Când preocuparea privind înfăţişarea devine obsesie

CÂND ne uităm în oglindă, majoritatea dintre noi ne gândim că ar trebui să facem câteva schimbări ca să arătăm mai bine. Aşa că ne potrivim din nou hainele, ne aranjăm părul sau ne machiem puţin, iar apoi suntem gata să ne desfăşurăm activităţile zilnice. O asemenea preocupare privind aspectul exterior este firească şi chiar binevenită. În cazul unora însă, această preocupare este dusă până la extrem, dând naştere tulburării dismorfice.

Manualul Merck de Diagnostic şi Tratament defineşte tulburarea dismorfică drept „preocupare legată de un defect în aspectul fizic care produce o tulburare semnificativă sau perturbează activitatea socială, ocupaţională sau alte activităţi“. * Întrucât cel ce suferă de această tulburare poate avea un defect imaginar sau poate fi excesiv de preocupat de un defect minor, imaginea pe care şi-o face despre sine a fost catalogată drept urâţenie închipuită.

Profesorul Kevin Thompson, de la Universitatea din Florida de Sud (Statele Unite), afirmă că tulburarea dismorfică e rară, „afectând, după cât se pare, circa 1–2% din populaţie în general şi 10–15% din bolnavii psihici trataţi ambulatoriu“. Însă, adaugă el, „unii cercetători sunt de părere că numărul celor ce suferă de tulburare dismorfică va creşte întrucât metodele de diagnosticare sunt tot mai eficiente, iar obsesia oamenilor cu privire la înfăţişare se accentuează“. Deşi această tulburare poate afecta oameni de orice vârstă, ea debutează de obicei în adolescenţă. În cazul celor ajunşi la maturitate, pare să fie la fel de frecventă la bărbaţi şi la femei, ceea ce nu se întâmplă cu tulburările de comportament alimentar, întâlnite mult mai des la femei.

 Preocuparea morbidă privind înfăţişarea, preocupare specifică celor ce suferă de tulburare dismorfică, îi determină pe aceştia să se privească prea des în oglindă şi, în unele cazuri, chiar să se izoleze de lume. Mai rău decât atât, „suferinţa şi tulburările funcţionale asociate cu această afecţiune pot duce la spitalizări repetate şi chiar la un comportament suicidar“, se afirmă în Manualul Merck. Nu e surprinzător că mulţi care suferă de această tulburare vor să-şi facă operaţie estetică. „De obicei nu le-o recomand“, spune dr. Katharine Phillips, autoarea unei cărţi despre tulburarea dismorfică. „Operaţia estetică este ireversibilă, iar majoritatea pacienţilor consideră, de obicei, că n-a fost de nici un folos“, explică ea. *

Uneori, tulburarea dismorfică se manifestă la o vârstă fragedă. În George Street Journal * se vorbeşte despre un băieţel de şase ani „care credea că are dinţii galbeni şi «burta mare» şi că părul nu-i stă deloc bine. Nici unul dintre aceste «defecte» nu era evident pentru alţii. El obişnuia să se pieptene aproape o oră în fiecare dimineaţă şi, dacă nu arăta «cum trebuia», îşi băga capul în apă şi reîncepea ritualul pieptănatului; din această cauză întârzia destul de des la şcoală“. Într-o zi, aflându-se în cabinetul unui medic, s-a aşezat în genunchi ca să se uite în partea cromată a unui scaun şi să vadă cum arată.

Nu-i permite lumii să-ţi modeleze gândirea

Revistele de modă, ziarele, reclamele TV îi bombardează pe oameni cu imagini înfăţişând corpul ideal. Raţionamentul producătorilor de reclame este simplu: Prezintă o anumită imagine drept etalon, iar oamenii îşi vor cheltui banii cu greu câştigaţi ca să ajungă să arate aşa. În plus, influenţa celor din jur, precum şi câteva remarce necugetate ale membrilor familiei sau ale prietenilor îi fac pe bună dreptate pe unii să nu mai aibă o părere echilibrată despre înfăţişarea lor. * Bineînţeles, una e să ai un mod de gândire neechilibrat şi alta e să suferi de o tulburare psihică.

Nu trebuie să te gândeşti că, dacă nu arăţi bine, alţii nu-ţi vor acorda nici o atenţie. În plus, un asemenea mod de a vedea lucrurile este greşit. Oamenii, de obicei, nu-şi aleg prietenii în funcţie de cum arată. E drept că, la început, înfăţişarea poate conta într-o oarecare măsură, dar personalitatea, normele şi valorile morale sunt cele care cimentează o prietenie. Într-un fel, fiecare dintre noi e asemenea unei cărţi. O carte poate avea coperte atrăgătoare, dar dacă nu e bună, cititorii o vor lăsa din mână. În schimb, indiferent de cum arată copertele, dacă e interesantă, oamenii vor continua să o citească. Prin urmare, nu ar fi mai bine să te concentrezi asupra dezvoltării calităţilor tale? De fapt, chiar asta te încurajează Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu să faci. — Proverbele 11:22; Coloseni 3:8; 1 Petru 3:3, 4.

Şi să fim realişti: odată cu vârsta, înfăţişarea ni se schimbă. Dacă viaţa, prieteniile şi fericirea ar depinde de frumuseţea din tinereţe, ce viitor sumbru ne-ar sta în faţă! Dar noi putem avea un viitor fericit! Cum anume?

Frumuseţea care durează

Proverbele 16:31 afirmă: „Perii albi sunt o cunună de slavă [coroană de frumuseţe, NW], dacă se găsesc pe calea dreptăţii“. În ochii lui Iehova — şi în ochii celor care îi împărtăşesc punctul de vedere — oamenii care îmbătrânesc în serviciul său nu sunt mai puţin frumoşi ca în tinereţe. De fapt, datorită zelului şi devoţiunii lor sfinte demonstrate de-a lungul timpului, perii albi sunt asemenea unei coroane de frumuseţe. Oamenii de acest fel sunt preţioşi şi merită iubirea şi respectul nostru profund. — Leviticul 19:32.

Mai mult decât atât, în lumea nouă pe care ne-a promis-o, Iehova va anula de la toţi slujitorii săi loiali, tineri sau vârstnici, efectele păcatului moştenit. De la o zi la alta, ei vor observa că arată tot mai bine şi se vor simţi din ce în ce mai bine, iar în cele din urmă vor atinge perfecţiunea fizică (Iov 33:25; Revelaţia 21:3, 4). Ce perspectivă emoţionantă! Ţi-ar plăcea să fii printre aceste persoane? Dacă da, atunci străduieşte-te să acorzi atenţie frumuseţii care are cu adevărat valoare şi să nu permiţi gândirii superficiale şi adesea nemiloase a lumii să-ţi modeleze gândirea. Astfel, vei fi o persoană mai fericită şi mai atrăgătoare. — Proverbele 31:30.

[Note de subsol]