Somonul de Atlantic — un „rege“ în pericol

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN IRLANDA

SOMONII sunt binecunoscuţi pentru capacitatea lor de a sări peste cascade în timp ce îşi croiesc drum în susul râurilor, spre locurile de depunere a icrelor. Se spune că un pescar ar fi observat „o mulţime de somoni eşuând în timp ce încercau să sară peste [cascada]“ lângă care pescuia el. Unii chiar au aterizat pe malul râului, la poalele cascadei. Acolo, pescarul a aprins un foc şi a pus pe el o tigaie. Se zice astfel că, „nereuşind să treacă de cascadă, bieţii somoni au căzut din greşeală direct în tigaie“. Pescarul s-a lăudat mai târziu că „în ţara lui erau atât de mulţi somoni, încât săreau de bunăvoie în tigaie, fără ca el să-şi mai dea osteneala să-i prindă“.

Deşi povestea pare cam exagerată, somonii sar într-adevăr peste cascade. Totuşi, un raport emis de Salmon Research Agency din Irlanda arată că în ultimii ani s-a înregistrat „o scădere dramatică a numărului de peşti sălbatici ce migrează în amonte pentru a-şi depune icrele“. Un studiu a dezvăluit că, într-un an, din cei aproape 44 000 de somoni tineri marcaţi şi eliberaţi, doar 3% (aproximativ 1 300) s-au mai întors.

Ce anume a dus la scăderea drastică a populaţiilor de somon, „regele peştilor“? Vor fi somonii la fel de numeroşi ca înainte? Înţelegerea fascinantului şi neobişnuitului ciclu de dezvoltare a acestui peşte remarcabil ne poate dezvălui cauzele problemei şi posibilele soluţii.

Primele etape ale vieţii

Viaţa unui somon începe între lunile noiembrie şi februarie în prundişul de pe fundul cursurilor de apă dulce. Masculul alungă intruşii în timp ce femela formează nişte gropi mici, adânci de până la 30 cm. În fiecare groapă, femela depune câteva mii de icre, pe care masculul le fertilizează. Apoi, femela ocroteşte icrele acoperindu-le cu pietriş.

În martie sau aprilie, din ouă ies nişte peştişori cu aspect neobişnuit. În acest stadiu, în care se numesc alevini, puii au în lungime aproape 3 cm, iar pe abdomen au ataşat un sac vitelin cam incomod. La început, peştişorii stau ascunşi în prundiş, consumând substanţele nutritive din sac. La patru sau cinci săptămâni, după ce resursele portabile de hrană s-au epuizat, puietul, cum se numesc ei acum, se strecoară afară de sub pietre, ajungând în apa râului. Acum, puii au o lungime de aproximativ 5 cm şi arată ca nişte peşti obişnuiţi. Au doar două lucruri în minte: în primul rând să găsească o nouă sursă de hrană, insecte mici şi plancton, şi în al doilea rând să găsească un loc sigur unde să trăiască. În acest stadiu, peste 90% din puietul de somon moare din cauza lipsei de hrană sau de spaţiu ori pentru că este mâncat de păstrăvi, pescăruşi, stârci şi alţi prădători.

„La circa un an“, spune Michael, care de ceva vreme studiază somonul şi alte specii de peşti,  „somonul atinge o lungime de 8–10 cm. În această perioadă, somonilor tineri, cum se numesc ei acum, le apar tipicele pete negre pe fiecare parte a corpului. Când peştele atinge lungimea de 15 cm, petele negre dispar, iar el capătă un luciu argintiu uniform. Tot în acest timp, în organismul somonului se petrec schimbări importante şi complexe, care-l deosebesc de majoritatea peştilor“.

Michael continuă: „În perioada mai-iunie, somonii de doi ani se alătură instinctiv altor mii de confraţi într-un exod în josul râului, spre estuare“. Dar poate supravieţui o vietate de apă dulce în apa sărată a mării? Când i s-a pus această întrebare, Michael a răspuns: „În mod normal nu ar putea, însă branhiile somonului suferă unele modificări complexe în urma cărora peştele poate filtra sărurile din apa mării. După ce au loc aceste schimbări, somonul de doi ani, care e atât de mic încât îl poţi ţine în palmă, porneşte într-o călătorie eroică“.

Viaţa în mare

De ce îşi părăseşte un peşte atât de mic râul în care s-a obişnuit? Încotro se îndreaptă el? Somonii tineri trebuie să caute locuri unde să se hrănească pentru a ajunge la maturitate deplină. Dacă scapă de prădători precum cormoranii, focile, delfinii şi balenele ucigaşe, ei ajung în zone în care se hrănesc cu mari cantităţi de zooplancton şi ţipari de nisip, precum şi cu scrumbii, cu peşti-capelan şi cu alţi peşti. După un an, greutatea somonului e de 15 ori mai mare, ajungând de la câteva sute de grame la aproape 3 kg. Dacă rămâne în ocean cinci ani, somonul poate atinge 18 kg sau chiar mai mult. S-au găsit câteva exemplare care cântăreau peste 45 kg!

Locurile de hrănire nu se cunoşteau cu exactitate până în anii 1950, când cei ce practicau  pescuitul comercial au început să prindă un mare număr de somoni în largul coastei Groenlandei. O altă zonă importantă de hrănire a fost descoperită mai târziu lângă Insulele Feroe, la nord de Scoţia. După aceea s-au descoperit şi alte locuri de hrănire. Se spune că unii somoni se hrănesc sub gheţurile arctice. Odată cu descoperirea locurilor de hrănire au început şi necazurile somonului de Atlantic. În Groenlanda şi în Insulele Feroe au fost amenajate zone extinse pentru pescuit, unde s-au capturat mii de tone de peşte. Dintr-o dată, numărul somonilor ce se întorceau pentru împerechere în apele dulci ale râurilor a scăzut considerabil. Dându-şi seama de gravitatea problemei, guvernele le-au stabilit pescarilor diverse restricţii şi au limitat cantitatea de peşte pe care au voie să-l pescuiască. Toate aceste măsuri au contribuit la ocrotirea somonului în timpul şederii lui în mare.

Întoarcerea din mare

În cele din urmă, somonul matur se întoarce în râul în care s-a născut, îşi găseşte un partener, iar astfel începe ciclul unei noi vieţi. Iată ce ne spune Michael: „E de-a dreptul uluitor că acest peşte remarcabil parcurge mii de kilometri, străbătând zone din ocean pe care nu le-a văzut niciodată, iar asta fără să dea greş! Acest lucru continuă să-i nedumerească pe oamenii de ştiinţă. Unii spun că somonul înoată folosindu-se de magnetismul pământului, de curenţii oceanici sau chiar orientându-se după stele. Se crede că, odată ce pătrunde în estuar, somonul îşi recunoaşte râul natal după «miros», adică după compoziţia chimică a apei“.

Michael continuă: „Somonii se aclimatizează din nou la apa dulce, după care o pornesc în susul râului. Acest instinct al regăsirii drumului de întoarcere este atât de puternic, încât somonii, acum mult mai mari şi mai puternici, se vor trudi cu îndărătnicie să depăşească orice fel de obstacol, chiar şi cascadele sau repezişurile ce le stau în cale“.

Dar pe somon îl aşteaptă şi mai multe dificultăţi când înoată în amonte. El întâlneşte baraje de netrecut, sisteme hidroelectrice sau alte obstacole construite de om. Ce se întâmplă atunci? „Mulţi oameni interesaţi de conservarea mediului le-au pus la dispoziţie acestor peşti rute alternative“, spune Deirdre, un cercetător care a studiat somonii. „S-a construit un lanţ de bazine în pantă ce străbate întreaga construcţie. Noi îl numim scară pentru peşti. Datorită acestuia, peştii pot să depăşească un obstacol mare şi să ajungă în siguranţă în apele din amonte, continuându-şi periplul spre locurile de împerechere.“

„Dar această soluţie nu dă întotdeauna rezultatele dorite“, adaugă Deirdre. „Am văzut somoni ce nu iau în seamă trecătoarea. Ei recunosc doar ruta originală şi se zbat cu  încăpăţânare să treacă de noua barieră înălţată de om. Mulţi mor din cauza oboselii sau pentru că se izbesc de obstacol.“

Crescătorii de somon

Carnea de somon are o valoarea nutritivă foarte mare. Întrucât somonii de Atlantic sălbatici scad la număr, s-au înfiinţat crescătorii de somon. Până ajung la vârsta de doi ani, peştii sunt ţinuţi pe continent în recipiente cu apă dulce. Apoi sunt transferaţi în nişte ţarcuri din largul coastei, unde sunt hrăniţi până ajung la maturitate, când pot fi vânduţi restaurantelor şi magazinelor alimentare.

Totuşi, chiar şi somonii de crescătorie sunt în pericol. Pentru hrănirea peştilor, crescătoriile folosesc mâncare produsă în mod artificial. În plus, deoarece sunt crescuţi în ţarcuri, somonii sunt foarte vulnerabili la boli şi la paraziţi, precum păduchii-de-mare. Unele sprayuri protectoare folosite pot fi foarte puternice. Iată ce mărturiseşte Ernest, un scufundător: „Obişnuiam să înot pe sub ţarcuri şi vedeam efectiv că, dedesubtul multora, fundul mării era lipsit de viaţă“.

Un „rege“ în pericol

Înainte de a ajunge în râul natal, mulţi somoni sălbatici sunt capturaţi în larg cu ajutorul plaselor de pescuit. Datorită marii valori economice a somonilor sălbatici, unii oameni se simt tentaţi să-i pescuiască ilegal. Iar puţinii somoni care ajung totuşi în râuri trebuie să scape de undiţele pescarilor cu permis de pescuit. Pentru ocrotirea populaţiilor de somoni s-au luat măsuri precum limitarea pescuitului doar pe anumite porţiuni ale râului, impunerea unor taxe ridicate pentru obţinerea unui permis şi stabilirea unui sezon de pescuit. Cu toate acestea, se estimează că 1 din 5 somoni va fi capturat în timpul călătoriei în susul râului.

În plus, bolile pe care le-au contractat au dus la scăderea şi mai drastică a numărului de somoni sălbatici. Una dintre acestea, cunoscută sub numele de necroză dermică ulcerativă, cauzează ulceraţii la nivelul pielii şi în cele din urmă moartea. Poluarea industrială şi pesticidele care ajung în râuri pot pune şi ele în pericol viaţa somonului şi a altor vietăţi acvatice.

Expus tuturor acestor ameninţări, nu e de mirare că „regele peştilor“ este în pericol. În pofida celor mai bune intenţii ale unora, somonul continuă să fie în primejdie. Echilibrul naturii va fi restabilit doar când Creatorul pământului, Atotputernicul Dumnezeu, nu-i va mai permite omului să distrugă pământul. — Isaia 11:9; 65:25.

[Diagrama/Harta de la paginile 14, 15]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Somonul de Atlantic porneşte din râurile de pe teritoriul Statelor Unite, al Rusiei şi al Spaniei, ajunge în zonele de hrănire din largul coastei Insulelor Feroe şi a Groenlandei, iar apoi se întoarce acasă pentru a-şi depune icrele

[Harta]

Statele Unite

Groenlanda

Islanda

Insulele Feroe

Rusia

Franţa

Spania

[Diagrama/Fotografiile de la pagina 15]

UN EXTRAORDINAR CICLU AL VIEŢII

Icre

↓

Icre cu ochi

↓

Alevin

↓

Pui

↓

Somon tânăr

↓

Somon de doi ani

↓

Adult

↓

Depunerea icrelor

[Fotografii]

Alevini

Somon tânăr

[Provenienţa fotografiilor]

Ciclul vieţii: © Atlantic Salmon Federation/J.O. Pennanen; alevini: U.S. Fish & Wildlife Service, Washington, D.C.; pui: © Manu Esteve 2003

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

La întoarcere, somonul poate să sară peste această cascadă sau să urmeze o cale mai uşoară pe scara pentru peşti (imagine mărită în medalionul din dreapta)

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Printre pericolele la care e expus somonul se numără pescuitul excesiv şi bolile pe care le poate contracta în crescătorii

[Provenienţa fotografiilor]

Foto: Vidar Vassvik

UWPHOTO © Erling Svensen

[Provenienţa fotografiei de la pagina 14]

© Joanna McCarthy/SuperStock