Salt la conţinut

Salt la cuprins

Păscând printre spini

Păscând printre spini

Păscând printre spini

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AFRICA DE SUD

HAIDEŢI cu mine să vizităm o zonă a Africii de Sud numită Noorsveld. Această regiune semiaridă îşi trage numele de la speciile de plante suculente, cu spini, numite de localnici noors, sau euforbia, care cresc din abundenţă aici. După cum observaţi în imaginea alăturată, fermierii din acest ţinut cresc animale, precum caprele de Angora, preţuite pentru părul lor de culoare albă, numit mohair. Din acesta se face o ţesătură fină, dar rezistentă, folosită la confecţionarea multor produse: de la articole de îmbrăcăminte la modă, până la covoare. Dar cum supravieţuiesc caprele în această zonă secetoasă?

Euforbiile sunt esenţiale supravieţuirii caprelor. Specia Euphorbia coerulescens constituie peste 40% din hrana caprelor pe timp de iarnă. Dar caprele trebuie să fie atente ca nu cumva să se rănească în timp ce pasc printre spinii vătămători. Însă, după ce învaţă să rupă spinii cu coarnele, le e mai uşor să se hrănească.

După o ploaie bună caprele mănâncă plantele care cresc pe lângă pâlcurile de euforbii. Dar şi lucrul acesta e periculos! În cartea pe care a scris-o despre Noorsveld, fermierul Jurgen Currie spune: „Dacă o capră de Angora, cu drăguţii ei cârlionţi, se aventurează să pască plantele moi care cresc printre euforbii, ar putea să se încurce între spini“. Iar asta ar fi moarte sigură! „Capra nu rezistă sub soarele dogoritor al verii mai mult de două ore“, explică fermierul din Noorsveld.

Periodic, seceta loveşte crunt ţinutul Noorsveld. Dar, hrănindu-se cu euforbii, caprele nu mor de foame. Fermierii intră cu secerătoarele în câmpul de euforbii şi le taie în bucăţi pentru a fi mai uşor de mâncat şi mai puţin periculoase. Şi animalele sălbatice se înfruptă din euforbii. „Când e secetă, şi kudu [o specie de antilope mari] profită, recunoscătoare, de această sursă de hrană ce le ţine în viaţă. Le poţi vedea adesea în apropierea şoselei pe bucăţile de pământ albe pline de euforbii mărunţite; în aceste momente, nevoia de hrană alungă frica de oameni“, spune Currie.

Deşi e mică, Euphorbia ferox are atât de mulţi spini, încât majoritatea animalelor nu reuşesc să ajungă la tulpinile comestibile. Datorită rezistenţei la secetă, aceste plante salvează bietele animale de la înfometare. Când nu plouă, fermierii şi angajaţii lor merg de la un pâlc de euforbii la altul şi, cu lămpi de gaz sau cu altceva, ard spinii. E o muncă istovitoare. „După ce spinii sunt arşi, animalele de la ferme mănâncă cu nesaţ tulpinile. . . . Antilopele săritoare se obişnuiesc repede să mănânce «euforbii arse»; când pasc, ele devin blânde . . . venind foarte aproape de persoana care dă foc la spini“, se spune în cartea Veld Plants of Southern Africa.

Admirând scena — caprele păscând printre spini — nu putem să nu ne minunăm de varietatea creaţiei lui Iehova. Deşi aceste plante par neprietenoase şi pot fi chiar ucigătoare, ele ţin în viaţă multe animale în această regiune secetoasă.

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Această specie de euforbia constituie 40% din hrana caprelor pe timp de iarnă

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Euforbii în floare, iar în prim-plan, spinii periculoşi