Lumea în obiectiv

Tehnologia — duşmanul conversaţiei

„Ideea unei conversaţii îi sperie pe nenumăraţi britanici, şi asta din cauză că tot mai mulţi sunt dependenţi de tehnologia modernă“, precizează ziarul londonez The Times. Un sondaj efectuat de British Gas în rândul a 1 000 de adulţi a dezvăluit că o persoană petrece zilnic aproape patru ore din viaţa activă „folosind aparatură care, de fapt, a fost concepută pentru a le oferi oamenilor mai mult timp liber“. Conform raportului, „britanicul petrece zilnic 88 de minute vorbind la telefonul fix, alte 62 de minute vorbind la telefonul mobil, 53 de minute scriind e-mail-uri şi 22 de minute scriind SMS-uri“. Potrivit sondajului, aceste obiceiuri afectează deprinderile de comunicare, precum dialogul. Mulţi dintre cei ce au participat la sondaj au recunoscut că recurgeau la mesajele scrise „pentru a evita politeţurile tipice conversaţiei sau chiar dialogul în sine“.

 Obicei costisitor

Potrivit opiniei lui Kari Reijula, de la Institutul Finlandez de Sănătate Ocupaţională, fumatul e costisitor nu numai pentru fumători, ci şi pentru angajatorii lor şi pentru nefumători. Numai timpul pierdut la locul de muncă din cauza pauzelor pentru fumat „provoacă economiei naţionale pagube în valoare de 16,6 milioane de euro în fiecare an“, se afirmă în site-ul Companiei Finlandeze de Radio şi Televiziune. Se estimează că „angajaţii care fumează un pachet de ţigări pe zi lipsesc anual de la locul de muncă 17 zile“. Concediile medicale costă şi ele. Reijula continuă: „Studiile arată că riscul accidentelor la locul de muncă este mai mare pentru fumători“. Mai mult, potrivit site-ului, din cauza fumatului, costurile legate de menţinerea curăţeniei şi de folosirea curentului electric cresc, „deoarece sistemele de ventilaţie trebuie să funcţioneze la capacitate maximă“. Dar şi mai grav e faptul că, „anual, mor nu mai puţin de 250 de nefumători finlandezi din cauza unor boli provocate de fumatul pasiv la locul de muncă sau în timpul liber“.

Droguri uşor de obţinut

În Polonia, drogurile recreaţionale sunt mai uşor de obţinut decât berea, declară revista Wprost. „Le poţi obţine în orice discotecă, în cluburi, pub-uri, cămine studenţeşti, colegii, licee [şi] gimnazii.“ Mai mult decât atât, în oraşele mari, „le poţi comanda prin telefon şi le primeşti mai repede decât pizza“, precizează revista. Preţurile mici, uşurinţa cu care pot fi obţinute şi concepţia că „drogurile sintetice sunt inofensive“ au făcut ca peste jumătate din adolescenţii polonezi să se drogheze „cel puţin o dată“, se spune în Wprost. În opinia Katarzynei Puławska-Popielarz, şefa unui centru de reabilitare pentru tineri, consumul îndelungat al unor droguri precum metamfetamina (speed) a dus în unele cazuri la „sinucidere, stop cardiac, psihoză şi scădere exagerată în greutate“.

Renaşterea liturghiei în latină

În Germania, „slujbele religioase în latină se bucură de tot mai multă popularitate“, anunţă revista Focus. Unii preoţi din „oraşe precum Frankfurt, Düsseldorf şi Münster au recunoscut că, în pofida scăderii asistenţei la slujbe, ei îşi pot umple bisericile ţinând liturghia în latină“, precizează revista. Datorită popularităţii de care se bucură liturghia în latină, o biserică din München a mărit numărul slujbelor în latină de la două pe lună la două pe săptămână, în afară de cele din zilele de sărbătoare.

Un secol al războaielor

„Genocidul este unul dintre motivele pentru care secolul al XX-lea a fost numit cel mai sângeros veac al istoriei“, anunţă ziarul Buenos Aires Herald. Genocidul este exterminarea sistematică a unui întreg grup naţional, rasial, politic sau etnic. Se estimează că pe parcursul secolului al XX-lea au fost ucişi peste 41 de milioane de oameni. Un exemplu recent e Rwanda, unde, în 1994, au fost masacraţi aproximativ 800 000 de civili, majoritatea de către alţi „civili instigaţi la ură prin propagandă“. Cercetătorii spun că, într-un interval de 100 de zile, au fost omorâte zilnic 8 000 de persoane. Această proporţie „este de cinci ori mai mare decât cea înregistrată pe vremea camerelor de gazare naziste din al doilea război mondial“, se afirmă în Buenos Aires Herald.

Cum vânează aligatorii

Daphne Soares, o studentă care-şi pregăteşte teza de doctorat la Universitatea din Maryland, a descoperit un lucru care le scăpase specialiştilor: Pe botul aligatorilor se găsesc nişte terminaţii nervoase sensibile la diferenţele de presiune, care le permit reptilelor să detecteze orice mişcare a prăzii în apă. Fălcile aligatorilor şi ale celorlalte reptile din familia crocodililor prezintă pe margini mici umflături, cât gămălia de ac. Specialista în biologie, amintită la început, a descoperit că acestea sunt de fapt minusculi receptori de presiune, cu ajutorul cărora reptilele pot detecta cele mai mici perturbări ale apei în care înoată. „Crocodilii vânează noaptea, scufundaţi pe jumătate în apă. Cu maxilarul superior chiar la suprafaţă, ei stau la pândă şi aşteaptă ca prada să tulbure oglinda apei“, explică Soares. „Când sunt înfometaţi, se năpustesc cu iuţeala fulgerului asupra oricărei vietăţi ce tulbură liniştea apei.“ Receptorii — care, potrivit cercetătoarei, au forma rotunjită a unei cupole — sunt atât de sensibili, încât percep chiar şi undele generate de căderea unei singure picături de apă.

Containere vii

Un studiu internaţional care a urmărit efectul pe care-l are gunoiul asupra faunei marine a dezvăluit că, în stomacul unui fulmar, o pasăre marină ce trăieşte în zona Mării Nordului, se găsesc vreo 30 de obiecte de plastic. Aceasta înseamnă „de două ori mai multe decât cele găsite la începutul anilor ’80“, precizează ziarul londonez The Guardian. Fulmarii au fost studiaţi deoarece „mănâncă aproape orice şi nu regurgitează ce înghit“. Printre obiectele de plastic găsite în stomacul unor fulmari morţi au fost jucării, unelte, frânghii, pahare şi sticle de plastic, burete din saltele şi brichete. Dr. Dan Barlow, coordonatorul echipei de cercetători de la organizaţia scoţiană Prietenii Pământului, afirmă: „În urma acestor cercetări ne-am dat seama că vieţuitoarele marine din jurul coastei Scoţiei au fost transformate în containere vii“. Ziarul mai spune: „Mai bine de 100 dintre cele 300 de specii de păsări marine ale lumii înghit accidental obiecte de plastic“.

Limbajul semnelor prin Internet

Persoanele cu deficienţe de auz au folosit ani de zile teleimprimatorul, iar mai recent e-mail-ul ca să comunice cu prietenii. În prezent, larga răspândire a camerelor web (webcam) le permite surzilor să folosească limbajul semnelor când comunică prin Internet. Însă, „din cauza câmpului vizual restrâns şi a perspectivei bidimensionale a camerelor web, unele nuanţe de comunicare se pierd, aşa cum prin telefon se pierde efectul unor gesturi precum ridicarea sprâncenelor sau un surâs afectat“, preciza ziarul canadian National Post. Legăturile slabe pe Internet şi alte probleme de ordin tehnic îngreunează folosirea limbajului semnelor prin camerele web. Cum depăşesc surzii aceste obstacole? Interlocutorii prelungesc semnele şi le repetă. De asemenea, ei au învăţat „să-şi modifice mişcările sau poziţia corpului astfel încât să compenseze neajunsurile acestui mijloc de comunicare“, se spune în National Post. Ei şi-au dat seama că pot accentua ceea ce spun apropiindu-şi mâinile de cameră ca să pară mai mari în timp ce gesticulează.