Glaucomul — boala care îţi răpeşte vederea

ÎNCEARCĂ, pentru o clipă, să rămâi cu privirea fixată asupra ultimului cuvânt din această frază. Poţi vedea, fără să-ţi muţi privirea, şi ce este în jurul revistei? Foarte probabil că da, iar asta datorită vederii periferice. Această capacitate te face conştient când o persoană suspectă se apropie de tine dintr-o parte, te ajută să eviţi unele obiecte din cale şi să nu te loveşti de ziduri în timp ce mergi. Iar, dacă eşti la volanul unei maşini, datorită vederii periferice îţi dai seama că un pieton a păşit de pe trotuar pe carosabil.

Chiar şi în timp ce citeşti această pagină, vederea periferică îţi poate slăbi foarte încet, fără însă ca tu să-ţi dai seama de acest lucru. La nivel mondial, aproximativ 66 de milioane de persoane suferă de glaucom — termenul defineşte un grup de boli ale ochiului. Dintre aceste persoane, peste cinci milioane au orbit complet, glaucomul devenind astfel a treia cauză a pierderii definitive a vederii. „Totuşi, chiar şi în ţările dezvoltate, în care s-au organizat programe publice de informare cu privire la glaucom, jumătate dintre bolnavi nu sunt diagnosticaţi“, se afirmă în revista medicală The Lancet.

Cine ar putea să sufere de glaucom? Cum e descoperită această boală şi cum se tratează?

Ce este glaucomul?

Mai întâi trebuie să înţelegem câte ceva despre structura ochiului. Într-o broşură publicată de Fundaţia Australiană pentru Glaucom se spune: „Forma ochiului e dată de presiunea din interior: ţesuturile moi ale ochiului sunt «umflate», asemenea unei anvelope sau unui balon“. În interiorul ochiului, o formaţiune numită corp ciliar scoate din capilare o substanţă lichidă care ajunge în ochi, numită umoare apoasă. „Umoarea apoasă pătrunde în toate structurile intraoculare, asigurând nutriţia lor, şi se întoarce în fluxul sanguin printr-o structură alcătuită din numeroase canale minuscule, numită reţea trabeculară.“

În cazul în care canalele reţelei se blochează ori se îngustează dintr-un motiv sau altul, presiunea din interiorul ochiului va creşte şi, în cele din urmă, va începe să distrugă delicatele fibre nervoase din fundul de ochi. Această afecţiune se numeşte glaucom cu unghi deschis, iar peste 90% dintre bolnavii de glaucom au această formă a bolii.

Presiunea din interiorul ochiului, numită presiune intraoculară (PIO), poate varia de la o oră la alta sub influenţa mai multor factori, precum ritmul cardiac, cantitatea de lichide pe care le consumăm şi poziţia corpului. Aceste variaţii normale nu dăunează ochiului. Presiunea intraoculară mărită nu este neapărat o dovadă a prezenţei bolii, întrucât PIO „normală“ variază de la om la om. Totuşi, PIO mărită poate fi un semn al glaucomului.

O formă rară a acestei boli este glaucomul acut, sau cu unghi îngust. Spre deosebire de glaucomul cu unghi deschis, această formă se manifestă prin creşterea bruscă a presiunii intraoculare. Prin urmare, provoacă mari dureri oculare, însoţite de vedere înceţoşată şi de vărsături. Dacă nu e tratată în câteva ore de la debut, de cele mai multe ori cauzează orbire. Un alt tip este glaucomul secundar. Aşa cum reiese chiar din denumire, această formă este cauzată de alte afecţiuni ale ochiului precum tumori oculare, cataractă sau traumatisme oculare. Foarte puţini oameni suferă de o a patra formă, numită glaucom congenital. E prezentă încă de la naştere sau se instalează imediat după aceea. Printre simptomele afecţiunii se numără o sensibilitate crescută la lumină şi globi oculari măriţi.

 Cum „răpeşte“ vederea

Glaucomul poate „răpi“ până la 90% din acuitatea vizuală a ochiului, fără ca bolnavul să-şi dea seama. Cum e posibil acest lucru? Toţi oamenii au în mod normal o pată oarbă în fundul de ochi. Această pată de pe retină este locul unde se unesc fibrele nervoase pentru a forma nervul optic şi nu are celule fotosensibile. Noi însă nu suntem conştienţi de existenţa acestei pete, deoarece creierul „umple“ spaţiile goale ale imaginii. Contrar aşteptărilor, tocmai această capacitate a creierului face din glaucom o boală insidioasă.

Iată ce a declarat dr. Ivan Goldberg, oftalmolog australian de renume, într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă!: „Glaucomul e numit «hoţul» care-ţi răpeşte pe furiş vederea, deoarece nu are simptome. Cea mai răspândită formă de glaucom se instalează încet şi constant şi, fără nici un avertisment, deteriorează structurile nervoase ce stabilesc legătura între ochi şi creier. Indiferent că îţi lăcrimează ochii sau nu, că ţi se usucă sau nu, că vezi clar sau nu când citeşti ori scrii, nu trage concluzia că ai glaucom. E posibil să nu simţi nimic şi să ai totuşi o formă foarte gravă de glaucom“.

Depistarea hoţului

Din nefericire, nu există un examen medical complex prin care să poată fi depistat glaucomul. Folosind un tonometru, un oftalmolog va începe probabil prin a verifica presiunea lichidului intraocular. Cu ajutorul instrumentului se apasă uşor corneea, sau partea din faţă a ochiului. Se măsoară forţa cu care se realizează  această operaţie şi astfel se stabileşte valoarea presiunii intraoculare. Probabil, specialistul va mai căuta indicii ale prezenţei bolii folosind instrumente cu care se depistează leziuni la nivelul structurilor nervoase ce fac legătura între ochi şi creier. Dr. Goldberg spune: „Examinăm fibrele nervoase sau vasele sanguine din fundul de ochi. Dacă au o formă neobişnuită, acest lucru ar putea indica leziuni ale nervilor“.

Glaucomul mai este depistat prin examenul câmpului vizual. Dr. Goldberg explică: „Persoana priveşte la lumina albă dintr-un bol special. Într-un punct, lumina e mai puternică. Dacă pacientul vede acel punct luminos, apasă pe un buton“. Incapacitatea de a sesiza punctul luminos când acesta se află la periferia câmpului vizual poate fi o dovadă a prezenţei bolii. Se lucrează însă la realizarea unor instrumente noi care să simplifice această procedură oarecum greoaie.

Factori de risc

Paul e un bărbat sănătos şi are cu puţin peste 40 de ani. El mărturiseşte: „Am mers la un optometrist ca să-mi prescrie o nouă pereche de ochelari şi, în timp ce mă examina, m-a întrebat dacă aveam în familie cazuri de glaucom. M-am interesat şi am descoperit că atât o mătuşă, cât şi un unchi aveau această boală. Am fost trimis la un oftalmolog, care a confirmat că aveam glaucom“. Dr. Goldberg explică: „Dacă mama sau tatăl tău are boala, riscul ca şi tu să faci glaucom este de 3–5 ori mai mare, iar, dacă ai un frate sau o soră cu glaucom, riscul este de 5–7 ori mai mare“.

Dr. Kevin Greenidge, de la Fundaţia Americană pentru Glaucom, menţionează: „Dacă ai peste 45 de ani şi origini africane, dacă există factori de risc precum miopie, diabet, un traumatism ocular suferit în trecut, folosirea regulată de produse pe bază de cortizon ori steroizi şi antecedente familiale de glaucom, prezintă-te anual la un consult medical“. Chiar dacă factorii de risc lipsesc şi ai sub 45 de ani, fundaţia recomandă un control oftalmologic o dată la patru ani pentru depistarea glaucomului.  Dacă ai peste 45 de ani, ar trebui să mergi la oftalmolog o dată la doi ani.

Tratează boala şi ţine-o sub control

Paul, de pildă, trebuie să-şi pună o dată pe zi nişte picături în ochi. El spune: „Picăturile pe care le folosesc inhibă secreţia de umoare apoasă din globul ocular“. De asemenea, el a făcut operaţii cu laser, care au constat în perforarea în zece locuri a părţii frontale a ochiului, în apropierea orificiilor naturale de drenaj. Paul mărturiseşte: „Când mi-am tratat primul ochi, am fost foarte tensionat şi emoţionat, iar asta mi-a amplificat disconfortul ocular în timpul operaţiei. Totuşi, la a doua operaţie, care a fost efectuată câteva zile mai târziu, ştiam la ce să mă aştept. Eram mult mai relaxat, iar medicul pur şi simplu a terminat operaţia înainte să-mi dau seama“. Datorită tratamentului, presiunea intraoculară a lui Paul s-a stabilizat.

Perspectivele lui Paul sunt acum luminoase. Iată ce mărturiseşte el: „La ambii ochi, retina a fost doar uşor deteriorată şi, din fericire, nu mi-am pierdut vederea periferică. Dacă nu uit să-mi pun picăturile zilnic, am toate şansele ca boala să nu evolueze“.

E posibil să-ţi răpească şi ţie acest „hoţ“ vederea? Dacă nu ai făcut niciodată un control medical pentru depistarea glaucomului şi, mai cu seamă, dacă există factori de risc, ar fi înţelept să-l rogi pe medicul tău să îţi facă o trimitere pentru un examen de depistare a glaucomului. Potrivit cuvintelor doctorului Goldberg, „cea mai mare parte a daunelor provocate de glaucom pot fi prevenite printr-un tratament adecvat, aplicat la timp“. Da, planurile acestui „hoţ“ al vederii pot fi zădărnicite!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 26]

Riscul de a suferi de glaucom este mai mare dacă

● ai origini africane

● un membru al familiei are glaucom

● ai diabet

● ai miopie

● foloseşti de mult timp şi cu regularitate cortizon sau steroizi, probabil în componenţa unor unguente şi spray-uri pentru astm

● ai avut în trecut un traumatism ocular

● ai peste 45 de ani

[Legenda fotografiei]

Controalele oftalmologice regulate ajută la prevenirea pierderii grave a vederii

[Diagrama/Fotografiile de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

GLAUCOM CU UNGHI DESCHIS

Corneea

Irisul

Cristalinul

Retina

Discul optic, sau pata oarbă, este locul unde se unesc fibrele nervoase şi formează nervul optic

Nervul optic transmite impulsurile nervoase la creier

Corpul ciliar în care se formează lichidul

1 Umoarea apoasă e un lichid transparent ce asigură nutriţia cristalinului, a irisului şi a părţii interioare a corneei. Nu e acelaşi lucru cu lacrimile, care umezesc globul ocular în exterior

2 Reţeaua trabeculară drenează lichidul

3 În cazul în care canalele reţelei sunt blocate sau îngustate, presiunea intraoculară creşte

4 Dacă presiunea intraoculară creşte, fibrele nervoase delicate din fundul de ochi se deteriorează, cauzând glaucom sau reducerea vederii

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Discul optic

Cum aţi vedea

VEDERE NORMALĂ

GLAUCOM INCIPIENT

GLAUCOM AVANSAT

[Provenienţa fotografiilor]

Fotografiile discurilor optice: Atlas of Ophthalmology