Potrivit Bibliei

Acordaţi-le copiilor atenţia necesară

AVEA Fiul lui Dumnezeu timp pentru copii? Unii discipoli credeau că nu. Odată, ei chiar au încercat să-i împiedice pe cei mici să se apropie de Isus. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine; nu încercaţi să-i opriţi“. Apoi, vădind multă iubire, i-a strâns pe micuţi în jurul lui şi a discutat cu ei (Marcu 10:13–16). Astfel, Isus a demonstrat că era dispus să le acorde atenţie celor mici. Cum pot părinţii din zilele noastre să-l imite pe Isus? Instruindu-şi cum se cuvine copiii şi petrecând timp cu ei.

Părinţii cu simţul responsabilităţii fac tot posibilul să le acorde copiilor lor cea mai bună îngrijire şi caută să nu se poarte urât cu ei. S-ar putea spune chiar că e firesc ca un părinte să respecte demnitatea copiilor săi şi să aibă consideraţie faţă de ei. Cu toate acestea, Biblia avertizează că, în zilele noastre, mulţi nu mai au „afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:1–3). Însă chiar şi părinţii care se îngrijesc cu iubire de copiii lor au mereu ceva de învăţat despre modul în care se pot achita şi mai bine de responsabilităţile lor. Reanalizarea următoarelor principii biblice le poate fi de folos părinţilor care vor binele micuţilor lor.

Educaţi-i fără a-i irita

Dr. Robert Coles, reputat profesor şi cercetător în psihiatrie, a spus la un moment dat: „Copilul posedă un simţ moral care se dezvoltă în timp. Cred că nevoia lor de îndrumare morală este un dar de la Dumnezeu“. Cine le va satisface setea de îndrumare morală?

În Efeseni 6:4, Scripturile îndeamnă: „Voi, taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i creşteţi în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“. Aţi observat din acest verset că în special tatăl are responsabilitatea de a le insufla copiilor iubire pentru Dumnezeu şi apreciere profundă pentru normele divine? În schimb, în versetul 1 din acelaşi capitol, apostolul Pavel a făcut referire şi la tată, şi la mamă când i-a îndemnat pe copii ‘să asculte de părinţi’ *.

În absenţa tatălui, e limpede că această responsabilitate îi revine mamei. Multe mame fără partener şi-au crescut cu succes copiii în disciplina şi în normele de gândire ale lui Iehova Dumnezeu. Dacă mama se căsătoreşte, soţul creştin trebuie să ia iniţiativa. Mama ar trebui să fie dispusă să coopereze la instruirea şi disciplinarea copiilor.

Cum vă puteţi disciplina sau instrui copiii fără ‘a-i irita’? Deoarece fiecare copil e unic, nu există o soluţie magică. Însă părinţii trebuie să aibă grijă să-şi disciplineze copiii cu iubire, fără să le submineze demnitatea. E interesant că această idee de a nu-i irita pe copii este reluată în Biblie, la Coloseni 3:21. Aici taţii sunt din nou îndemnaţi: „Taţilor, nu vă exasperaţi copiii, ca să nu se descurajeze“.

Unii părinţi ţipă sau strigă la copiii lor. Fără îndoială că asta îi exasperează pe copii. Dar Biblia dă următorul sfat: „Orice amărăciune răutăcioasă şi furie şi mânie şi strigăt şi vorbire injurioasă să fie înlăturate de la voi“ (Efeseni 4:31). Totodată, Biblia spune că „un sclav al Domnului nu trebuie să se certe, ci să  fie blajin faţă de toţi“. — 2 Timotei 2:24.

Acordaţi-le timp

A le acorda copiilor atenţia de care au nevoie înseamnă şi a fi dispuşi să renunţaţi la plăcerile şi interesele personale pentru bunăstarea lor. Biblia spune: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. — Deuteronomul 6:6, 7.

În prezent, din pricina obligaţiilor financiare care pretind tot mai mult timp, puţini părinţi reuşesc să stea din zori şi până-n seară cu copiii lor. Cu toate acestea, cartea biblică Deuteronomul accentuează ideea că părinţii trebuie să-şi găsească timp pentru micuţii lor. Pentru aceasta e necesară o bună organizare, dar şi sacrificiu de sine. Iar copiii au nevoie de o asemenea atenţie din partea părinţilor!

Să vedem ce rezultate s-au obţinut în urma unui studiu efectuat pe un eşantion de peste 12 000 de adolescenţi. Iată concluzia cercetătorilor: „Legătura afectivă strânsă cu părinţii este cea mai bună garanţie că adolescentul va fi sănătos; ea e cea mai puternică barieră în calea adoptării unui comportament care l-ar putea pune în pericol pe adolescent“. Într-adevăr, copiii tânjesc după atenţia părinţilor. O mamă şi-a întrebat odată copiii: „Dacă aţi putea avea tot ce vă doriţi, ce anume v-ar plăcea cel mai mult?“ Toţi cei patru copii ai ei au răspuns: „Să stăm mai mult cu mami şi cu tati!“

Un părinte cu simţul responsabilităţii se asigură că toate necesităţile copiilor săi sunt satisfăcute, inclusiv necesitatea de a primi instruire spirituală şi de a lega o prietenie strânsă cu părinţii. El îşi ajută copiii să ajungă oameni capabili, respectuoşi şi cinstiţi, care manifestă bunătate în relaţiile cu alţii şi îi aduc glorie Creatorului lor (1 Samuel 2:26). Într-adevăr, când părinţii îşi instruiesc şi îşi disciplinează copiii aşa cum doreşte Dumnezeu, ei dovedesc că au simţul responsabilităţii.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Dacă ţipaţi sau strigaţi la copil, îl exasperaţi

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Petreceţi timp cu copilul vostru