Colecţionari, e nevoie de echilibru!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

VI S-A întâmplat vreodată să strângeţi obiecte gândindu-vă că, într-o bună zi, v-ar putea fi de folos? Însă, dacă acea zi nu mai vine, cu timpul veţi arunca lucrurile cărora nu le mai puteţi da o anumită întrebuinţare. Este interesant totuşi că unora le place să colecţioneze lucruri care, probabil, nu le vor fi niciodată de folos. Pentru ei, această activitate e un hobby.

Unii colecţionari sunt mai conservatori în ce priveşte tipul de obiecte pe care le preferă: pietre, timbre sau monede vechi. Alţii sunt pasionaţi de păpuşi, animale împăiate, linguri, medalii, vederi, antichităţi, înregistrări muzicale sau suvenire din vacanţe. Iar posibilităţile sunt nelimitate! Un avocat american, de pildă, a strâns vreo 200 000 de cuie de cale ferată! El e unul dintre sutele de colecţionari ce cutreieră ţara în lung şi-n lat în căutare de cuie de cale ferată vechi pe al căror cap e inscripţionată data fabricaţiei.

În revista Harper’s Magazine se face următoarea observaţie: „Rămâi uimit când afli ce fel de lucruri colecţionează unii: dinţi, peruci, cranii, cutii de biscuiţi, bilete de troleibuz, şuviţe de păr, evantaie, zmeie, cleşti, câini, monede, cârje, canari, pantofi, . . . nasturi, oase, ace de pălărie, semnături false, cărţi în ediţie princeps sau măşti de gaz“.

Mai sunt şi colecţionarii înclinaţi spre bizar. O contesă rusă, de exemplu, a colecţionat ploşti ce aparţinuseră oamenilor bogaţi sau  celebri. Un conducător japonez a avut o colecţie de 5 000 de câini, pe care îi adăpostea în cuşti luxoase. Potrivit revistei Harper’s Magazine, un bogătaş şi-a alcătuit o colecţie din mii de purici. El „păstra fiecare «exponat» în câte o sticluţă cu alcool, pe care scria locul de origine şi numele gazdei, fie animal, fie om“.

Deşi acestea sunt cazuri extreme, obiceiul de a colecţiona nu este specific doar societăţii contemporane. De pildă, colecţionarea de cărţi şi manuscrise se practică încă din antichitate. Cartea Light From the Ancient Past ne dezvăluie că regele asirian Aşurbanipal (secolul al VII-lea î.e.n.) şi-a trimis scribii peste mări şi ţări în căutare de copii ale unor scrieri şi documente vechi pentru biblioteca regală din Ninive. Ruinele palatului lui Aşurbanipal care găzduia această fabuloasă bibliotecă au fost scoase la lumină în 1853.

Şi aristocraţii greci şi romani erau renumiţi pentru colecţionarea de obiecte de artă. În cartea Collecting — An Unruly Passion (Colecţionarea — o pasiune irezistibilă) se afirmă: „Pe vremea lui Cicero şi Cezar, Roma întruchipa extravaganţa unui imperiu victorios care strângea lucruri de cea mai bună calitate. . . . Neguţătorii de opere de artă îşi etalau bunurile de-a lungul străzilor. Unii dintre cei mai înstăriţi cetăţeni chiar aveau muzee proprii“.

Fascinaţia de a colecţiona

De ce le place oamenilor să colecţioneze lucruri? În The Encyclopedia Americana se spune: „Hobbyurile sunt mai mult decât o simplă distracţie. Ele îi relaxează şi îi scot pe oameni din rutină“. Într-adevăr, mulţi consideră că e plăcut să petreci timp îngrijindu-ţi colecţia la care ţii atât de mult.

Un articol din ziarul australian The Canberra Times adaugă că obiectele de colecţie „pot reînvia amintiri despre locuri şi oameni pe care mintea aproape că i-a dat uitării. Antichităţile, de pildă, creează o punte între talentul şi aspiraţiile generaţiilor de odinioară şi aprecierea noastră faţă de lumea modernă“. Într-adevăr, activitatea unui colecţionar poate fi instructivă. Rex Nan Kivell, de pildă, era un renumit colecţionar din Australia. El şi-a alcătuit o extraordinară colecţie de 15 000 de obiecte aparţinând trecutului foarte îndepărtat al Australiei şi al Noii Zeelande.

În plus, mulţi consideră că a colecţiona înseamnă a face investiţii financiare sigure. Iată încă un motiv ce stă la baza popularităţii acestui hobby. Utne Reader precizează: „De ce altminteri să dea oamenii 65 de euro pe o serie de «bilete originale [la un concert de rock] ţinut la Woodstock în 1969», însoţite de certificatul de autenticitate, când ei nici măcar nu au fost la acel concert? . . . Obiectele ce aparţin culturii pop aduc mari profituri“.

Atenţie însă! Articolul din The Canberra Times avertizează: „Hobbyul de a colecţiona nu este doar o distracţie. El prezintă şi unele capcane. Există şi vânzători lipsiţi de scrupule. Nenumărate falsuri se vând «sub haina» valorii, ceea ce dovedeşte o lipsă crasă de bună-cuviinţă şi de principii morale“. Câtă dezamăgire când descoperi că „investiţia“ ta nu e decât un fals lipsit de valoare!  Cuvintele consemnate în Proverbele 14:15 le pot fi utile colecţionarilor: „Omul simplu crede orice cuvânt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge“.

E nevoie de echilibru

Pasiunea de a colecţiona îţi poate consuma prea mult timp, energie şi bani. O colecţionară şi-a descris trăirile drept „o agitaţie insuportabilă“. Alastair Martin, colecţionar de-o viaţă, chiar a recunoscut că unii membri ai „branşei“ lui „devin excentrici“.

În cartea sa Collecting — An Unruly Passion, Werner Muensterberger a afirmat: „Dacă stai şi te uiţi la unii colecţionari, observi imediat la ei nevoia nestăpânită, chiar obsesia, de a face achiziţii. . . . Nu fenomenul în sine pare ciudat, ci ridicolul în care cad, implicarea lor emoţională în căutarea de obiecte, entuziasmul sau tulburarea lor când le găsesc ori le pierd şi uneori manifestările lor de-a dreptul excentrice“.

Ar trebui un creştin să permită atracţiei faţă de un hobby să devină atât de puternică, încât să-l determine să meargă până la extrem, dovedind astfel lipsă de înţelepciune şi ajungând într-o postură jenantă? Nu, deoarece Biblia ne îndeamnă ‘să fim echilibraţi’ (1 Petru 1:13, nota de subsol din NW, ediţia engleză cu referinţe). Şi, deşi poate fi o activitate plăcută, un hobby pur şi simplu nu face parte din „lucrurile mai importante“ pe care ar trebui să le urmărească o persoană temătoare de Dumnezeu (Filipeni 1:10). Să învăţăm de la regele Solomon. Fiind foarte bogat, el avea o impresionantă colecţie de case, podgorii, copaci şi cirezi. „Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat“, a mărturisit Solomon. Dar a găsit el satisfacţie deplină dedicându-şi viaţa acestor lucruri? Înţeleptul conchide: „Apoi m-am uitat la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la efortul cu care le făcusem; şi iată, totul era deşertăciune şi goană după vânt“. — Eclesiastul 2:3–11.

Ce poţi face pentru ca plăcerea de a colecţiona să nu pună în umbră lucrurile mai importante? Te-ai putea întreba: Cât timp dedic eu acestui hobby? Nu uita că timpul investit în acest scop nu se limitează strict la achiziţionarea obiectelor dorite. Ele trebuie îngrijite, curăţate cu regularitate, expuse, admirate şi păzite; toate acestea pretind timp. Dar ce se poate spune despre bani? Îţi va epuiza acest hobby resursele financiare pe care ar trebui să le foloseşti pentru familie (1 Timotei 5:8)? Ai suficientă stăpânire de sine ca să spui „nu“ unei achiziţii pe care, în realitate, nu ţi-o poţi permite? Oricât de mult ai vrea, nu poţi strânge toate obiectele existente. Ceea ce a spus Solomon despre cărţi se aplică şi la obiectele de colecţie: „Dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai termina şi multă învăţătură oboseşte trupul“ (Eclesiastul 12:12). Prin urmare, în calitate de creştin, trebuie să fii echilibrat.

Aşa cum am observat, colecţionarea a fost numită „o pasiune irezistibilă“. Dar nu trebuie să fie neapărat aşa şi în cazul tău. Dacă acest hobby rămâne la locul potrivit şi îl practici cu moderaţie, el poate fi o activitate relaxantă, plăcută şi probabil chiar instructivă.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

E înţelept „să calculezi preţul“ unui hobby, ţinând cont de timpul şi resursele financiare pe care le pretinde