Un colţ de paradis

REDARE

Un colţ de paradis

Un colţ de paradis

De la corespondentul nostru din Coasta de Fildeş

V-AR plăcea să vă întoarceţi în timp şi să vedeţi pădurile virgine, îmbrăcate cu un covor gros de vegetaţie şi fremătând de viaţă? Mai există asemenea locuri pe pământ? Parcul Naţional Taï, aflat în partea sud-vestică a Coastei de Fildeş, în apropierea graniţei cu Liberia, este un astfel de colţ paradiziac.

Parcul Naţional Taï este cea mai întinsă porţiune rămasă din pădurea tropicală nepătrunsă, care acoperea odinioară Coasta de Fildeş, Ghana, Liberia şi Sierra Leone. Parcul cuprinde mai bine de jumătate din pădurile tropicale existente în vestul Africii. Mulţumită măsurilor de protecţie luate şi acţiunilor inovatoare întreprinse din 1926 încoace, acest giuvaier al naturii a fost bine conservat. Haideţi cu noi să privim mai de aproape marea diversitate biologică din acest parc.

Diversitatea biologică a pădurii tropicale

Pe măsură ce pătrundem în inima pădurii, în cântec de păsări şi ţipăt de maimuţe, ne uluiesc trunchiurile uriaşe ale copacilor seculari, înalţi de vreo 60 de metri. Ghidul ne spune că mai bine de jumătate dintre cele 1 300 de specii de plante care trăiesc în parcul Taï, întins pe o suprafaţă de 3 500 km², se găsesc numai în această regiune din vestul Africii.

Parcul se remarcă prin vegetaţia luxuriantă, de o mare diversitate. În pădurea deasă cresc multe specii de arbori de cherestea, în special mahonul, abanosul, dabéma (Piptadeniastrum africanum) şi makore (Thieghemella heckelii). Ca să trecem peste rădăcinile copacilor, suntem nevoiţi să facem paşi uriaşi, deoarece unele rădăcini ies din pământ, ridicându-se până la un metru şi având o lungime de 15 m. Animalele se ascund uneori printre aceste reţele de rădăcini pentru a scăpa de prădători şi pentru a se adăposti de furtuni.

Ramurile superioare ale arborilor formează un coronament ce nu permite luminii să ajungă până la sol şi împiedică dezvoltarea plantelor mai mici. Cu toate acestea, lianelor — plante agăţătoare cu tulpina lemnoasă — şi epifitelor le merge bine aici. Unele liane se caţără pe trunchiul copacilor, se încolăcesc în jurul lor, chiar sufocându-i pe unii. Ghidul ne arată o specie de ficus agăţător (Ficus vogeliana) care s-a încolăcit strâns în jurul unui trunchi uriaş. În timp, copacul-gazdă va fi biruit de ficus şi va muri.

Parcul este o sursă bogată de medicamente şi de hrană. Ghidul ne informează că membrii tribului Kru folosesc coaja arborelui Terminalia superba pentru a trata malaria. Fructul altui copac (Thaumatococcus daniellii) conţine o proteină care e de mii de ori mai dulce decât zahărul obişnuit.

Împărăţia animalelor

Deodată auzim frunzele foşnind deasupra capetelor noastre. E o trupă zgomotoasă de maimuţe cercopitecide (Cercopithecus diana, Cercopithecus mona). Sar din creangă în creangă, dând alarma cu ţipetele lor. O maimuţă mona, cu o faţă nostimă cu dungi albe, se uită ţintă la noi; dar nici noi nu ne lăsăm mai prejos. Maimuţele, cimpanzeii şi păsările au fructe şi nuci din belşug. Adesea poţi vedea maimuţe şi păsări zgomotoase înfruptându-se din fructele aceluiaşi arbore.

În Parcul Taï există 50 de specii de mamifere, iar multe dintre ele se găsesc mai ales în această zonă. Bivolii-cafer, elefanţii africani, bongoul, porcul-pensulat, antilopele cu moţ, porcii de pădure, leoparzii şi hipopotamii pitici populează parcul. Între animalele de talie mică ce trăiesc aici se numără civeta, pisica aurie, geneta, mangusta, pangolinul şi galagoul, care adoră viaţa nocturnă.

Ghidul nostru identifică multe urme de animale, de pildă cele ale antilopei cu moţ, o specie de antilopă de talie mică. În pădure trăiesc şapte specii de antilope cu moţ, inclusiv Cephalophus jentinki, Cephalophus zebra şi Cephalophus ogilbyi, specii rare. Vedem şi urmele lăsate de porcii de pădure care au scormonit după rădăcini. Ne uităm cu atenţie la habitatul pangolinului uriaş, un animal cu solzi care se hrăneşte cu furnici şi termite. O pereche de pangolini şi-a săpat o groapă mare în pământ, făcându-şi două „camere“. Aceste „camere“ subterane măsoară cam 40 m lungime şi 5 m adâncime. Pangolinul se hrăneşte noaptea, parcurgând mulţi kilometri în căutare de hrană şi întorcându-se acasă înainte de revărsatul zorilor. Cu ghearele lui ca o greblă, animalul despică muşuroaiele termitelor şi cu limba lui lipicioasă culege insectele.

Ghidul observă un grup de cimpanzei care se zbenguie pe o suprafaţă de 20 km². În tot parcul există peste 2 000 de cimpanzei. Am aflat că, pentru a sparge nucile, se folosesc de pietre sau de crengi, pe care le cară cu ei. Cât de entuziasmaţi suntem să vedem un cimpanzeu stând pe pământ, la doar 5 m de noi, şi lovind întruna o nucă cu o bucată de lemn!

Paradisul iubitorilor de păsări

A doua zi pornim cu canoea pe râul Hana. Cum ghizii noştri vâslesc uşor, ei reuşesc să identifice multele specii de păsări care ne ies în cale. Auzim o pasăre-rinocer cu coif negru (Ceratogymna atrata), care se distinge prin strigătul ei strident şi prin zgomotul ce-l fac aripile-n zbor. Şapte dintre multele specii de păsări-rinocer trăiesc în Parcul Taï. De fapt, aici vieţuiesc peste 200 de specii de păsări. Aşadar, există, printre altele, şase specii de pescăruşi verzi, precum şi şoimi, turaci, papagali, porumbei, francolini, sugătoare de nectar şi muscari. Şi trogonul narina, o pasăre rară, cu penaj viu-colorat, vieţuieşte aici. Masculul se făleşte cu aripile-i de un verde strălucitor, cu pieptul roşu şi cu coada albă. Vedem multe păsări al căror colorit ne ia ochii: turacoul uriaş, porumbelul verde (familia Treroninae), iaco, pescăruşul cu pieptul albăstrui (genul Halcyon) şi o specie de ibis cu penaj de un verde metalizat. Parcul Taï este într-adevăr un paradis al iubitorilor de păsări!

Pe malul râului sunt mai multe urme de animale, inclusiv de hipopotam pitic — o replică în miniatură a hipopotamului obişnuit. De fapt, acest animal este cât un porc de dimensiuni mari. Hipopotamul pitic, care trăieşte numai în vestul Africii, petrece mai puţin timp în apă decât ruda lui mai mare şi hoinăreşte solitar. Zărim şi varanul de Nil, o şopârlă uriaşă cu pete, ce seamănă cu un crocodil, dar e mult mai mică decât acesta. În pădurea tropicală vieţuiesc trei specii de crocodili, 34 de specii de şerpi, o varietate de şopârle, precum şi o mulţime de insecte zumzăitoare. Multe dintre aceste insecte nu au fost încă identificate.

Din păcate, pădurile tropicale dispar în ritm alarmant. Ameninţarea cea mai mare o constituie expansiunea terenurilor agricole şi industria lemnului. Totuşi, cât de încurajator este să ştim că planeta noastră se află în mâinile iscusite ale Creatorului! — Psalmul 96:12, 13.

[Hărţile de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Sierra Leone

Liberia

Coasta de Fildeş

Parcul Naţional Taï

Ghana

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Rădăcini care ies deasupra solului

Mahon

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pui de elefant

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pisică aurie africană

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Antilopă cu moţ (Cephalophus dorsalis)

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Cephalophus zebra

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Bivol-cafer