Lumea în obiectiv

De ce ne simţim bine când râdem

De ce ne simţim atât de bine când râdem? Cercetările arată că umorul stimulează nu numai zonele cerebrale asociate cu percepţia şi limbajul, ci şi nucleul accumbens, o zonă asociată cu fericirea şi plăcerea, precizează The Vancouver Sun. Potrivit doctorului Allan Reiss, de la Universitatea Stanford, acest grup neuronal este „un subsistem cerebral foarte puternic“. Reiss este de părere că studierea simţului umorului îi poate ajuta pe medici să înţeleagă mai bine comportamentul social. „De simţul umorului depinde adesea cum, dacă şi cu cine legăm prietenii şi relaţii romantice de durată“, afirmă dr. Reiss. „Umorul este şi un antidot la stres.“

 ‘Noua boală a secolului al XXI-lea’

Aşa au definit unii psihiatri un nou tip de dependenţă, „dependenţa“ de telefoanele mobile. Potrivit unui studiu efectuat de Centro Específico de Tratamiento y Rehabilitación de Adicciones Sociales (CETRAS), cele mai vulnerabile persoane sunt „tinerele necăsătorite între 16 şi 25 de ani, care sunt timide, imature şi iritabile“, precizează ziarul spaniol El País. „Dependenţa“ generează „dorinţa nestăvilită de a folosi telefonul mobil pentru a suna şi a trimite mesaje“, spune psihiatrul Blas Bombín. Când nu-şi pot folosi celularul, aceste persoane devin „agitate şi iritabile“. „Dependenţa“ de celular nu numai că dăunează relaţiilor cu alţii, dar este şi costisitoare. CETRAS menţionează cazuri de pacienţi care deţin opt telefoane mobile şi care au de plătit „lunar facturi de circa 800€ [1 000$]“.

Se extind mahalalele lumii

Dacă se merge în ritmul actual, „în decurs de treizeci de ani unu din trei oameni din lume vor locui în mahalale“, anunţă ziarul londonez The Guardian, menţionând un raport ONU. Din nefericire, „940 de milioane de oameni, aproape a şasea parte din populaţia lumii, trăiesc deja în zone mizere, insalubre, în care nu există apă curentă, canalizare şi nici servicii publice şi în care drepturile omului nu sunt respectate“. În cartierul Kibera al oraşului Nairobi (Kenya), aproximativ 600 000 de oameni trăiesc în astfel de locuinţe. Anna Tibaijuka, coordonatoarea programului ONU pentru aşezări omeneşti, spune: „Marile inegalităţi şi lipsa locurilor de muncă îi determină pe oameni să adopte un comportament antisocial. Pacea şi securitatea sunt iluzorii în aceste cartiere, un loc al tuturor relelor, în care tinerii nu pot fi ocrotiţi“.

Problema parcărilor în China

Ca urmare a rapidei creşteri economice înregistrate în China, milioane de oameni îşi pot permite un automobil. A apărut însă şi o problemă: găsirea unui loc de parcare. Multe clădiri cu locuinţe ridicate în ultimii 25 de ani nu au parcări deoarece, când au fost construite, puţini oameni aveau automobile. În cartierele mai vechi, străzile sunt înguste şi sinuoase, motiv pentru care parcarea e aproape imposibilă. Între timp, „numărul automobilelor din Beijing a depăşit 2 milioane, iar numărul locurilor de parcare abia dacă se ridică la 600 000“, se spune în revista China Today. La nivel naţional, doar 20% dintre proprietarii de maşini au un loc de parcare legal. Un alt indicator al creşterii numărului de automobile este cererea tot mai mare de combustibil. Potrivit revistei, „în curând, China va lua locul Japoniei devenind al doilea consumator de benzină din lume“.

Tineri cu leziuni cauzate de mişcări repetate

Un număr tot mai mare de tineri au nevoie de tratament pentru leziuni cauzate de mişcări repetate (LMR), precizează ziarul canadian The Globe and Mail. „Medicii şi fizioterapeuţii spun că din ce în ce mai mulţi pacienţi sunt tineri, deoarece în prezent copiii inactivi petrec mai mult timp la calculator atât acasă, cât şi la şcoală“, se spune în publicaţie. Potrivit ziarului, tastarea sau apăsarea repetată a butoanelor unui game pad poate cauza durere şi inflamaţii tipice LMR. Părinţii sunt sfătuiţi să fie atenţi la poziţia corpului copiilor lor şi la anumite simptome ce ar putea indica LMR: copilul îşi freacă coatele ori încheieturile sau se plânge de amorţeli ori furnicături în membre.

Locuri de muncă periculoase?

Potrivit unui studiu efectuat în Suedia, „munca desfăşurată alături de persoane de sex opus poate pune în pericol căsnicia“, se afirmă în The Wall Street Journal. Autoarea studiului, Yvonne Aberg, a reexaminat dosarele cu divorţuri şi cele cu angajări şi a descoperit că, „spre deosebire de munca desfăşurată alături de colegi de acelaşi sex, munca într-un colectiv alcătuit din persoane de sex opus duce la creşterea ratei divorţurilor cu 70%“. Dr. Aberg a mai observat că starea civilă a colegilor nu schimbă cu nimic situaţia. Studiul, care a durat şapte ani şi care a luat în calcul 37 000 de angajaţi din cadrul a 1 500 de instituţii, se bazează pe date statistice şi nu pe declaraţii personale, care tind să fie mai puţin exacte. În articol se menţiona că o modalitate de a reduce riscul divorţului cu 50% este de a lucra în acelaşi birou cu partenerul de căsătorie.

Pastor necredincios

Anul trecut, un pastor luteran a fost în centrul atenţiei publice după ce a spus că „nu există nici un Dumnezeu în cer, că nu există viaţă veşnică şi că nu există înviere“. Deşi pentru un timp a fost demis, pastorului i s-a permis mai târziu să-şi reînceapă activitatea, anunţă BBC News. Thorkild Grosbøl, de la parohia oraşului Tårbæk, din apropiere de Copenhaga, „şi-a cerut scuze pentru comentariile sale“ şi şi-a recunoscut obligaţiile faţă de biserică, a spus episcopul Lise-Lotte Rebel, din dioceza Helsingør. Totuşi, Grosbøl a continuat să predice, susţinându-şi în continuare ideile. În iunie 2004, episcopul a afirmat că, dacă Grosbøl nu demisionează, justiţia va trebui să hotărască dacă acesta va mai putea activa ca pastor sau nu.

Străveche inscripţie biblică

Pentru prima dată, erudiţii din Palestina au descoperit un verset din Scripturile greceşti creştine gravat pe un mormânt antic, anunţă Frankfurter Allgemeine Zeitung, din Germania. Inscripţia a fost descoperită din întâmplare pe aşa-numitul Mormânt al lui Absalom. O fotografie făcută în lumina difuză a amurgului i-a revelat antropologului Joe Zias o inscripţie aproape ştearsă. Inscripţia a putut fi descifrată după ce pe suprafaţa ei s-a aplicat un strat de papier-mâché. Textul era din Luca 2:25, care apare în Codex Sinaiticus, din secolul al IV-lea. Descoperirea este remarcabilă deoarece abia după anul 1000 e.n. au început să se graveze texte biblice pe pietre funerare.