Corcovado — diamantul Costa Ricăi

REDARE

Corcovado — diamantul Costa Ricăi

De la corespondentul nostru din Costa Rica

„UN DIAMANT în stare brută.“ Expresia se potriveşte cum nu se poate mai bine Parcului Naţional Corcovado, din peninsula Osa de pe coasta sudică a republicii Costa Rica (America Centrală). Frumuseţea neasemuită a pădurii tropicale aproape neumblate, cu arborii, insectele, reptilele şi mamiferele ei, face din Corcovado un loc fermecător pentru iubitorii de natură.

Tăinuit în una dintre cele mai mari păduri tropicale ale Americii Centrale, acest parc e asemenea unui diamant neprelucrat. Aici nu veţi găsi multe restaurante, hoteluri sau magazine de suvenire. În afara câtorva cabane silvice şi a nesfârşitelor trasee turistice, pe care un ghid le numeşte cel mai complex sistem de trasee din toate pădurile tropicale, foarte puţine lucruri vădesc prezenţa omului.

Pădurea devine parc

La începutul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, s-a analizat serios problema transformării acestei păduri tropicale în parc naţional. Totuşi, intenţia nu avea să se materializeze prea repede. Era nevoie de multă mână de lucru şi de resurse materiale substanţiale. Pe la mijlocul anilor ’70, s-a zvonit că zona avea să fie populată. În plus, o companie de exploatări forestiere care deţinea mari porţiuni de pădure plănuise să înceapă operaţiuni de exploatări forestiere masive. În plus, pentru mulţi vânători, pădurea devenise o importantă sursă de vânat.

Cu toate acestea, oameni de ştiinţă şi biologi din întreaga lume, conştienţi de importanţa conservării pădurii, au intervenit cu promptitudine. La 31 octombrie 1975, guvernul costarican a anunţat înfiinţarea Parcului Naţional Corcovado. De atunci, exploatările forestiere şi vânătoarea masivă nu mai sunt o ameninţare.

„Faţetele“ Parcului Corcovado

Parcul, a cărui suprafaţă este de 54 000 de hectare, se remarcă prin biodiversitate, înglobând cel puţin opt habitate, sau ecosisteme. Cel mai falnic reprezentant al celor aproximativ 500 de specii de copaci ale parcului este arborele tropical Ceiba pentandra, mândrindu-se cu un diametru de mai bine de 3 m şi cu o înălţime de peste 70 m.

Vă plac păsările? Cu siguranţă că v-ar captiva spectacolul pe care-l oferă cele aproape 400 de specii din Corcovado. Tot aici vieţuieşte cea mai mare populaţie de papagali arakanga din ţară. În soarele tropical, păsările cu penajul lor viu par săgeţi de foc ce brăzdează cerul.

Sau poate că v-ar plăcea să studiaţi ceva mai „pământesc“. Nici o problemă! Printre cele 116 specii de amfibieni şi reptile din Corcovado se numără şi şarpele-lance. Dar aţi face bine să nu vă uitaţi la el prea mult şi prea de-aproape, deoarece vietatea e veninoasă şi i-a mers vestea că e foarte agresivă! Dintre amfibieni, o specie de broaşte are ceva aparte: e transparentă. Dacă aţi pune-o pe o suprafaţă de sticlă curată, i-aţi putea vedea organele interne funcţionând!

Aţi mai putea să petreceţi ceva timp uitându-vă la unele dintre cele aproximativ 140 de mamifere ce trăiesc în Corcovado. Vă recomandăm jaguarii, oceloţii, patru tipuri de maimuţe, trei specii de furnicari, două specii de leneşi şi două specii de tatuu. În parc zumzăie şi 10 000 de specii de insecte.

Într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă!, Shirley Ramirez Carvajal, biolog şi coordonator al programului pentru conservarea biosferei Corcovado, a spus că s-au luat măsuri pentru fixarea unui transmiţător radio la gâtul câtorva jaguari şi al altor animale. Ca urmare, oamenii de ştiinţă vor putea studia obiceiurile alimentare şi dimensiunile habitatului animalelor, iar informaţiile obţinute îi vor ajuta pe administratori să stabilească dacă parcul trebuie extins din nevoia sporită de hrană pentru animale. Prin extinderea graniţelor parcului s-ar putea evita defectele genetice ce pot apărea în urma consangvinizării.

Ceea ce face din Corcovado un loc unic nu este numai varietatea faunistică, ci şi obiectivele turistice precum Peştera Salsipuedes, renumită pentru că adăposteşte o parte din comoara exploratorului şi navigatorului englez Sir Francis Drake. La doar câţiva kilometri nord de Corcovado se află Golful Drake, unde se spune că ar fi debarcat exploratorul în 1579, în timp ce făcea înconjurul pământului.

Însă frumuseţea „diamantului“ nostru risca să fie umbrită chiar de strălucirea aurului, sau mai bine zis de febra aurului. Primul val al „epidemiei“ s-a abătut asupra acestui ţinut pe la mijlocul anilor ’30, după descoperirea unor pepite de aur de până la un kilogram. Mai târziu, prin anii ’60 s-a iscat al doilea val, iar la câţiva ani de la înfiinţarea parcului, un al treilea, care i-a determinat pe câteva sute de mineri să se stabilească în zonă. În 1986, guvernul le-a interzis minerilor să exploateze aurul.

Cum se întâmplă cu orice alt loc, necazurile n-au ocolit nici Parcul Corcovado. În interviul acordat revistei Treziţi-vă!, Gerardo Chaves, unul dintre administratori, a precizat că, pe lângă neîntrerupta luptă pentru obţinerea de finanţări şi resurse, mai sunt şi îngrijorările privitoare la defrişările din afara graniţelor parcului şi problema braconajului. Dacă se doreşte ca parcul să nu piară, va trebui ca aceste neajunsuri să fie rezolvate numaidecât.

Cu siguranţă, Parcul Naţional Corcovado a rămas unul dintre puţinele locuri sălbatice ale pământului. Într-adevăr, aşa cum un diamant literal e preţuit pentru frumuseţea-i şi trăinicia-i fără seamăn, „diamantul“ Costa Ricăi e preţuit de miile de vizitatori care, an de an, vin să-şi desfete simţurile cu splendorile naturale ale Pământului. Pentru creştini, parcul e o dovadă de netăgăduit că Dumnezeu poate transforma întreaga planetă într-un paradis! — Luca 23:43.

[Harta de la pagina 14]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Parcul Naţional Corcovado

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pădure tropicală

[Provenienţa fotografiei]

Steve Pace

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Ciuperci albe şi roşii

[Provenienţa fotografiilor]

©kevinschafer.com

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Pădurea tropicală străjuieşte marea

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Broască veninoasă (Dendrobates pumilio)

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Drumeţ la o cascadă