Lumea în obiectiv

Hipopotami cu ecran solar

„Pentru a-şi proteja pielea fără păr de razele soarelui, hipopotamii secretă o substanţă cu rol de ecran solar, asemănătoare produselor de acest fel din comerţ“, precizează ziarul londonez The Independent. Câţiva oameni de ştiinţă din Kyoto (Japonia) au testat substanţa secretată de un hipopotam dintr-o grădină zoologică din Tokyo. Ei au observat cum protejează aceasta pielea animalului de razele nemiloase ale soarelui tropical şi de murdărie. Secreţia vâscoasă şi incoloră devine încetul cu încetul roşie, apoi cafenie şi se durifică. Pe măsură ce capătă culoarea cafenie, se transformă din substanţă alcalină în una acidă, acţionând ca un antiseptic puternic. Stratul cafeniu are şi rol de ecran solar, absorbind, asemenea cremelor de protecţie solară, razele ultraviolete. Cu toate acestea, e puţin probabil ca vreo companie de produse cosmetice să comercializeze în viitorul apropiat cremă de protecţie solară ce provine de la hipopotami, conchidea ziarul. De ce? Mai întâi, pentru că sunt prea puţini hipopotami în lume şi, apoi, pentru că substanţa secretată de animal are un miros respingător.

 Pensionarii „halterofili“ nu sunt cuprinşi de deprimare

Un studiu arată că „ridicarea greutăţilor poate reduce depresia cu 50% la oamenii în vârstă“, se spune în ziarul The Australian. În combaterea depresiei la persoanele vârstnice, ridicarea greutăţilor e la fel de eficientă ca terapia medicamentoasă, afirmă dr. Nalin Singh, geriatru la Royal Prince Alfred Hospital din Sydney. Cu ocazia acestui studiu, efectuat în rândul a 60 de femei şi bărbaţi de circa 72 de ani, s-a observat că şi în cazul celor ce au făcut doar exerciţii fizice uşoare s-a simţit „o ameliorare cu 30% a stărilor depresive. Aceleaşi progrese s-au înregistrat şi la cei care nu au ridicat greutăţi, dar au primit tratamentul standard“, se arată în The Australian. Pe lângă faptul că luptă împotriva depresiei, această activitate întăreşte „oasele şi muşchii celor în vârstă, reducând riscul căzăturilor, şi ţine sub control artrita, diabetul şi tensiunea“, se mai spune în ziar. Dr. Singh e de părere că ridicarea greutăţilor „ar trebui să fie tratamentul de bază împotriva depresiei, în special pentru cei în vârstă“.

Televizorul încurajează comportamentul agresiv

„Telenovelele încurajează un ansamblu de atitudini antisociale la copii: calomnia, bârfa, răspândirea de zvonuri, distrugerea prieteniilor şi agresivitatea verbală“, se arată într-un studiu adus în discuţie de ziarul londonez The Times. În urma studiului, care a fost prezentat Societăţii Britanice de Psihologie, s-a observat că există „o legătură strânsă“ între expunerea la imagini care prezintă în mod indirect un comportament agresiv şi atitudinea antisocială a adolescenţilor, se afirmă în ziar. Cele mai proaste telenovele cuprind, în medie, 14 cazuri de calomnie pe oră. Profesoara Sarah Coyne, de la Universitatea din Central Lancashire (Anglia), îşi exprimă îngrijorarea că, dacă imaginile ce înfăţişează în mod indirect atitudini agresive vor fi „în permanenţă“ prezentate drept ceva normal, atrăgător sau care dă rezultate dorite, tinerii vor avea un exemplu negativ.

Efectele de durată ale alimentaţiei sărace în carbohidraţi

Deşi cei ce vor să slăbească consumând alimente sărace în carbohidraţi pot scădea în greutate, nu se cunosc multe lucruri despre efectele pe termen lung ale unei astfel de alimentaţii. Unii cercetători îşi arată îngrijorarea că o alimentaţie bogată în proteine ar putea provoca tulburări hepatice şi renale, osteoporoză şi alte probleme de sănătate. „Multe dintre felurile de mâncare apetisantă, săracă în carbohidraţi — de pildă file de vită cu sos béarnaise — conţin grăsimi saturate care pot duce la îngustarea arterelor . . ., un factor de risc principal în declanşarea bolilor de inimă sau a accidentului vascular cerebral“, precizează revista Time. În schimb, dr. David Katz, de la Facultatea de Sănătate Publică a Universităţii Yale, afirmă: „În urma a numeroase studii, s-a observat că alimentaţia bogată în fibre şi în carbohidraţi complecşi, care se găsesc în fructe, legume, cereale integrale şi leguminoase, favorizează longevitatea, permite menţinerea greutăţii pe termen lung, reduce riscul cancerului, al bolilor cardiovasculare, al diabetului, al tulburărilor gastrointestinale şi, prin urmare, are efecte pozitive asupra sănătăţii“.

Sculpturi pictate

„Arheologii şi istoricii de artă refuză să-şi imagineze faimoasele antichităţi [precum vechile statui greceşti] altfel decât nişte monumente albe, cioplite în marmură“, se spune în revista germană Spektrum der Wissenschaft. „Adevărul este că erau viu colorate.“ În pofida menţiunilor istorice şi a urmelor de culoare descoperite pe sculpturi, subiectul nu s-a bucurat de prea multă atenţie din partea specialiştilor. De curând însă, în urma studierii unui proces numit degradarea culorilor de pe suprafeţele în relief, s-au găsit nişte dovezi indirecte care sprijină această idee. Pigmenţii destinaţi picturii se descompun în ritmuri diferite, expunând, rând pe rând, porţiuni din suprafaţa statuii capriciilor vremii. Prin urmare, degradarea treptată a culorilor de pe statui arată că acestea au fost pictate în culori diferite. Se pare că, „pentru greci şi romani, [sculptura] atingea perfecţiunea numai după ce se adăuga culoare“, concluzionează articolul.

Cameleoni cu limba iute

Cum reuşeşte cameleonul să-şi scoată atât de rapid limba pentru a prinde prada? „Secretul constă într-un mecanism cu arc care acumulează energia asemenea elasticului de la o praştie înainte de a se trage cu ea“, precizează revista New Scientist. Oamenii de ştiinţă ştiau că limba cameleonului este prevăzută cu nişte teci, înconjurate de „un muşchi cu rol de accelerator“. Cu ajutorul tehnicilor de derulare a imaginilor video cu încetinitorul, cercetătorii olandezi au descoperit că, doar cu 200 de miimi de secundă înainte ca limba cameleonului „să ţâşnească“ spre pradă, „cameleonul se foloseşte de acest muşchi pentru a acumula energie în tecile din limbă, introducându-le una într-alta, precum tuburile unui telescop. Când cameleonul atacă, energia acumulată poate fi eliberată în doar 20 de miimi de secundă“.

Britanici necredincioşi

În urma unui sondaj desfăşurat pe un lot de 10 000 de persoane din zece ţări, s-a observat că Marea Britanie este „una dintre ţările cu cel mai mic număr de credincioşi din lume . . ., cu cei mai puţini oameni care au convingeri religioase sau care sunt implicaţi în activităţi religioase“, se spune în ziarul londonez The Times. Deşi 46% din britanici au declarat că au crezut întotdeauna în Dumnezeu, numai două ţări, Rusia şi Coreea de Sud, aveau un număr mai mic de credincioşi în comparaţie cu Marea Britanie. Mai bine de 90% din locuitorii Nigeriei, ai Indoneziei şi ai Libanului sunt convinşi că dumnezeul lor este singurul Dumnezeu adevărat, în timp ce, în Marea Britanie, numai trei din zece împărtăşesc această convingere. În majoritatea ţărilor, peste 80% din locuitori au spus că credinţa în Dumnezeu îl face pe om mai bun, dar numai 56% din britanici au fost de acord cu această idee. În timp ce 85% din locuitorii Statelor Unite, 99% din cei ai Indoneziei şi 83% din cei ai Mexicului cred că Dumnezeu a creat Universul, doar 52% din locuitorii Marii Britanii au această convingere. Când au fost întrebaţi dacă lumea ar fi mai paşnică fără religie, 6% din locuitorii Statelor Unite, 9% din cei ai Indiei şi 11% din cei ai Israelului au răspuns afirmativ. În schimb, în Marea Britanie procentul a fost de 29%!