Cum fac faţă unii traumei provocate de un atac terorist

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

LA 11 martie 2004, Madridul, capitala Spaniei, a fost zguduit de explozia puternică a zece bombe care au fost puse în trei gări. Atacurile simultane asupra a patru trenuri de navetişti s-au soldat cu 190 de morţi şi 1 800 de răniţi.

 Exploziile s-au produs dimineaţa, la o oră de vârf, când trenurile erau înţesate de călători. Dezastrul a fost cumplit. „Am văzut un vagon sărind în aer până la un metru deasupra solului, atât de mare a fost forţa exploziei. Când am coborât din tren, întreaga zonă arăta ca un câmp de luptă. E îngrozitor să vezi cu ochii tăi un asemenea măcel“, a spus Aroa, o martoră oculară. Scene la fel de înfiorătoare au putut fi văzute în urma exploziei a zece vagoane de la patru trenuri. Teroriştii au lăsat în trenuri rucsacuri pline cu explozibil pe care l-au detonat folosindu-se de telefoane mobile.

Unii călători n-au putut să-şi amintească evenimentele groaznice prin care au trecut. Dar alte sute de călători, asemenea lui Aroa, au fost profund marcaţi pe plan psihic şi au suferit mult din cauza rănilor. „Explozia mi-a afectat foarte tare auzul, dar imaginile cutremurătoare care nu-mi dau pace mă afectează şi mai rău“, a spus Aroa.

„Din fericire, fiind Martoră a lui Iehova, am avut parte de mult sprijin afectiv“, a mai zis ea. „Am primit telefoane şi mesaje din toate colţurile lumii. Efectiv am simţit că suntem o adevărată familie mondială. Mai mult decât atât, Biblia ne ajută să înţelegem de ce se întâmplă astfel de atrocităţi. Le-am explicat câtorva colegi de la serviciu că, potrivit profeţiilor biblice, în «ultimele zile» oamenii aveau să fie cruzi şi fără afecţiune naturală. Totodată, mi-am dat seama că lucrarea cu timp integral este un ajutor de nepreţuit în alinarea durerii.“ — 2 Timotei 3:1–3.

Pedro este unul dintre numeroşii călători care au fost grav răniţi. Se afla la patru metri de bomba care a explodat în vagonul lui. Suflul exploziei l-a trântit jos. S-a lovit rău la cap şi a avut apoi probleme respiratorii grave. După cinci zile de terapie intensivă, a început să-şi revină. Colaboratorii creştini veniţi în număr mare la spital i-au ridicat moralul. Infirmierele au rămas impresionate de aceste vizite. „În 26 de ani n-am mai văzut ca vreun pacient să primească atâtea vizite şi cadouri!“, a exclamat una dintre ele. Pedro a vorbit apreciativ despre medici şi asistente. „Au fost extraordinari! M-au ajutat mult să-mi revin“, a spus el.

Multe dintre victime erau imigranţi care se mutaseră de curând în Spania. Manuel, un cubanez, a fost rănit în timpul primei explozii din gara Atocha, iar după cea de-a doua explozie a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa. El a spus: „Zăceam pe peron. Cuprinşi de panică, oamenii m-au călcat în picioare. Când mi-am recăpătat cunoştinţa, mi-am dat seama că aveam două coaste rupte, eram lovit rău la un picior şi nu mai auzeam deloc cu o ureche.

Poliţia, ambulanţa şi pompierii au sosit la faţa locului în câteva minute şi au făcut tot ce au putut pentru a ne ajuta. Ştiau exact ce trebuiau să facă, iar eficienţa şi profesionalismul lor au atenuat panica. Pe lângă faptul că s-au asigurat că am primit îngrijirea medicală de care aveam nevoie, ei m-au tratat cu bunătate şi consideraţie“.

Şocul posttraumatic

Asemenea lui Aroa, Manuel a fost profund marcat pe plan emoţional. El a mărturisit: „Cu puţin timp în urmă, când am urcat într-un tren, am avut un atac de panică. A trebuit să cobor imediat. Încă devin suspicios când văd pe cineva în mijloacele de transport în comun ducând un rucsac sau ceva asemănător. Chiar dacă familia mea nu locuieşte în Spania, am avut parte de mai mult ajutor decât alţii. M-au sunat sute de Martori, iar o familie de fraţi m-au invitat câteva zile la ei ca să nu mă simt singur. Ajutorul preţios al tuturor acestor fraţi mi-a adus alinare“.

Pe Sergio, un călător care a scăpat nevătămat, îl chinuiesc zilnic imaginile pe care le-a avut înaintea ochilor. O bombă a explodat în vagonul din faţa lui, iar o alta, în vagonul din spatele lui. Ca şi Manuel, el le este recunoscător  familiei sale şi colaboratorilor săi Martori pentru sprijinul iubitor acordat. El a spus: „Nu numai că m-au făcut să mă simt iubit, dar mi-au şi amintit că fac parte dintr-o familie de fraţi iubitori, care se îngrijesc unii de alţii. Au fost alături de mine zi de zi, iar numeroasele telefoane primite mi-au dat posibilitatea să-mi exprim sentimentele, ceea ce, pentru mine, nu e tocmai uşor“.

Unii călători au suferit în alte moduri. Diego s-a aflat lângă una dintre cele patru bombe care nu au explodat. El a scăpat teafăr. „Acum însă mă simt vinovat că nu i-am ajutat pe răniţi“, mărturiseşte el. „Am fost cuprins de panică, la fel ca sutele de oameni care s-au năpustit afară din gară.“

În urma exploziei unei bombe în trenul în care se afla, Ramón, un tânăr brazilian, a intrat în stare de şoc şi abia se mai putea mişca. Cu toate acestea, la două zile după atac, el s-a hotărât să participe la lucrarea de predicare, împărtăşindu-le şi altora mesajul despre Regat. A întâlnit un portughez care i-a spus că era în căutarea adevăratei religii. Ramón a iniţiat un studiu biblic cu el, iar acest domn a început să asiste imediat la întrunirile creştine. „Când îi ajuţi pe alţii spiritualiceşte, te simţi mai bine“, a spus Ramón.

Fără îndoială că toate victimele vor avea nevoie de timp ca să-şi revină pe plan fizic şi emoţional. Din nefericire, trăim într-o perioadă în care pot avea loc oriunde în lume acte violente lipsite de sens. Deşi valorile spirituale le pot ajuta pe victime să facă faţă traumei suferite, doar Regatul lui Dumnezeu va elimina toate aceste nenorociri. — Revelaţia 21:3, 4.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 15]

AU PRIMIT FORŢĂ SPIRITUALĂ PENTRU A FACE FAŢĂ TRAUMEI

Manuel Suárez

„Deşi eram încă în stare de şoc, în timp ce aşteptam să fiu dus la spital, mi-am amintit ce se spune în Proverbele 18:10: «Numele DOMNULUI este un turn tare; cel drept fuge în el şi este în siguranţă». Aceste cuvinte m-au întărit.“

Aroa San Juan

„Când treci prin astfel de situaţii, îţi dai seama mai mult ca oricând că acestea sunt ultimele zile şi că trebuie să ne concentrăm asupra valorilor spirituale. Ministerul cu timp integral mă ajută să îmi revin încetul cu încetul.“

Fermín Jesús Mozas

„Deşi eram rănit la cap, i-am ajutat şi i-am încurajat pe alţi călători răniţi. Cred că mi-am putut păstra calmul datorită speranţei în înviere date de Dumnezeu, speranţă care ne întăreşte pe toţi în astfel de momente.“

Pedro Carrasquilla

„În timp ce eram la terapie intensivă, cu dureri foarte mari în piept, mi-au venit de multe ori în minte cuvintele din 1 Timotei 6:19. Ele ne încurajează să punem o temelie excelentă pentru viitor ca să apucăm ferm adevărata viaţă. Acest verset îmi aminteşte de speranţa privitoare la Paradisul pe care Dumnezeu l-a promis celor care-l iubesc. Acesta este obiectivul nostru!“

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Sus: În gara Atocha, echipele de salvare se îngrijesc de răniţii şi muribunzii aflaţi între şine

[Provenienţa fotografiei]

Sus: CORDON PRESS

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Dreapta: Un panou funerar improvizat