Fructe exotice din regiunea amazoniană

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BRAZILIA

AÇAÍ, BACURI ŞI CUPUAÇU. Ştiţi ce înseamnă aceste cuvinte? Dacă sunteţi din Brazilia, probabil că da! Sunt numele a trei fructe exotice din regiunea amazoniană. Brazilienilor le place foarte mult aroma deosebită a acestor fructe din deserturile servite reci. Însă fructele pot fi consumate şi în alte moduri. Vă invităm să aflaţi câte ceva despre aceste fructe deosebite din junglă.

Hrănitoarele açaí

Arborele açaí (Euterpe oleracea), un palmier tropical înalt şi subţire, creşte în văi inundabile şi în mlaştini, mai ales în zona de vărsare a fluviilor Amazon şi Tocantins din statul Pará. De-a lungul coastei atlantice a Braziliei, palmierul poate fi întâlnit din statul Pará până în statul Bahia. Când pătrunzi în habitatul palmierului açaí, mai mult ca sigur că te afli cu picioarele în apă, iar pe frunte ai broboane de sudoare. Trunchiul subţire, dar puternic, al copacului creşte până la 23 m înălţime, iar în vârf are o coroană bogată.

Din august până în decembrie, palmierul e încărcat cu 6–8 ciorchini de açaí, fiecare având între 700 şi 900 de fructe de mărimea unei cireşe. Dar cum sunt culese fructele, care se află tocmai în vârful palmierului? Unii căţărători împletesc o fâşie din frunzele pe care le-au rupt din arborii açaí mai mici. Căţărătorul îşi pune piciorul în ochiul făcut din acea fâşie, fixându-l  strâns pe trunchi. Se ţine cu genunchii bine de trunchi, iar cu mâinile întinse deasupra capului se prinde şi se trage tot mai sus, până în vârf. Ajuns aici, taie un ciorchine de fructe. Îl aruncă oare jos? În nici un caz! Dacă l-ar arunca, fructele s-ar zdrobi. Prin urmare, coboară exact aşa cum s-a urcat, doar că de data asta are grijă să nu scape fructele.

Dar cum sunt preparate fructele açaí? Eduardo, un tânăr din Pará, ne explică: „Mama pune fructele într-o oală cu apă caldă. Apoi le amestecă până când coaja cu stratul subţire de pulpă, de culoare albastru-închis, se desprinde de pe sâmburii mari“. Fructul conţine multe calorii şi e bogat în fier, calciu, fosfor, potasiu şi vitaminele B₁ şi B₂. Nu e de mirare că sportivii apreciază mult fructul, consumându-l pentru a-şi mări forţa, iar mamele îl consideră o hrană sănătoasă pentru copiii lor! Multor brazilieni le place o băutură obţinută din fructe açaí amestecate cu apă, zahăr şi amidon de manioc. Lui Eduardo însă îi place să-şi condimenteze cu açaí maniocul şi crevetele uscate. Dacă se zdrobesc fructele în apă fierbinte şi se trec prin sită, se obţine o băutură aromată consistentă, care se serveşte ca suc. Dar aceasta nu e totul.

Palmierul açaí are şi alte întrebuinţări. Substanţa albă şi moale din mugurele terminal este apreciată de mulţi, fiind o delicatesă folosită la salate. Din rădăcini se fac medicamente contra paraziţilor, iar din frunze, mături. Frunzele sunt folosite ca nutreţ sau ca materie primă pentru fabricarea hârtiei, iar lemnul e un material excelent pentru construcţii.

Bacuri şi cupuaçu

Bacuri (Platonia insignis) este un arbore ornamental, care creşte până la 20–30 m înălţime. Coroana lui seamănă cu un con cu vârful în jos. Fructul e cam cât o portocală, având însă formă ovală şi coaja groasă, de culoare galben-lămâi. Seminţele sunt acoperite de o pulpă albă, lipicioasă, parfumată, cu gust dulce-acrişor. Pulpa suculentă e bogată în fosfor, fier şi vitamina C. Brazilienii fac din bacuri siropuri, jeleuri, compoturi şi diverse băuturi răcoritoare. Seminţele de culoare negru-roşcat, care conţin ulei, nu se aruncă, ci se folosesc pentru a trata diverse boli de piele. Lemnul gălbui al arborelui bacuri e folosit ca material de construcţie.

Arborele cupuaçu (Theobroma grandiflorum) e înrudit cu mult mai cunoscutul arbore-de-cacao (Theobroma cacao). Grăsimile din seminţele de cupuaçu au cam aceleaşi proprietăţi ca şi untul de cacao, folosit la fabricarea ciocolatei. Deşi habitatul arborelui cupuaçu îl constituie bazinul  Amazonului, o regiune caldă şi umedă, arborele a ajuns să fie cultivat în toată Brazilia. El s-a adaptat foarte bine îndeosebi în statul Espírito Santo, aflat pe coasta Atlanticului.

În primii ani, arborele cupuaçu are o scoarţă de culoare castaniu-închis, destul de rezistentă pentru a fi folosită în construcţii. Apoi, în al optulea an, încep să apară inflorescenţele şi, mai târziu, fructele. De pe ramurile lungi, pline de frunze de culoare cărămizie, atârnă fructele maronii, de formă ovală, acoperite cu un puf fin. Un fruct cântăreşte între 1 şi 1,5 kg. Mirosul fructului ţi s-ar putea părea respingător. Însă pulpa lui acrişoară, cu o puternică aromă exotică, e un ingredient excelent pentru şerbeturi şi alte deserturi.

Dacă veţi vizita vreodată Brazilia, gustaţi diversele tipuri de băuturi şi deserturi cu arome ale fructelor ce cresc numai aici. Cofetăriile din marile oraşe braziliene oferă o varietate de sortimente de îngheţată cu arome tropicale. Iar în ce priveşte şerbeturile, varietatea e, într-adevăr, mare: jaca, umbu, biribá, buriti, mangaba, murici, sapoti, cajarana, graviola, maracujá sau jabuticaba. Probabil că atunci când veţi comanda vă va fi greu să pronunţaţi numele şerbetului dorit, însă cu siguranţă aroma lui vă va încânta simţurile!

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Açaí

[Provenienţa fotografiei]

André Valentim/Tyba/BrazilPhotos

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Un culegător de açaí căţărându-se în palmier

[Provenienţa fotografiei]

Lena Trindade/BrazilPhotos

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Bacuri, iar în stânga, arborele bacuri

[Provenienţa fotografiilor]

Fructe bacuri: Geyson Magno/Ag. Lumiar

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Cupuaçu

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Delicioasa îngheţată de cupuaçu, iar în fundal, arborele cupuaçu

[Provenienţa unei fotografii]

Fundal: Silvestre Silva/Reflexo