Lupta cu obezitatea — Merită efortul?

REVISTA Treziţi-vă! a intervievat mai mulţi oameni care se luptă cu obezitatea. Ce rezultate au obţinut? Ce le recomandă altor victime ale acestei afecţiuni atât de răspândite?

▪ Haideţi să vorbim cu Mike, care are 46 de ani, o înălţime de 1,83 m şi cântăreşte în prezent 130 kg. El atinsese 157 kg.

Mike: „Chiar şi în tinereţe am fost supraponderal. Mi se trage din familie: şi fratele, şi surorile mele sunt supraponderali. În familia noastră era obiceiul să nu lăsăm nimic în farfurie, chiar dacă era prea mult. Ce anume m-a determinat să-mi schimb stilul de viaţă? Momentul în care medicul mi-a spus că exista un risc serios să fac diabet! Ideea de a depinde toată viaţa de insulină m-a speriat. De asemenea, aveam colesterolul mărit şi trebuia să iau medicamente.

Eram sedentar din cauza locului de muncă. Situaţia este la fel şi în prezent. Aşadar, pentru a compensa lipsa de activitate, urmez un program regulat de exerciţii fizice, în care folosesc banda rulantă timp de o jumătate de oră de cel puţin trei ori pe săptămână. O altă măsură importantă pe care am luat-o e să notez tot ce mănânc în fiecare zi. Faptul că dieteticiana verifică lista în fiecare săptămână mă ajută să mă stăpânesc. Mi-am zis: «Dacă nu mănânc un anumit lucru, nici nu trebuie să-l trec pe listă!»

Prin urmare, într-un an şi trei luni am slăbit 28 kg. Oricum, trebuie să mai slăbesc, pentru că vreau să ajung la 102. De aceea, am eliminat gustările, chipsurile şi mâncărurile la cutie. În ultimele luni am consumat salată şi legume cât n-am mâncat toată viaţa!

Un alt factor care m-a îndemnat să trec la acţiune au fost examenele medicale pe care trebuie să mi le fac anual pentru reînnoirea permisului de şofer de camion. Riscam să-mi pierd permisul din cauza pericolului îmbolnăvirii de  diabet. Acum situaţia s-a schimbat. Nu mai trebuie să iau medicamente ca să-mi ţin sub control colesterolul. Tensiunea mi s-a reglat şi iau mai puţine medicamente. Am mai multă energie şi chiar şi durerile mari de spate mi-au mai trecut. Încet, încet ies din categoria persoanelor obeze!“

Treziţi-vă!: „Poate susţine o soţie eforturile soţului de a slăbi?“

Mike: „Când eşti supraponderal şi te lupţi să slăbeşti, ai nevoie de cineva care să te sprijine. Dacă înainte soţia mea obişnuia să-şi arate afecţiunea hrănindu-mă bine, acum ea mă ajută să-mi limitez porţiile de mâncare. Nu-mi pot permite să o las mai moale pentru că, fără să-mi dau seama, încep din nou să pun kilograme“.

▪ Să vedem acum ce a spus un alt bărbat, pe care îl cheamă tot Mike, din Kansas (SUA). El are 43 de ani şi 1,73 m. L-am întrebat care a fost cea mai mare greutate atinsă şi care au fost cauzele.

Mike: „Atinsesem cam 135 kg. Eram mereu obosit şi sleit de puteri. Nu puteam dormi din cauza problemelor respiratorii. Prin urmare, am mers la medic, iar el mi-a stabilit diagnosticul de apnee obstructivă în somn *. De asemenea, doctorul a observat că eram hipertensiv“.

Treziţi-vă!: „Ce soluţie ai găsit?“

Mike: „Medicul mi-a recomandat un aparat care, în timp ce dorm, îmi asigură o ventilaţie cu presiune pozitivă continuă. Astfel gâtul nu e obstrucţionat şi pot respira normal. Prin urmare, pe parcursul zilei sunt mai activ şi am început să scad în greutate. Folosesc şi banda rulantă de trei ori pe săptămână. Am urmat un regim alimentar cu mâncare mai puţină, evitând în acelaşi timp să-mi pun a doua oară în farfurie. Într-un singur an am reuşit să slăbesc 20 kg, dar trebuie să mai slăbesc încă 20. Merge greu, dar ştiu că pot“.

Treziţi-vă!: „Ce altă motivaţie ai mai avut ca să slăbeşti?“

Mike: „Nu e plăcut să auzi la tot pasul remarce nepoliticoase şi sarcastice despre felul în care arăţi. Oamenii tind să creadă că eşti leneş. Ei nu-şi dau seama că obezitatea poate avea multe alte cauze. Cred că, în ceea ce mă priveşte, factorii ereditari au avut un oarecare rol, deoarece mai toţi din familia mea sunt supraponderali.

Totuşi, sunt conştient că, pentru a slăbi, trebuie să fac mişcare şi să fiu foarte atent la alimentaţie“.

▪ Revista Treziţi-vă! l-a intervievat şi pe Wayne, din Oregon, care are 38 de ani. Când avea 31 de ani, cântărea 112 kg.

Wayne: „Eram sedentar din cauza locului de muncă şi nici în rest nu făceam mişcare. M-am speriat când medicul mi-a spus că  aveam hipertensiune şi riscam să fac unele complicaţii cardiace. M-a trimis la o dieteticiană. Ea mi-a făcut un program strict de exerciţii şi unul de alimentaţie ce consta în porţii reduse de mâncare. Am început să merg pe jos 5 km zilnic şi să mă trezesc devreme dimineaţa ca să fac mişcare. A trebuit să-mi schimb obiceiurile alimentare. Am eliminat alimentele bogate în calorii, dar fără valoare nutritivă şi am redus pâinea şi băuturile carbogazoase, înlocuindu-le cu mai multe fructe şi legume. Acum am 80 kg!“

Treziţi-vă!: „Ce foloase ai tras în urma acestor măsuri?“

Wayne: „Simt că trăiesc din nou şi că sunt mai sănătos. Înainte, eram într-o stare de inerţie; n-aveam pic de vlagă. În plus, nu mai trebuie să folosesc medicamente pentru hipertensiune. Acum pot să dau ochii cu oamenii fără să mă tem că vor face observaţii privind greutatea mea“.

▪ Charles (numele a fost schimbat) are o înălţime de 1,96 m. Greutatea maximă pe care a atins-o a fost de 168 kg.

Charles: „Aveam mari probleme de sănătate care continuau să se agraveze. Nu puteam să urc scările. Nu aveam energie să muncesc. Am o slujbă din pricina căreia sunt sedentar; lucrez în cercetări şi am multe responsabilităţi. Mi-am dat seama că trebuia să fac ceva în privinţa greutăţii, îndeosebi după ce am consultat medicul. M-a avertizat că riscam să fac accident vascular cerebral şi ştiam ce efecte are. Asta m-a îndemnat să iau măsuri. Medicul mi-a prescris un regim alimentar strict şi un program de exerciţii sub supraveghere, folosind banda rulantă. Acum, după aproximativ un an, am ajuns la 136 kg. Dar trebuie să mai slăbesc. Foloasele pe care le-am obţinut până în prezent m-au convins că merită efortul şi sacrificiul. Acum pot urca scările şi am mai multă energie“.

▪ Marta, originară din El Salvador, are o înălţime de 1,65 şi ajunsese la 83 kg, făcând parte din categoria obezilor.

Marta: „Când am mers la medic, m-a îndemnat cu seriozitate să slăbesc. I-am respectat sfatul avizat. Apoi, m-a trimis să mă vadă un nutriţionist, care mi-a explicat motivele pentru care trebuia să ţin un regim alimentar. Mi-a arătat cum să-mi limitez porţiile şi cum să verific ce mănânc. La început, a trebuit să-l ţin la curent cu toate astea în fiecare săptămână, apoi în fiecare lună, ca să vadă cum mă descurcam. Atât medicul, cât şi nutriţionistul m-au felicitat pentru progresele pe care le făceam. Între timp, am slăbit 12 kg şi mă menţin la 68“.

Treziţi-vă!: „Ce ne poţi spune despre exerciţii şi tratamentul medicamentos?“

Marta: „Nu aveam colesterolul mare şi, prin urmare, nu trebuia să iau medicamente. Am introdus însă în programul meu zilnic mersul pe jos în pas vioi“.

Treziţi-vă!: „Ce făceai când mergeai în vizită la prieteni şi ei insistau să mănânci mai mult decât mănânci acum?“

Marta: „Le spuneam doar: «Regimul pe care mi l-a recomandat medicul e spre binele meu». Şi de regulă ei nu insistau“.

Aşadar, dacă sunteţi supraponderali sau obezi, ce puteţi face? Vechea zicală „Dacă vrei, poţi“ e valabilă în acest caz. Ai voinţa şi motivaţia de a face ceva în această privinţă? Dacă eşti copil sau adult supraponderal, ce alternative ai? Fie să pierzi kilograme, fie să pierzi ani buni din viaţă. Adoptă un stil de viaţă activ, care îţi va aduce satisfacţii şi împliniri chiar şi în lucruri mici, cum ar fi mărimi mai mici la îmbrăcăminte!

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 11]

Este liposucţia o soluţie?

Ce este liposucţia? Iată cum o defineşte un dicţionar: „De obicei, o procedură de chirurgie estetică prin care excesul de ţesut gras este înlăturat dintr-o anumită parte a corpului (coapse sau abdomen) prin aspiraţie. Se mai numeşte lipectomie prin aspiraţie“ (American Heritage Dictionary). Înseamnă oare aceasta că liposucţia este un remediu pentru obezitate?

În lucrarea Mayo Clinic on Healthy Weight se spune că liposucţia este o tehnică de chirurgie estetică, şi nicidecum un program de scădere în greutate. Celulele adipoase sunt absorbite printr-un tub introdus sub piele. În timpul unei şedinţe, se pot înlătura câţiva litri de grăsime. Cu toate acestea, „intervenţia chirurgicală nu este un tratament pentru obezitate“. Este sigură această procedură? „La oamenii cu anumite afecţiuni cauzate de greutate, precum diabetul şi bolile cardiace, riscul de a face complicaţii în urma liposucţiei este mai mare.“