Importanţa educării copilului

CEEA ce învaţă un copil poate influenţa dezvoltarea capacităţilor pe care le va avea când va fi mare. Aşadar, ce pot face părinţii pentru ca micuţii lor să devină adulţi echilibraţi şi să reuşească în viaţă? Să analizăm la ce concluzii au ajuns unii specialişti pe baza cercetărilor efectuate în ultimele decenii.

Rolul sinapselor

În urma progreselor înregistrate de tehnologia imagisticii cerebrale, oamenii de ştiinţă au putut studia dezvoltarea creierului mai bine ca oricând. Studiile efectuate arată că primii ani de viaţă ai copilului sunt extrem de importanţi în dezvoltarea funcţiilor cerebrale necesare prelucrării informaţiilor, exteriorizării sentimentelor şi exprimării cu uşurinţă în propria limbă. „La nivelul creierului, conexiunile se formează într-un ritm extraordinar de rapid în primii ani, la fel cum şi structura creierului se formează în urma interacţiunilor, care au loc clipă de clipă, dintre materialul genetic şi stimulii externi“, se spune în revista Nation.

Oamenii de ştiinţă consideră că cele mai multe conexiuni de acest gen, numite sinapse, se realizează în primii ani de viaţă. Acesta e momentul când „se formează reţeaua neurală a bebeluşului ce îi va influenţa ulterior inteligenţa, sentimentul propriei identităţi, încrederea şi dorinţa de a învăţa“, spune dr. Berry Brazelton, specialist în dezvoltarea copilului.

Creierul unui bebeluş se dezvoltă foarte mult ca mărime, structură şi funcţionalitate pe parcursul primilor ani de viaţă. Într-un mediu bogat în experienţe, care stimulează şi din care se pot învăţa multe, numărul legăturilor sinaptice creşte, ceea ce duce la formarea în creier a unei vaste reţele de căi neurale. Aceste căi fac posibil procesul de gândire, de învăţare şi de raţionare.

 După cât se pare, cu cât primeşte mai mulţi stimuli, cu atât creierul unui sugar să activeze mai multe celule nervoase, iar între ele să se formeze mai multe legături sinaptice. Este interesant că stimularea nu trebuie să fie numai de natură intelectuală, realizată cu ajutorul faptelor, cifrelor ori limbajului. Oamenii de ştiinţă au descoperit că e necesară şi stimularea emoţională. Cercetările arată că la bebeluşii care nu sunt ţinuţi în braţe, nu sunt mângâiaţi şi nu se joacă nimeni cu ei, neavând astfel parte de stimuli emoţionali, se vor forma mai puţine legături sinaptice.

Educaţia şi potenţialul copilului

În cele din urmă, pe măsură ce copilul creşte, are loc un fel de selecţie. Se pare că organismul renunţă la acele căi sinaptice pe care le consideră inutile. Acest lucru ar putea influenţa considerabil potenţialul copilului. „Dacă un copil nu primeşte stimulii potriviţi la vârsta potrivită, atunci circuitele neurologice nu se vor dezvolta corespunzător“, afirmă cercetătorul Max Cynader, care a studiat modul de funcţionare a creierului. Potrivit cu cele spuse de dr. Fraser Mustard, rezultatul poate fi un coeficient de inteligenţă mai mic, capacitate redusă de exprimare, probleme de înţelegere a noţiunilor matematice, probleme de sănătate la vârsta adultă şi chiar probleme de comportament.

Prin urmare, se pare că experienţele pe care le trăieşte cineva în primii săi ani de viaţă pot avea un efect hotărâtor asupra vieţii de adult. Ele ar putea determina chiar ce tip de persoană va fi: adaptabilă sau fragilă, care învaţă să gândească în termeni abstracţi sau căreia îi lipseşte această capacitate, plină de compasiune sau nu. Astfel, rolul părinţilor e deosebit de important. „Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestor experienţe de la începutul vieţii este prezenţa unei figuri părinteşti atente la sentimentele celorlalţi“, declară un pediatru.

Pare destul de simplu: Educaţi-vă copilul şi purtaţi-i de grijă, iar el va avea succes! Totuşi, părinţii îşi dau seama că nu e întotdeauna aşa de simplu să înţeleagă cum să-şi crească copiii. Succesul în creşterea copiilor nu ţine întotdeauna de intuiţie.

În cadrul unui studiu, 25% dintre părinţii chestionaţi nu au ştiut că modul în care s-au îngrijit de copiii lor putea să influenţeze în bine sau în rău dezvoltarea inteligenţei acestora, a încrederii în sine şi a dragostei pentru învăţătură. Aşadar, ne-am putea întreba: Care e cea mai bună modalitate de a dezvolta potenţialul unui copil? Şi cum pot părinţii să creeze cadrul potrivit? Vom vedea acest lucru în articolul următor.

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Bebeluşii lăsaţi singuri, fără să beneficieze de stimulare, nu se vor dezvolta probabil la fel ca alţii