joace rolul Fratelui cel Mare“

„Un consiliu municipal nu trebuie să joace rolul Fratelui cel Mare“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN CANADA

CARTA Drepturilor şi a Libertăţilor din Canada ocroteşte libertăţile tuturor cetăţenilor din această ţară. Libertatea de exprimare, libertatea presei şi libertatea de închinare sunt garantate prin constituţie, iar respectarea lor poate fi impusă prin hotărâri judecătoreşti.

Prin urmare, când oraşul Blainville, situat la nord-vest de Montreal, a introdus un amendament la o ordonanţă locală prin care se interziceau ‘vizitele [de la uşă la uşă] de natură religioasă’ fără autorizaţie, Martorii lui Iehova s-au arătat deosebit de interesaţi de desfăşurarea lucrurilor. Aceasta deoarece amendamentul respectiv avea să le afecteze în mod direct ministerul din casă în casă (Faptele 20:20, 21). Dar de ce s-a introdus un asemenea amendament? Autorităţile municipale susţineau că fuseseră depuse mai multe plângeri împotriva vizitelor din casă în casă făcute de Martorii lui Iehova. Totuşi, din dosarele poliţiei reieşea că în ultimii cinci ani nu a fost depusă nici măcar o singură plângere împotriva activităţii Martorilor lui Iehova!

Cu toate acestea, în 1996, amendamentul a intrat în vigoare. Avocaţii care îi reprezentau pe Martorii lui Iehova din Blainville au înştiinţat imediat autorităţile municipale arătându-le că, întrucât libertatea religioasă e garantată de Constituţie, introducerea acelui amendament pentru a îngrădi activitatea Martorilor lui Iehova însemna o încălcare a legii. Autorităţile n-au luat în considerare această înştiinţare şi au trimis 17 citaţii. Avocaţii Martorilor citaţi au deschis o acţiune judecătorească pentru a nu îngădui oraşului Blainville să îngrădească libertatea religioasă şi libertatea de exprimare — drepturi ale tuturor cetăţenilor canadieni.

Cauza a fost audiată de Curtea Superioară a Quebecului, în prezenţa judecătorului Jean Crépeau, în zilele de 3 şi 4 octombrie 2000. După deliberare, judecătorul a pronunţat sentinţa în favoarea Martorilor lui Iehova. Judecătorul Crépeau a recunoscut „că reclamanţii urmează exemplul primei congregaţii creştine făcând vizite de la uşă la uşă la locuinţele celor din cartier pentru a-i încuraja pe oameni să aibă înalte valori morale şi spirituale. . . . Vizitele făcute la locuinţele oamenilor reprezintă un serviciu creştin adus comunităţii. Martorii lui Iehova îi vizitează pe locuitorii oraşului Blainville, în medie, cam o dată la patru luni, făcându-le invitaţia de a discuta pe marginea unor subiecte cu caracter constructiv şi de interes comun“. În sentinţa dată, judecătorul Crépeau a afirmat: „[Curtea] declară că Martorii lui Iehova nu trebuie să obţină o autorizaţie pentru a-şi îndeplini ministerul“.

Oraşul Blainville a atacat hotărârea judecătorului Crépeau, făcând recurs la Curtea de Apel a Quebecului. Recursul a fost audiat la 17 iunie 2003, iar la 27 august 2003 s-a pronunţat sentinţa, prin care se menţinea hotărârea judecătorului instanţei de fond. Făcând referire la Carta Drepturilor şi a Libertăţilor din Canada, care ocroteşte libertatea religioasă, inclusiv dreptul individului de a-şi manifesta convingerile religioase prin predare şi prin distribuire de publicaţii, Curtea a pronunţat următoarea hotărâre: „Ordonanţa locală atacată limitează grav libertatea religioasă a Martorilor lui Iehova, precum şi libertatea de gândire, de credinţă, de opinie şi de exprimare a tuturor locuitorilor oraşului Blainville. . . . Dovezile arată că locuitorii oraşului Blainville nu s-au plâns că Martorii lui Iehova ar fi comis un abuz, deranjându-i cu vizitele lor, ci s-au plâns de numeroşii vânzători ambulanţi care i-au vizitat. Aşadar, nu se impunea în nici un caz să se ia măsuri împotriva campaniilor de la uşă la uşă desfăşurate în scopuri religioase. Mai mult, ordinele emise au fost enunţate în mod neglijent şi adoptate în grabă, fără o consultare prealabilă; ele sunt neraţionale, iar aplicarea lor cu obiectivul declarat de a apăra viaţa particulară a cetăţenilor a dus chiar la abuzuri. . . . Într-o societate liberă şi democratică, un consiliu municipal nu trebuie să joace rolul Fratelui cel Mare, stabilind pe cine pot primi locuitorii în casa lor seara sau la sfârşit de săptămână. Judecătorul instanţei de fond a pronunţat o sentinţă corectă, hotărând ca ordonanţa locală atacată să nu fie aplicată în cazul Martorilor lui Iehova“. *

Martorii lui Iehova s-au bucurat că instanţele din Quebec au aplicat Carta Drepturilor în acest caz, ocrotind astfel libertatea religioasă a tuturor locuitorilor Quebecului în faţa unei atitudini opresive marcate de prejudecăţi.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Expresia „Fratele cel Mare“ face referire la romanul Nineteen Eighty-four (O mie nouă sute optzeci şi patru), de George Orwell, în care un stat totalitarist fictiv exercită un control deplin asupra cetăţenilor săi prin omniprezentul conducător al partidului, Fratele cel Mare, care ştie tot ce se spune şi ce se face pe teritoriul statului.

[Harta de la pagina 24]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CANADA

Blainville

Montreal

SUA

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Carta Drepturilor şi a Libertăţilor din Canada ocroteşte libertăţile tuturor cetăţenilor din această ţară

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Martorii lui Iehova pot acum să-şi îndeplinească fără probleme ministerul public în oraşul Blainville. Stânga: întrunire la Sala Regatului