Blăniţele albe de pe Insulele Madeleine

OCHII mi se umplu de lacrimi când privesc micuţa creatură albă şi pufoasă din faţa mea. De 20 de ani am visat la clipa asta, iar acum visul meu a devenit realitate! Aproape că nu-mi vine să cred că mă aflu aici, întins pe gheaţă, la numai câţiva centimetri de capul unei micuţe foci-cu-şa! Uitându-mă fix în ochii ei negri ca tăciunele, mă trec fiori pe şira spinării, dar nu din cauza frigului, ci de emoţia clipei pe care o trăiesc. Nu vreau să-mi scape nimic. Vreau să văd tot ce face micuţul ghemotoc de blăniţă din faţa mea: cum clipeşte, cum respiră sau cum mişcă din mustăţi.

Mă aflu împreună cu un grup într-o călătorie în ţinutul gheţurilor. Suntem pe o uriaşă banchiză plutitoare, la 100 km de continent, în mijlocul Golfului Sf. Laurenţiu, între Newfoundland şi Canada. Eu şi soţia mea am sosit cu avionul pe Insulele Madeleine, în apropiere de locul unde nasc focile-cu-şa. Aici există cea mai mare turmă de foci din această specie. Ghizii noştri ne-au asigurat că puii de focă nu se vor speria la vederea hainelor noastre portocalii fosforescente, prin care nu trece vântul.

Cum arată o focă-cu-şa?

Focile-cu-şa sunt pinipede, adică au membrele asemenea unor înotătoare. Denumirea de focă-cu-şa vine de la desenul de pe spatele exemplarelor adulte.

 Focile-cu-şa sunt mamifere, deci respiră, nasc pui şi au glande mamare pentru alăptarea acestora. Ele îşi petrec cea mai mare parte a timpului în apele îngheţate ale Atlanticului de Nord. Dar aceste foci puternice sunt bine echipate pentru a face faţă condiţiilor din habitatul lor de gheaţă. Exemplarele adulte cântăresc, în medie, 135 kg şi au aproape 1,6 m lungime.

Având gheare ascuţite la membrele anterioare, focile-cu-şa se pot târî pe gheaţă şi se pot agăţa de marginile găurilor pentru respiraţie, făcute în gheaţă. Membrele posterioare sunt mai mari, fiind folosite, în principal, la propulsie. În apă, focile sunt deosebit de agile, putând parcurge înot până la 8000 km pe an.

Focile-cu-şa nu au urechi. Dar asta nu înseamnă că sunt surde. Deşi îi lipseşte pavilionul urechii, foca-cu-şa are nişte orificii mici pe părţile laterale ale capului, care se închid când ea se scufundă. Are însă un auz foarte fin. Poate detecta sub apă sursa sunetului, ceea ce omul nu poate face!

Ochii focilor-cu-şa sunt mari, bombaţi, putând astfel să vadă bine în lumina difuză  de sub apă. Însă în lumina orbitoare a gheţii, pupilele li se contractă până devin o fantă verticală. Astfel pot să vadă fără probleme şi în asemenea condiţii.

Viaţa unui pui de focă

Femelele din turma pe care o vedem au venit din Groenlanda, zonă aflată mai la nord de Canada. Au ales să nască pe aceste gheţuri plutitoare tocmai pentru că e un loc ferit de prădători. Puii vin pe lume foarte repede, de multe ori în mai puţin de un minut! Nici n-apuci să-ţi pregăteşti aparatul de fotografiat că puiul se şi zgâieşte la tine! Imediat după ce naşte, mama se-ntoarce şi îşi lipeşte botul de boticul puiului ei. Aşa îşi întipăreşte bine în minte mirosul unic al puiului, dar şi sunetul unic scos de pui. Apoi ea va alăpta doar puiul ei, şi nu pe vreun altul, timp de aproape două săptămâni.

Puii caută cu-nfrigurare să sugă de la mămica lor. Când sunt flămânzi, ei scot nişte sunete de parcă ar striga: „Mami, mami!“ După ce şi-au potolit foamea, se cuibăresc într-o crăpătură din gheaţă ca să tragă un pui de somn. Deoarece dorm mereu în acelaşi loc, căldura corpului formează în gheaţă un culcuş confortabil.

La naştere, puii de focă cântăresc, de obicei, vreo 10 kg şi au aproximativ 90 cm lungime. Deşi la început n-au grăsime care să le ţină de cald, lucrurile  se schimbă repede! În primele 12 zile, puii de focă se îngraşă cu 1–2 kg pe zi. Această creştere rapidă în greutate se datorează laptelui hrănitor al mamei, lapte care are aproape 50% grăsime. * În mai puţin de două săptămâni, un pui poate ajunge la incredibila greutate de 35 kg!

Schimbarea culorii

E uşor de stabilit vârsta unui pui de focă: după culoarea blăniţei. Până la sfârşitul primei zile de viaţă, blana nou-născutului se usucă devenind pufoasă. Puiului i se spune atunci blăniţă-galbenă, culoarea gălbuie fiindu-i dată de lichidul amniotic. Însă după 3–4 zile blăniţa se albeşte în lumina soarelui. Puiul e numit atunci blăniţă-albă. După vreo două săptămâni, mama pleacă şi nu se mai întoarce.

Puii strigă în zadar după mama lor. Uneori, ca să-şi găsească alinarea, puii se târăsc unii spre alţii, strângându-se în mici grupuri pe întinderea gheţii. Nu peste mult timp, pe blana lor albă încep să apară pete gri. Când au între 12 şi 21 de zile, ei ajung blăniţe-gri, iar la sfârşitul primei luni, „zdrenţăroşi“. Cam pe atunci, toată blăniţa lor albă pufoasă cade, fiind înlocuită cu o blană lucioasă, cenuşie, care nu permite să pătrundă apa.

„Bătăuşi“ şi „lupi de mare“

Puii de focă supravieţuiesc o vreme datorită grăsimii lor, dar foamea îi împinge, în cele din urmă, să sară în apă ca să-şi caute hrană. Dar, vai, când se aruncă în apă, corpurile lor grase  plutesc şi nu reuşesc să se scufunde! Instinctiv, bat apa cu micuţele lor înotătoare, stropind peste tot în jur. De aceea, în acest stadiu al vieţii li se spune „bătăuşi“. Tot bătând apa, înotătoarele se întăresc ajungând numai bune pentru înot, iar grăsimile se ard şi astfel ei nu mai plutesc la suprafaţa apei şi se scufundă. Acum îşi pot potoli pofta de mâncare, întrucât apele sunt pline de krill, de peşti capelani şi de alte specii de peşti mici.

La un an, focile năpârlesc din nou şi sunt numite „lupi de mare“. Între 3 şi 7 ani devin mature sexual şi pot fi identificate cu uşurinţă după modelul de şa de pe spatele lor. Focile-cu-şa pot trăi până la 35 de ani.

Faţă-n faţă cu o blăniţă-albă

După ce ne-am pus echipamentul de salvare şi ne-am asigurat că avem pacheţelele calde pentru cizme şi buzunare, tot grupul, adică 17 persoane, ne urcăm într-un elicopter şi zburăm vreo 80 km. Uitându-ne în jos, nu vedem decât banchize de gheaţă de un alb strălucitor ce se contopesc la orizont cu cerul albastru. În cele din urmă, aterizăm pe marea îngheţată. Ne prindem crampoanele şi pornim încetişor, încercând să facem cât mai puţin zgomot. Zăpada însă scârţâie sub picioare. Dar ce-mi văd ochii?! În spatele unei foci zăresc o blăniţă-galbenă pufoasă, care încearcă să ţină pasul cu mama sa. Pare a fi o larvă uriaşă de fluture, înfofolită-n blană. Pot spune că m-am îndrăgostit de ea de cum am văzut-o!

Mă întind pe gheaţă, ca nu cumva stând în picioare vreo focă să mă confunde cu un urs polar. Mamele-foci pot fi foarte agresive, aşa că aştept ca mama din faţa mea să coboare în apă printr-o gaură de respiraţie. Micuţa făptură doarme liniştită la vreo 6 m de mine. O numesc în sinea mea Sadie. Mă apropii încetişor. Ea deschide uşor ochii.

Acum se uită fix la mine. Nici nu mai respir. Brusc, Sadie vrea să mă cerceteze. Se târăşte spre mine, mult mai repede decât credeam că o poate face. Pare atât de mare când se apropie de mine! Totuşi, după culoarea blăniţei trebuie să aibă numai două sau trei zile. Sadie se opreşte la doar câţiva centimetri de faţa mea şi începe să se legene de pe o parte pe alta în timp ce îşi mişcă uşor boticul. O aud cum respiră. Vine chiar lângă mine şi mă onorează cu „pupicuri“ umede pe toată faţa şi pe gât.

Uimitor! Această frumoasă blăniţă-albă se cuibăreşte chiar lângă mine şi adoarme! Mă lasă şi să-i pun mâna uşor pe spate. Blăniţa ei pufoasă iese printre degetele mele. Rămân surprins cât de caldă e. O mângâi şi o ţin strâns lângă mine. Dar a sosit timpul să ne urcăm în elicopter şi să ne întoarcem acasă. Sadie nici nu se mişcă în timp ce mă ridic încetişor.

Cu ochii scăldaţi în lacrimi şi cuprins de admiraţie mă îndepărtez, mulţumindu-i în gând lui Iehova Dumnezeu că a creat aceste micuţe făpturi superbe. A fost o adevărată minune să văd atât de aproape un pui de focă! Întâmplarea de azi m-a făcut să-mi amintesc cuvintele psalmistului: „Cât de multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. . . . Iată marea cea întinsă şi largă: în ea se mişcă nenumărate vietăţi mici şi mari“ (Psalmul 104:24, 25). — De la un colaborator.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 26]

Ştiaţi că . . .

▪ atunci când vine o furtună puternică sau starea gheţii nu e bună, focile-cu-şa pot să-şi amâne momentul naşterii timp de câteva zile, până când găsesc un loc potrivit?

▪ focile-cu-şa se pot scufunda la 240 m adâncime şi pot sta sub apă aproape 30 de minute?

▪ focile pot dormi sub apă? La fiecare 5–10 minute, ele îşi scot capul la suprafaţă ca să respire, după care se scufundă înapoi . . . fără să se trezească!

[Chenarul de la pagina 27]

Implantare amânată

„Cu excepţia a trei săptămâni, o focă-cu-şa adultă e gestantă tot timpul anului“, se spune în cartea Seasons of the Seal. Însă „adevărata perioadă de gestaţie durează şapte luni şi jumătate“. Cum se explică acest lucru? În carte se spune: „După fecundaţie, celula-ou se divizează de mai multe ori; la un moment dat însă, diviziunea celulelor se opreşte. Blastocistul, deşi mai mic decât gămălia unui ac, nu mai creşte. El pluteşte în uterul mamei ca o fărâmă de viaţă în aşteptare. După 11 săptămâni, blastocistul se fixează în peretele uterului şi-şi reia dezvoltarea“. De ce e amânată implantarea? Deoarece „e absolut necesar ca femela să nască la intervale de aproximativ un an, astfel încât puii să vină pe lume exact când stratul de gheaţă atinge grosimea şi suprafaţa maximă“.

[Harta de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CANADA

[Provenienţa fotografiei]

Harta: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Fotografie din satelit a Insulelor Madeleine

[Provenienţa fotografiei]

NASA JSC

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

O blăniţă-galbenă

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

O blăniţă-albă

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Un „zdrenţăros“

[Provenienţa fotografiei]

© IFAW/David White

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Un „bătăuş“

[Provenienţa fotografiei]

© IFAW

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Un pui de focă cu mama lui

[Provenienţa fotografiei]

© IFAW/Igor Gavrilov

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

O focă-cu-şa adultă înotând sub stratul gros de gheaţă

[Provenienţa fotografiei]

© IFAW