Broderii de aur în oţel

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

VÍCTOR are 74 de ani. Vederea i-a slăbit din cauza orelor fără număr în care şi-a concentrat privirea asupra obiectelor mici. Însă ochii i se luminează ori de câte ori cineva îl roagă să vorbească despre cei 50 de ani de experienţă în incrustarea aurului în oţel. A început să înveţe acest meşteşug la 14 ani, căpătând apoi iscusinţă într-o artă deosebită: damaschinajul.

„Pentru mine, realizarea unor obiecte damaschinate nu e doar o ocupaţie“, ne explică Victor. „S-a întâmplat să lucrez 24 de ore fără să mă odihnesc deloc, complet absorbit de munca mea.“ Mânuind uneltele uzate, folosite într-un meşteşug demn de tot respectul, faţa i se luminează. Simte o imensă satisfacţie la gândul că şi-a dedicat întreaga viaţă acestei arte unice.

Din Damasc în Spania

Dar ce e damaschinajul? E o tehnică prin care suprafaţa unui metal se decorează cu incrustaţii de aur sau argint. Arheologii au descoperit în mormintele egiptene obiecte damaschinate datând din secolul al XVI-lea î.e.n.

Deşi primele articole damaschinate au fost realizate după cât se pare în China sau în Egipt, denumirea tehnicii vine de la oraşul antic Damasc. Aici, în capitala Siriei, artizanii iscusiţi au creat obiecte atât de frumoase, încât tehnica a căpătat numele oraşului. Fiind situat la o importantă răscruce de drumuri ce făceau legătura între ţările mediteraneene din est şi cele din Mesopotamia şi Orient, Damascul a devenit un renumit centru al comerţului. Ca urmare, obiectele tradiţionale de artizanat, precum damaschinele, au ajuns să fie exportate în ţări îndepărtate.

În câteva secole, acest meşteşug a devenit cunoscut şi în Europa, iar în secolul al XVI-lea e.n., oraşul spaniol Toledo era  principalul centru al acestei arte impresionante. Săbiile, armurile şi scuturile, precum şi obiectele mai fine făcute în Toledo purtau toate însemnul eleganţei şi al distincţiei damaschinajului.

O artă a contrastelor

În Toledo, arta damaschinajului accentuează strălucirea incrustaţiilor de aur şi argint pe fondul negru intens al oţelului. Ea combină elementele decorative, precum scrierea cufică (scriere cu caractere arabe antice), cu motivele florale şi geometrice tipice culturii arabe şi culturii mudejarilor. Dar haideţi într-o călătorie imaginară prin Toledo pentru a descoperi cum au păstrat artizanii acest meşteşug.

Cutreierând străzile înguste şi întortocheate ale vechiului oraş, nu e deloc greu să ne imaginăm că ne aflăm în epoca medievală. Descoperim în scurt timp că arta damaschinajului n-a fost dată uitării. În vitrinele magazinelor remarcăm o diversitate de obiecte damaschinate: broşe, brăţări, butoane de manşete, ace de cravată, cutii pentru medicamente, degetare, cercei şi farfurii ornamentale. Mai mult, în unele magazine putem vedea artizani dibaci ţinând cu o mână firul de aur şi cu cealaltă un poanson de oţel cu care bat firul în scobiturile unei plăci de metal. În linii mari, cam aşa se nasc incrustaţiile de aur în oţel, adică obiectele damaschinate.

 O tehnică laborioasă

Dacă ne apropiem de artizan, observăm că are mai multe foi de oţel de diferite mărimi, tăiate în diverse forme. El alege o foaie de oţel rotundă şi începe prima fază a procesului, numită gravare. Cu alte cuvinte, el trasează pe toată suprafaţa metalului un model de careuri din linii fine, realizate cu un ac de gravat, o unealtă ascuţită din oţel călit. Apoi, cu ajutorul aceluiaşi ac desenează o schiţă a modelului pe care vrea să-l execute.

După această etapă iniţială, artizanul aşază foaia de metal pe un suport de lemn reglabil, acoperit cu o substanţă răşinoasă. El va servi şi ca amortizor pentru faza ce urmează.

Acum începe etapa de incrustare. Ţinând cu o mână firul de aur, artizanul îl apasă uşor, cu un poanson, în scobiturile făcute în foaia de metal. O astfel de farfurie ar putea fi decorată cu frumoase arabescuri, cu modele geometrice, cu figuri de păsări, cu motive florale sau chiar cu o imagine panoramică a vechiului oraş Toledo. Unii artizani îmbină mai multe motive pe acelaşi desen.

Următoarea etapă e cea de fixare, când se foloseşte un poanson mai mare. Cu bătăi precise, artizanul termină de incrustat firul de aur în suprafaţa gravată a foii de oţel.

Modelul complex e pus în valoare în următoarea etapă, numită brunare. Farfuria e scufundată într-o baie de sodă caustică şi azotat de potasiu, la 800°C. În urma acestui tratament, baza metalică se oxidează şi capătă culoarea neagră. Pe fondul foarte închis la culoare, ca o catifea neagră, desenele aurii tipice acestei arte ies bine în evidenţă.

În ultima etapă, artizanul dăltuieşte şi şlefuieşte modelele ce împodobesc farfuria. După dăltuire, desenele aurii parcă prind viaţă. Până şi cele mai mici detalii, cum ar fi penele unei păsări ori petalele unei flori, capătă formă. Apoi piesa e şlefuită cu o bucată de agat, ceea ce-i dă firului de aur strălucire, accentuând contrastul cu fondul negru intens al oţelului. Şi uite aşa, prinde viaţă un desen strălucitor!

Meritul pentru toate aceste bijuterii ale damaschinajului le aparţine multor artizani care, de-a lungul secolelor, au păstrat în viaţă acest meşteşug străvechi. Datorită lor, azi ne putem delecta privirea cu frumoasele broderii de aur şi argint în oţel.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Mică sabie decorativă de deschis scrisori

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Toledo (Spania)

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Cercei

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Pandantiv

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Cutie antică de bijuterii

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Gravare

Incrustare

Fixare

Brunare

Dăltuire

Şlefuire

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 16]

Toate fotografiile: Agustín Sancho

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 17]

Colţurile paginii, pandantivul şi cutia de bijuterii: Agustín Sancho