„Sunteţi dr. Livingstone, nu-i aşa?“

De la corespondentul nostru din Tanzania

„Sub mangoul care era aici odinioară s-au întâlnit la 10 noiembrie 1871 Henry Stanley şi David Livingstone.“ — Placă pe monumentul ridicat în onoarea lui Livingstone în Ujiji, lângă lacul Tanganyika (Tanzania).

ACUM mai bine de un secol, Stanley a rostit aceste cuvinte memorabile: „Sunteţi dr. Livingstone, nu-i aşa?“ Puţini din afara graniţelor Tanzaniei înţeleg cu adevărat semnificaţia acestei întâlniri.

Însă o vizită la Muzeul Livingstone (Tanzania) ne-ar putea oferi mai multe detalii. Ghidul nostru, dl Mbingo, ne întâmpină cu căldură. „Acolo unde se află acum monumentul, odinioară era un mango. Sub el s-au întâlnit Stanley şi Livingstone“, explică ghidul. Pe acel loc se află acum doi mango falnici. „Prin anii ’20, mangoul original dădea semne că se usucă. Orice încercare de a-l păstra în viaţă a eşuat. Prin urmare, s-au plantat în apropierea monumentului alţi doi mango, care, mai apoi, au fost altoiţi.“

Cine a fost Livingstone?

Ne aşezăm la umbra unuia dintre cei doi copaci, iar dl Mbingo ne povesteşte viaţa lui David Livingstone: S-a născut în 1813 în Blantyre, un orăşel din Scoţia. „Deşi familia din care provenea era săracă, el a reuşit să se întreţină singur pe parcursul studiilor. S-a instruit pentru a deveni medic şi misionar.“ De la ghid aflăm că Livingstone a fost trimis de London Missionary Society în Africa, unde a petrecut 30 de ani din viaţă, devenind un reputat explorator şi misionar.

„Dr. Livingstone a venit de trei ori în Africa“, ne spune ghidul. „Prima oară a fost în Africa de Sud, în 1841. În 1845, Livingstone s-a căsătorit cu Mary Moffat, fiica unui alt misionar, Robert Moffat.“ Din mariajul cu Mary, Livingstone a avut patru copii. Deşi ea îl însoţea în multe dintre călătoriile sale, pasiunea lui Livingstone pentru explorări îi lăsa puţin timp pentru viaţa de familie. În 1862, Mary Livingstone a murit de malarie, într-o expediţie a soţului ei.

The New Encyclopædia Britannica spune: „Livingstone era gata să extindă creştinismul, comerţul şi civilizaţia — trinitatea despre care el credea că avea să deschidă porţile Africii spre lume — în nord, dincolo de hotarele Africii de Sud, până în inima continentului. Memorabilă a rămas o afirmaţie a sa din 1853 prin care şi-a dezvăluit obiectivul: «Ori deschid un drum până în inima ţării, ori mai bine mor»“. Aşadar, călătoriile sale nu erau pur evanghelizatoare. El a pledat cu fervoare pentru abolirea comerţului cu sclavi. În plus, fiind pasionat de expediţii, şi-a propus să descopere izvoarele Nilului.

 Livingstone şi-a dat seama că misiunea era peste puterile lui, că nu putea să se achite singur de ea. În 1857 a rostit următoarele cuvinte în faţa unui grup de tineri de la Universitatea Cambridge: „Ştiu că în câţiva ani am să mă sting în ţara aceea care acum are porţile deschise spre lume. Nu lăsaţi să şi le închidă din nou! Mă întorc în Africa să croiesc drum comerţului şi creştinismului. Veţi duce mai departe munca pe care am început-o? Vă predau ştafeta“.

Livingstone a străbătut în lung şi-n lat Africa centrală. Printre alte descoperiri a fost uriaşa cascadă de pe fluviul Zambezi, pe care a numit-o Cascada Victoria, după regina Victoria. Mai târziu a descris cascada drept ‘cea mai frumoasă privelişte pe care i-a dăruit-o Africa’.

Cercetările

„Ultima expediţie a lui Livingstone a început în 1866“, ne explică ghidul. „Între oamenii săi s-au iscat neînţelegeri. Unii dintre ei l-au părăsit, întorcându-se în Zanzibar, unde au răspândit zvonul că Livingstone era mort. Dar Livingstone îşi continua cercetările. El şi-a stabilit baza de cercetări la Ujiji, pe malul estic al lacului Tanganyika.

Trei ani de zile nu s-a mai auzit nimic de el în Europa. Oamenii credeau că murise. Editorul ziarului The New York Herald a trimis un reporter, pe Henry Stanley, să-l găsească pe Livingstone viu sau mort. Evident că Livingstone nici nu murise, nici nu se rătăcise. Dar avea mare nevoie de provizii şi era foarte bolnav. În noiembrie 1871, unul dintre servitorii lui a intrat în casă strigând: «Mzungu anakuja! Mzungu anakuja!»“, ceea ce în limba swahili înseamnă „Vine un om alb!“

Stanley petrecuse aproape opt luni în căutarea lui Livingstone. Pentru a ajunge în Africa, el a trecut prin India. În 6 ianuarie 1871 era deja pe insula Zanzibar. La 21 martie 1871, a plecat din oraşul Bagamoyo, aflat pe coasta estică a continentului, încărcat cu şase tone de provizii. Avea 200 de oameni cu el. Expediţia condusă într-o zonă necartografiată, pe un traseu de 1 500 km, avea să se dovedească plină de primejdii. Ploile torenţiale umflaseră râurile. Stanley şi oamenii lui se îmbolnăviseră, unii suferind de malarie. Erau storşi de puteri. Râurile mişunau de crocodili. Odată, Stanley chiar a privit cu groază cum un crocodil l-a înhăţat pe unul dintre ultimii săi măgari. Altă dată, Stanley însuşi a fost la un pas de a sfârşi între fălcile unui crocodil! Chiar şi  în aceste condiţii, Stanley era hotărât să transforme călătoria într-o reuşită. Prinzând de veste că un alb în vârstă trăia în ţinutul Ujiji, a căpătat curaj.

Pe măsură ce se apropiau de Ujiji, Stanley se pregătea pentru întâlnire. Cartea Stanley, de Richard Hall, spune: „Stanley slăbise mult şi era stors de puteri, dar, intrând pe porţile oraşului, credea că are să facă o impresie mai bună decât [ceilalţi exploratori]. În definitiv, urma un moment istoric, şi voia nu numai să-l trăiască, ci şi să-l fixeze în cuvinte. Toţi membrii expediţiei s-au îmbrăcat cu cele mai bune haine pe care le mai aveau. Stanley şi-a pus o panglică nouă la casca tropicală, nişte haine curate, albe, din flanelă, şi şi-a lustruit bine cizmele“.

Stanley descrie momentele imediat următoare: „Expediţia a ajuns în cele din urmă la final. . . . Iată un grup de arabi dintre cei mai respectabili. Mă apropii şi zăresc în mijlocul lor faţa albă a unui bătrânel. . . . Ne scoatem pălăria. Eu spun: «Sunteţi dr. Livingstone, nu-i aşa?», iar el răspunde: «Da!»“

Deznodământul

Iniţial, Stanley îşi propusese să rămână atât cât îi va fi necesar să ia un interviu şi să scrie articolul. Însă între Livingstone şi Stanley s-a înfiripat rapid o prietenie strânsă. Ghidul ne povesteşte: „Stanley a stat cu Livingstone câteva săptămâni, explorând împreună lacul Tanganyika. Stanley a încercat să-l convingă să se întoarcă în Europa, însă zadarnic. Livingstone era hotărât să rămână şi să găsească izvoarele Nilului. În 14 martie 1872, a venit clipa tristă a despărţirii. Stanley s-a întors pe coastă, unde erau proviziile, şi i le-a trimis lui Livingstone. Apoi, Stanley a pornit spre Europa“.

Ce s-a întâmplat cu Livingstone? Ghidul ne explică: „În august 1872, Livingstone a plecat din nou în căutarea izvoarelor Nilului. A pornit-o spre sud, mai exact spre Zambia. Însă oboseala şi boala l-au doborât. La 1 mai 1873, Livingstone a fost găsit mort. Servitorii i-au îmbălsămat trupul, iar inima şi intestinele i le-au îngropat în pământul african. Corpul neînsufleţit a fost dus în Bagamoyo, aflat la o distanţă de 2 000 km, de unde l-au luat misionarii. De acolo a fost transportat în Zanzibar şi, în cele din urmă, în Marea Britanie. În Londra a ajuns la 15 aprilie 1874 şi a fost îngropat trei zile mai târziu în Westminster Abbey. A trecut aproape un an până când corpul neînsufleţit al lui Livingstone a ajuns în locul său de odihnă“.

Stanley s-a întors în Africa să continue lucrarea începută de Livingstone. A explorat zonele din jurul lacurilor Victoria şi Tanganyika şi măreţul fluviu Congo.

Nu poţi să nu admiri curajul şi hotărârea unor oameni ca Livingstone şi Stanley. The New Encyclopædia Britannica spune despre Livingstone: „Descoperirile sale — geografice, tehnice, medicale şi sociale — constituie un uriaş tezaur de cunoştinţe care e explorat şi-n zilele noastre“. În plus, deşi Livingstone şi Stanley au rămas în amintire ca exploratori, nu ca predicator şi, respectiv ca reporter, ei au croit drum cunoştinţei biblice, care avea să cunoască o largă răspândire în deceniile următoare.

Misionarii Martori ai lui Iehova au reuşit să ajute mii de africani să accepte adevărurile Bibliei. De fapt, în Ujiji, unde Stanley l-a întâlnit pentru prima oară pe Livingstone, lucrarea Martorilor de răspândire a adevărurilor biblice este atât de cunoscută, încât, când îi văd la uşa casei lor, localnicii spun de obicei: „Sunteţi Martorii lui Iehova, nu-i aşa?“

[Chenarul de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Lacul Victoria

Expediţiile lui Livingstone

Cape Town

Port Elizabeth

Kuruman

Lacul Ngami

Linyanti

Luanda

Cascada Victoria

Quelimane

Moçambique

Mikindani

Zanzibar

Chitambo

Lacul Tanganyika

Nyangwe

Ujiji, unde s-au întâlnit cei doi bărbaţi

Traseul urmat de Stanley în căutarea lui Livingstone, în 1871

Zanzibar

Bagamoyo

Ujiji, unde s-au întâlnit cei doi bărbaţi

[Provenienţa hărţii]

Harta: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la paginile 22, 23]

David Livingstone

[Provenienţa fotografiei]

Livingstone: Din cartea Missionary Travels and Researches in South Africa, 1858

[Legenda fotografiei de la paginile 22, 23]

Henry Stanley

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Cascada Victoria

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Martor al lui Iehova predicând adevărurile biblice în Ujiji