Jocurile Olimpice se întorc acasă

CU LOPATA şi cazmaua, arheologii au deschis drumul spre renaşterea Jocurilor Olimpice în epoca modernă. Săpăturile arheologice făcute în anticul oraş Olimpia (Grecia) l-au determinat pe baronul francez Pierre de Coubertin să propună reluarea jocurilor. Ca urmare, în 1896, în Atena s-au ţinut primele Jocuri Olimpice moderne.

Pe parcursul ultimilor ani însă, buldozerele şi pichamerele au pregătit calea pentru ca jocurile să revină acasă. Capitala Greciei părea un imens şantier, pregătirile pentru Jocurile Olimpice necesitând o mulţime de lucrări de modernizare a oraşului.

Olimpiada a XXVIII-a — numele oficial al Jocurilor Olimpice din 2004 — e programată să aibă loc în Atena, în perioada 13–29 august. Se vor întrece aproximativ 10 000 de sportivi, reprezentând 201 ţări (un record în ce priveşte numărul ţărilor participante la jocuri). Întrecerile din cadrul celor 28 de discipline sportive se vor desfăşura în 38 de locuri, culminând cu peste 300 de festivităţi de acordare a medaliilor. Vor fi prezenţi aproximativ 21 500 de reprezentanţi mass-media, însă mult mai mulţi (aproximativ 55 000 de oameni) se vor ocupa de desfăşurarea în siguranţă a jocurilor.

O cursă cu obstacole

Atena a dorit de mult timp ca Jocurile Olimpice să revină acasă. Anul 1996, care marca centenarul jocurilor moderne, părea cel mai potrivit moment pentru revenirea Olimpiadei în ţara natală.

Însă candidatura Atenei pentru găzduirea Jocurilor Olimpice din 1996 a fost respinsă. Motivul? Se pare că oraşului îi lipsea infrastructura necesară pentru cele două săptămâni deosebit de încărcate, în care urmau să se desfăşoare jocurile.

Respingerea candidaturii a şocat Grecia, determinându-i pe demnitarii ţării şi pe edilii capitalei să treacă la acţiune. Atena a promis că va remedia situaţia. În 1997, înarmată cu bune intenţii şi cu planuri urbanistice bine puse la punct, Atena a candidat din nou pentru găzduirea Jocurilor Olimpice din 2004. De data aceasta a câştigat!

Oraşul era pregătit să-şi schimbe complet înfăţişarea. Dorinţa de a găzdui jocurile a declanşat o activitate de dezvoltare urbană fără precedent. Pretutindeni,  utilajele săpau gropi pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi pentru construirea de drumuri şi clădiri în care urmau să se desfăşoare unele întreceri. Chiar şi în week-end-urile toride din toiul verii pretutindeni puteai zări excavatoare, macarale şi oameni lucrând de zor.

În martie 2001, primul avion a aterizat pe noul aeroport internaţional din Atena, aeroport considerat printre primele din lume în ce priveşte capacitatea de deservire. De asemenea, s-a prevăzut realizarea unui total de 120 km de străzi noi, iar din străzile existente urmau să fie refăcuţi 90 km. În noua reţea rutieră au fost incluse aproximativ 40 de noi şosele suspendate, obiectivul fiind facilitarea traficului rutier. Au fost construite noi linii de metrou şi s-au luat măsuri să se extindă liniile de tramvai cu 24 km. Pentru devierea traficului şi reducerea poluării atmosferice s-a realizat o cale ferată de 32 km destinată traficului suburban, de-a lungul ei construindu-se mai multe gări moderne.

Pe scurt, în câţiva ani, Atena a încercat să devină alt oraş: mai curat, cu mai multe spaţii verzi şi cu o nouă reţea de transport. Jacques Rogge, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional (IOC), a afirmat: „Cine a văzut Atena înainte de jocuri şi o va vedea după Jocurile Olimpice n-o va mai recunoaşte“.

 Un maraton al pregătirilor

Pe măsură ce data ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice se apropia, ritmul lucrărilor se accelera. Preşedintele IOC, dl Rogge, a asemănat progresul lucrărilor de construcţie şi pregătirile cu sirtakiul, un dans tradiţional grecesc. Mai în glumă, mai în serios, el a declarat: „Aş compara [lucrările] cu melodia după care se dansează sirtaki: începe foarte lent, după care ritmul se accelerează până când, în final, de-abia mai poţi ţine pasul“.

În deplină armonie cu afirmaţia de mai sus, Satul Olimpic — „baza pregătirilor pentru Olimpiadă“ — a răsărit parcă din pământ într-una din suburbiile nordice ale Atenei. Acest proiect, care urmează să asigure cazarea a aproximativ 16 000 de sportivi şi de oficiali ai echipelor pe parcursul desfăşurării Jocurilor Olimpice, reprezintă cel mai amplu proiect de locuinţe realizat vreodată în Grecia. După încheierea jocurilor, clădirile respective vor deveni locuinţele a aproximativ 10 000 de atenieni.

Legătura dintre antichitate şi moştenirea jocurilor moderne nu a fost trecută cu vederea de organizatorii Olimpiadei. Unele ceremonii vor avea loc chiar în anticul oraş Olimpia. În alte situri arheologice se vor organiza anumite evenimente culturale concomitent cu Jocurile Olimpice. În apropierea locului unde s-a dat celebra bătălie de la Maraton s-a construit un nou centru de canotaj. Iar concurenţii de la maraton se vor putea mândri că au alergat chiar pe traseul iniţial. Organizatorii jocurilor au ales  exact traseul parcurs de soldatul atenian care, potrivit legendei, în 490 î.e.n. a alergat 42 km, de la Maraton la Atena, pentru a anunţa înfrângerea perşilor.

Iar medalia de aur se acordă . . .

Când focurile de artificii vor lumina cerul la ceremonia de deschidere a jocurilor, Stadionul Olimpic (cu o capacitate de 75 000 de locuri) va fi în centrul atenţiei. Pentru mulţi, acest stadion renovat reprezintă „bijuteria coroanei“, cea mai frumoasă realizare din tot ce s-a construit pentru Olimpiadă în Atena. Stadionul se remarcă prin acoperişul său unic, conceput şi proiectat de faimosul arhitect spaniol Santiago Calatrava.

Acoperişul, o adevărată minune inginerească, e realizat din panouri de sticlă cu o greutate totală de 16 000 t, acoperind o suprafaţă de 10 000 m². E susţinut de două arce imense, fiecare având o deschidere de 304 m şi o înălţime de 80 m — aproape cât două treimi din Sydney Harbour Bridge, un pod renumit din capitala Australiei. Tuburile de oţel din care sunt realizate arcele cântăresc cam 9 000–10 000 t fiecare şi sunt „atât de groase, încât prin ele ar încăpea un autobuz“, declară un specialist în construcţii. Potrivit calculelor, întregul acoperiş va cântări de două ori mai mult decât Turnul Eiffel din Paris.

Dar de ce a fost necesar să se construiască un asemenea acoperiş imens? Gândiţi-vă numai la căldura din Atena sub razele soarelui arzător din luna august! Pe panourile de sticlă este aplicată o peliculă specială care reflectă 60% din razele soarelui. Mai sunt şi alte motive. Forma acoperişului a fost concepută pentru a fi elementul reprezentativ al jocurilor. Fostul ministrul grec al culturii Evangelos Venizelos a spus despre acoperiş că „este măreţul simbol şi element arhitectural reprezentativ al Jocurilor Olimpice din Atena“.

După ceremonia de încheiere a jocurilor, toate aceste elemente vor rămâne o amintire a muncii asidue necesare găzduirii unui asemenea eveniment memorabil. Atenienii speră ca toată această infrastructură realizată pentru Jocurile Olimpice să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii din oraşul lor. Şi, ca-n totdeauna, ei îşi vor vedea liniştiţi de treburile lor, ca şi cum ar dansa un sirtaki.

[Chenarul de la pagina 15]

Idealurile sunt contestate

Organizatorilor Jocurilor Olimpice le place să atragă atenţia asupra idealurilor ce însoţesc jocurile: „competiţie, sport, pace, cultură şi educaţie de înaltă ţinută morală“. Însă reversul medaliei include politică, naţionalism, comerţ şi corupţie.

După cum se ştie, Jocurile Olimpice înseamnă audienţă TV mare şi contracte de publicitate foarte profitabile. Aceasta face din sponsorizarea jocurilor un extraordinar mijloc de marketing. „Olimpiadele au devenit acum o afacere uriaşă, iar multe decizii se iau din considerente comerciale strategice“, a declarat Murray Phillips, un cercetător australian.

Unii condamnă naţionalismul evident cu ocazia jocurilor. Se depun eforturi pentru instituirea unui armistiţiu olimpic, adică se încearcă încetarea ostilităţilor şi a războaielor pe toată perioada desfăşurării jocurilor. Însă, în afară de semnificaţia ei simbolică, această măsură nu va avea nici un rezultat dacă nu se vor elimina cauzele conflictelor. „Jocurile Olimpice constituie arena unor manifestări politice“, a afirmat Brian Martin, profesor în ştiinţă, tehnologie şi sociologie. El a adăugat: „La Olimpiadă, competiţia între sportivi devine o competiţie între state. Sportivii nu pot participa la jocuri dacă ţara lor nu participă. Victoriile, atât la probele individuale, cât şi la cele pe echipe, sunt considerate victorii naţionale, însoţite de simboluri precum drapele şi imnuri. . . . [Olimpiadele] au pus la dispoziţie o nouă arenă unde să poată continua violenţele între indivizi la probele sportive, dar şi între state în lupta pentru putere şi poziţie. . . . Mişcarea olimpică e incapabilă să dea viaţă idealului iniţial, acela de a promova pacea“.

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Complexul Olimpic din Atena

Model de medalie pentru 2004

[Provenienţa fotografiilor]

Vedere aeriană: AP Photo/Thanassis Stavrakis; modelul de medalie: © ATHOC

[Legendele fotografiilor de la pagina 16]

Metroul din Atena

Aeroportul Internaţional din Atena

[Provenienţa fotografiilor]

© ATHOC

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Satul Olimpic în construcţie

Centrul Nautic Agios Kosmas

[Provenienţa fotografiilor]

© ATHOC/Photo: K. Vergas

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Acoperişul Stadionului Olimpic în timpul construcţiei

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

O machetă a acoperişului în forma finală

[Provenienţa fotografiei]

© ATHOC

[Provenienţa fotografiei de la pagina 14]

© ATHOC