Mame care fac faţă problemelor

UNA dintre marile probleme pe care le întâmpină multe mame în societatea actuală este obligaţia de a munci pentru a sprijini financiar familia. Mai mult, dintr-un motiv sau altul, unele sunt nevoite să-şi crească singure copiii.

Margarita, originară din Mexic, are doi copii pe care-i creşte singură. „Mi-a fost greu să-i ajut să cultive valori morale şi spirituale“, povesteşte ea. „Odată, când fiul meu era adolescent, a venit de la o petrecere aproape beat. L-am avertizat că, dacă se mai întâmplă, nu mai are ce căuta acasă. Şi s-a întâmplat din nou. Atunci, mi-am călcat pe inimă şi l-am închis afară. Din fericire, a fost ultimul incident de acest fel.“

La puţin timp după aceea, Margarita a început să studieze Biblia, ceea ce a ajutat-o să le insufle valori morale copiilor ei. În prezent, ambii ei copii sunt miniştri cu timp integral ai Martorilor lui Iehova.

Când soţii pleacă în străinătate

Mulţi soţi din ţări în curs de dezvoltare se mută în ţări mai prospere ca să-şi găsească de lucru şi îşi lasă soţiile să crească singure copiii. Laxmi, o mamă din Nepal, spune: „Soţul meu e plecat de şapte ani în străinătate. Copiii nu mă ascultă aşa cum ar asculta de tatăl lor. Mi-ar fi mai uşor dacă el ar fi aici ca să-şi asume responsabilitatea de cap al familiei“.

Laxmi reuşeşte totuşi să depăşească dificultăţile. Deoarece are puţină instruire, ea a apelat la profesori ca să-i ajute pe copiii ei mai mari la teme. Acordă o atenţie deosebită şi instruirii spirituale a copiilor, studiind Biblia săptămânal cu ei. În fiecare zi analizează  împreună un text biblic şi îi ia cu regularitate la întruniri.

Mame cu instruire limitată

În unele ţări, o altă problemă este numărul destul de ridicat al femeilor analfabete. Aurelia, originară din Mexic, care are şase copii, arată care sunt dezavantajele unei mame cu instruire limitată: „Mama spunea mereu că femeile nu sunt făcute să înveţe. Prin urmare, nu ştiu să citesc şi n-am cum să-mi ajut copiii la lecţii. Asta mă doare. Nu vreau să sufere ca mine. De aceea m-am străduit din răsputeri să le asigur o educaţie bună“.

Chiar şi cu o instruire limitată, o mamă îşi poate ajuta considerabil copiii. Următoarea zicătoare este adevărată: „Instruiţi femeile şi-i veţi forma pe educatorii bărbaţilor“. Bishnu, din Nepal, mamă a trei băieţi, era analfabetă. Însă dorinţa ei de a învăţa adevărurile biblice şi de a-i ajuta şi pe copiii ei să şi le însuşească a determinat-o să facă eforturi mari pentru a învăţa să scrie şi să citească. Ea se asigura mereu că cei mici îşi făceau temele şi mergea cu regularitate să discute cu profesorii lor.

Referindu-se la instruirea spirituală şi morală, Silash, unul dintre fiii lui Bishnu, spune: „Mi-a plăcut cum ne educa. Ori de câte ori făceam vreo boacănă, ea ne corecta prin exemple biblice. Această metodă a fost eficientă şi m-a ajutat să accept sfaturile“. Bishnu a avut succes în educarea copiilor săi, toţi trei devenind persoane temătoare de Dumnezeu.

Antonia, din Mexic, are doi copii. Iată ce spune ea: „N-am decât şase clase. Am locuit într-un sat izolat, iar cel mai apropiat liceu era la mare distanţă de noi. Dar mi-am dorit ca băiatul şi fetiţa mea să aibă parte de mai multă instruire decât mine. Aşa că am petrecut timp cu ei, i-am învăţat să scrie, să citească şi să numere. Fetiţa putea să-şi spună numele pe litere, precum şi să scrie alfabetul înainte de a merge la şcoală. Băiatul meu ştia să citească bine când l-am dat la grădiniţă“.

Întrebată fiind ce a făcut pentru a le insufla valori morale şi spirituale, Antonia explică: „I-am învăţat relatări biblice. Înainte ca fetiţa mea să rostească primele cuvinte, ea povestea relatări biblice prin semne. Băiatul a ţinut pentru prima oară tema «Citirea Bibliei» la o întrunire creştină când avea patru ani“. Aşadar, multe mame cu instruire limitată reuşesc să-şi educe cu succes copiii.

Lupta împotriva obiceiurilor revoltătoare

Un obicei înrădăcinat la populaţia de limbă tzotzil (Mexic) este acela de a-şi vinde fetele pentru căsătorie la vârsta de 12–13 ani. Adesea ele sunt vândute unui bărbat mai în vârstă care vrea o a doua sau o a treia soţie. Dacă nu-i place fata, o poate aduce înapoi şi-şi poate recupera banii. Petrona a trebuit să lupte împotriva acestui obicei când era mică. Mama ei fusese vândută unui bărbat. Ea a avut un copil, iar apoi a divorţat şi toate astea s-au întâmplat când avea doar 13 ani! Primul  ei copil a murit, iar apoi a fost vândută încă de două ori. A avut în total opt copii.

Petrona nu-şi dorea o astfel de viaţă. Ea ne explică ce a făcut: „Când am terminat şase clase i-am spus mamei că nu voiam să mă căsătoresc şi că doream să-mi continuu studiile. Mama mi-a spus că n-are cum să mă ajute şi că trebuie să-mi întreb tatăl.

«Am să-ţi găsesc un soţ», mi-a spus tata. «Ştii să vorbeşti. Ştii să citeşti. Ce mai vrei? Dacă-ţi trebuie şcoală, n-ai decât să-ţi plăteşti singură taxele.»

Asta am şi făcut. Ca să câştig banii de care aveam nevoie, brodam“, spune Petrona. Astfel, a scăpat de povara de a fi vândută. Când Petrona a crescut, mama ei a început să studieze Biblia. În urma studiului a căpătat curajul de a le insufla valorile biblice învăţate surioarelor mai mici ale Petronei. Experienţa ei de mamă le-a arătat urmările triste ale obiceiului de a-şi căsători fetele în schimbul unor sume de bani.

Alt obicei răspândit este ca numai taţii să-şi disciplineze fiii. Petrona explică: „Femeilor tzotzil li se inoculează ideea că sunt inferioare bărbaţilor. Bărbaţii sunt foarte autoritari. Băieţii îşi imită taţii încă de când sunt mici şi le spun mamelor: «N-ai dreptul să-mi spui ce să fac. Dacă nu-mi zice tata, nu fac nimic». Aşadar, mamele nu-şi pot educa fiii. Dar mama a studiat Biblia şi are succes în educarea frăţiorilor mei. Ei au învăţat pe de rost cuvintele din Efeseni 6:1, 2: «Copii, ascultaţi de părinţii voştri. . . . Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta»“.

 Mary, o mamă din Nigeria, spune: „În zona în care am crescut, tradiţia spune că unei mame nu-i este permis să-şi educe ori să-şi disciplineze băieţii. Dar, urmând exemplul biblic al lui Lois şi Eunice (bunica şi respectiv mama lui Timotei), n-am permis obiceiurilor locale să mă oprească să-mi instruiesc copiii“. — 2 Timotei 1:5.

Un alt obicei în unele ţări este „circumcizia la femei“, cunoscută azi mai mult sub numele de mutilarea genitală a femeilor (MGF). Aceasta constă în îndepărtarea parţială sau aproape totală a organelor genitale externe ale fetei. Acest obicei a fost adus în atenţia opiniei publice de Waris Dirie, un bine cunoscut top model şi ambasador special la Fondurile Naţiunilor Unite pentru Populaţie. Conformându-se unui obicei somalez local, mama ei a supus-o, când era doar un copil, la MGF. Potrivit unui articol, între opt şi zece milioane de femei şi fete din Orientul Mijlociu şi Africa sunt în pericolul de a suferi o astfel de operaţie. Chiar şi în Statele Unite există 10 000 de fete expuse acestui pericol.

Ce convingeri stau în spatele acestei practici? Unii sunt de părere că organele genitale femeieşti sunt necurate, iar din această cauză fetele sunt păcătoase şi nu se pot căsători. În plus, îndepărtarea organelor genitale externe este considerată o garanţie că fata va rămâne virgină înainte de căsătorie şi că îi va fi loială soţului. Refuzul mamei de a respecta acest obicei poate provoca mânia soţului şi a comunităţii în care trăiesc.

Multe mame însă au ajuns la concluzia că nu au nici un motiv întemeiat — religios sau medical — ca să-şi supună fetele la un aşa supliciu. Cartea Repudiating Repugnant Customs, scrisă de un nigerian, arată că multe mame au refuzat în mod curajos să recurgă la această practică.

Într-adevăr, mame de pretutindeni îşi ocrotesc copiii şi au succes în educarea lor, deşi întâmpină multe probleme. Sunt aceste eforturi apreciate la justa lor valoare?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 5]

„Nenumărate studii au arătat de-a lungul timpului că nu există program de dezvoltare pe plan socio-economic în care femeia să nu aibă un cuvânt greu de spus. Când e implicată femeia, beneficiile se pot observa imediat: Familiile sunt mai sănătoase şi mai bine hrănite, venitul, economiile şi investiţiile lor cresc. Cum sunt familiile aşa sunt şi comunităţile şi, în definitiv, ţările.“ — Secretarul-general ONU Kofi Annan, 8 martie 2003

[Provenienţa fotografiei]

UN/DPI fotografie de Milton Grant

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 8]

A făcut sacrificii pentru noi

Juliano, un tânăr brazilian, spune: „Când eu eram de cinci ani, mama avea o carieră promiţătoare. Însă când s-a născut şi sora mea, ea a decis să-şi abandoneze cariera pentru a avea grijă de noi. Consilierii de la locul ei de muncă au încercat să o determine să se răzgândească. I-au spus că, după ce copiii ei aveau să se căsătorească şi să plece de-acasă, tot ce a făcut pentru ei va fi fost în zadar, aşa că investea în ceva ce nu avea să-i aducă nici un profit. Trebuie să spun că s-au înşelat. N-am să uit niciodată modul în care şi-a demonstrat ea iubirea“.

[Legenda fotografiilor]

Mama lui Juliano cu copiii săi; stânga: Juliano la cinci ani

[Legenda fotografiilor de la pagina 6]

Bishnu a învăţat să scrie şi să citească, iar apoi şi-a ajutat fiii să beneficieze de o bună educaţie

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Fiul Antoniei ţine tema „Citirea Bibliei“ la întrunirea congregaţiei

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Petrona este voluntar la filiala din Mexic a Martorilor lui Iehova. Mama ei, care în cele din urmă a devenit Martoră a lui Iehova, îi instruieşte pe fraţii mai mici ai Petronei

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Waris Dirie este cunoscută pentru condamnarea în public a mutilării genitale a femeilor

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie de Sean Gallup/Getty Images