Potrivit Bibliei

Este blândeţea un semn de slăbiciune?

„Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi.“ — 2 TIMOTEI 2:24 (Cornilescu, 1996).

CU MULT înainte de a ne naşte, pe măsură ce pielea se dezvoltă, sensibilitatea ei la atingere sporeşte. După ce ne naştem, tânjim după mângâierile tandre ale mamei. În copilărie, tendinţa de a zâmbi, dezvoltarea afectivă şi chiar dorinţa de a stăpâni arta conversaţiei depind mult de câtă afecţiune primim de la părinţi.

Totuşi, Biblia a prezis că, în ultimele zile, oamenii aveau să fie „neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală“. Calităţile înrudite cu blândeţea, precum bunătatea şi compasiunea, aveau să le lipsească multora, deoarece oamenii urmau să fie „iubitori de sine“ şi „cruzi, neiubitori de bine“. — 2 Timotei 3:1–3.

În prezent, mulţi sunt insensibili şi simt nevoia să fie duri. Ei susţin că blândeţea e un semn de slăbiciune. Dar aşa este oare?

 Blândeţe împletită cu tărie

Iehova Dumnezeu este numit „un războinic viteaz“ (Exodul 15:3). El este Sursa supremă a oricărei puteri (Psalmul 62:11; Romani 1:20). Totuşi, puterea nu l-a împiedicat pe Dumnezeu să fie „plin de o tandră afecţiune şi îndurător“ când l-a răsplătit pe fidelul Iov (Iacov 5:11). De asemenea, Iehova a manifestat foarte multă tandreţe în relaţiile sale cu Israelul. De fapt, el şi-a asemănat sentimentele cu cele ale unei mame care alăptează şi căreia îi este milă de „fiul pântecelui ei“. — Isaia 49:15.

Blândeţea şi tăria s-au împletit armonios şi în personalitatea lui Isus. El i-a demascat cu vehemenţă pe conducătorii religioşi ipocriţi din zilele sale (Matei 23:1–33). Totodată, i-a alungat cu hotărâre din templu pe lacomii schimbători de bani (Matei 21:12, 13). Dar l-a făcut insensibil pe Isus ura lui faţă de corupţie şi faţă de lăcomie? Nicidecum! Isus era cunoscut ca fiind blând cu ceilalţi. Într-adevăr, vorbind despre sentimentele sale faţă de oameni, el a folosit ilustrarea despre găina care ‘îşi adună puii sub aripi’. — Luca 13:34.

„Înveliş dur“ sau tărie interioară?

Adevăraţii creştini sunt îndemnaţi să-l imite pe Cristos îmbrăcând „noua personalitate care a fost creată potrivit voinţei lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:20–24). Asemenea unui crab care, pentru a putea creşte, îşi leapădă vechiul înveliş dur, sau crusta, şi noi trebuie ‘să ne dezbrăcăm complet de vechea personalitate cu practicile ei’ (Coloseni 3:9). Totuşi, spre deosebire de un crab, căruia îi apare o nouă crustă la scurt timp după lepădarea celei vechi, nouă ni se porunceşte să ne îmbrăcăm pentru totdeauna cu „tandra afecţiune a compasiunii, cu bunătate . . . şi cu îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:12). Prin urmare, pentru creştini, blândeţea trebuie să fie o trăsătură de caracter.

„Îmbrăcarea“ calităţilor înrudite cu blândeţea nu este un semn de slăbiciune. Dimpotrivă, aceasta pretinde din partea noastră ‘să devenim tari în omul care suntem în interior, cu putere prin spiritul [lui Iehova]’ (Efeseni 3:16). Iată, de pildă, ce mărturiseşte un bărbat pe nume Lee: „Nu cu mult timp în urmă, eram un om rău, brutal. Chiar şi înfăţişarea mea era ameninţătoare, deoarece îmi făcusem body piercing. Eram hotărât să câştig o groază de bani şi nu ezitam să folosesc violenţa şi un limbaj vulgar pentru a obţine ce-mi doream. Nu aveam pic de compasiune faţă de alţii“. Cu toate acestea, Lee a început să studieze Biblia cu un coleg de muncă şi astfel a ajuns să-l cunoască şi să-l iubească pe Iehova Dumnezeu. El s-a dezbrăcat de vechea personalitate şi a învăţat să exercite stăpânire de sine. Acum, Lee îşi arată iubirea faţă de oameni, folosindu-şi de bunăvoie timpul pentru a-i ajuta pe alţii să studieze Biblia.

Cândva şi apostolul Pavel a fost un om „insolent“, care recurgea la violenţă pentru a-şi atinge ţelul (1 Timotei 1:13; Faptele 9:1, 2). Totuşi, după ce a cunoscut îndurarea şi iubirea pe care i le-au arătat Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos, Pavel a reacţionat plin de apreciere străduindu-se să imite aceste calităţi (1 Corinteni 11:1). Deşi a stat ferm de partea principiilor creştine, apostolul a învăţat să fie blând în relaţiile cu semenii. Într-adevăr, Pavel nu s-a reţinut să-şi exprime tandra afecţiune faţă de fraţii săi. — Faptele 20:31, 36–38; Filimon 12.

Să dobândim tăria de a fi blânzi

Aşa cum dovedesc cele două experienţe — a lui Lee şi a apostolului Pavel —, a învăţa să-i tratezi pe alţii cu blândeţe nu înseamnă a deveni slab de caracter. Dimpotrivă, ai nevoie de multă tărie ca să-ţi ‘transformi’ gândurile şi acţiunile şi să combaţi tendinţa carnală de ‘a întoarce rău pentru rău’. — Romani 12:2, 17.

Şi noi putem învăţa să manifestăm compasiune tandră citind cu regularitate Biblia şi meditând la iubirea şi la îndurarea pe care ni le-au arătat Iehova Dumnezeu şi Fiul său, Isus Cristos. Făcând aşa, vom permite puterii Cuvântului lui Dumnezeu să ne sensibilizeze inimile (2 Cronici 34:26, 27; Evrei 4:12). Indiferent de mediul în care am crescut sau de cât de aspră a fost cu noi viaţa, şi noi putem învăţa ‘să fim blânzi cu toţi’. — 2 Timotei 2:24 (Cornilescu, 1996).

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Un tată bun este blând cu copiii lui