Atentat la inocenţă

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FINLANDA

TELEVIZORUL, videoul, DVD-ul, calculatorul şi, implicit, filmele, jocurile electronice şi Internetul fac parte din viaţa multor copii. Un articol recent publicat de Comisia finlandeză de clasificare a filmelor arată că, „potrivit unor estimări, copiii şi adolescenţii petrec de 20–30 de ori mai mult timp în faţa televizorului şi a calculatorului decât cu familia“. * Din păcate, copiii vin astfel în contact cu o sumedenie de materiale dăunătoare.

În unele ţări, autorităţile caută să protejeze copiii stabilind limite de vârstă şi clasificând programele. Potrivit articolului, copiii şi părinţii nu înţeleg întotdeauna criteriile de clasificare sau tind să le subestimeze valoarea. În plus, se ştie că multe cinematografe sau magazine de închirieri de casete video nu ţin cont de clasificările în funcţie de vârstă. Mai mult, unele programe nici măcar nu poartă marcajul distinctiv de clasificare.

O învăţătoare inclusă în studiu a remarcat: „Se pare că elevii nu consideră că un material e violent dacă nu se lasă cu vărsare de sânge“. Multe jocuri video şi pe computer, chiar şi unele desene animate destinate copiilor, conţin scene ce pot dăuna minţilor tinere.

Articolul mai arată că părinţii „au responsabilitatea de a stabili ce filme şi programe de televiziune să vizioneze copiii lor“. El se încheie cu o întrebare ce îndeamnă la reflecţie: „Avem noi, adulţii, dorinţa, tăria şi mijloacele de a ne proteja copiii de efectele dăunătoare ale mass-mediei?“

[Notă de subsol]