Munţii — Cine îi va salva?

ÎN ANUL 2002, oraşul Bişkek (Kirghizstan, Asia centrală) a găzduit patru zile la rând Summit-ul Mondial al Munţilor. A fost prima reuniune internaţională pe tema munţilor. Organizatorii au sperat ca anul 2002 să marcheze „începutul unei noi ere, o eră în care adevărata valoare a munţilor să capete recunoaştere“.

La această reuniune s-a adoptat în unanimitate „Platforma din Bişkek“, ce conţine norme privitoare la conservarea mediului alpin. Ţelul summit-ului a fost acela de „a îmbunătăţi viaţa oamenilor ce trăiesc în munţi, de a ocroti ecosistemele montane şi de a promova folosirea cu mai multă înţelepciune a resurselor alpine“.

S-au făcut unele progrese. O vastă reţea de parcuri naţionale păstrează neatinse regiuni de o rară frumuseţe şi biodiversitate. În multe zone ale globului, grupuri ecologiste au avut un oarecare succes în stăvilirea acestui val de devastări ale mediului. Tot la Summit-ul Mondial al Munţilor ţinut la Bişkek s-a luat iniţiativa în curăţarea munţilor din Kirghizstan de deşeuri nucleare. Aceste materiale cu grad ridicat de radioactivitate poluează resursele de apă a 20% dintre locuitorii Asiei centrale.

Cu toate acestea, obstacolele ce stau în calea ocrotirii munţilor planetei continuă să fie insurmontabile. De pildă, în 1995, autorităţile canadiene au adoptat „Codul exploatărilor forestiere“ cu scopul ocrotirii peticelor ce au mai rămas din pădurea tropicală din Columbia Britanică. Cu toate acestea, în urma unor investigaţii s-a observat că unele companii de exploatări forestiere nu ţineau cont de prevederile codului, continuând să defrişeze chiar şi cei mai abrupţi versanţi. Întrucât industria lemnului a pretins că acest cod era prea apăsător, în 1997 prevederile lui au devenit mai permisive.

Interesele comerciale nu sunt singurul obstacol întâmpinat. În declaraţia finală a Summit-ului de la Bişkek se recunoştea că războaiele, sărăcia şi foametea sunt factori ce contribuie la distrugerea implacabilă a ecosistemelor alpine. Alături de celelalte bijuterii ale planetei, munţii vor continua să sufere până când se va pune capăt tuturor cauzelor distrugerii planetei.

Dumnezeu este îngrijorat de creaţia sa

În pofida existenţei acestui tabloul sumbru, avem motive să sperăm. Atotputernicul Dumnezeu nu e nepăsător faţă de ce se întâmplă cu creaţia sa. Biblia spune că „vârfurile munţilor sunt ale Lui“ (Psalmul 95:4). Nici fauna alpină nu e de mică importanţă în ochii lui Dumnezeu. Aşa cum se arată în Psalmul 50:10, 11, Iehova spune: „Ale Mele sunt toate fiarele pădurii, toate animalele de pe o mie de dealuri. Eu cunosc toate păsările de pe munţi şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu“.

Îi stă în putere lui Dumnezeu să salveze mediul din starea deplorabilă în care se află? Da, cu certitudine! Biblia afirmă că el ‘a ridicat o împărăţie care nu va fi distrusă’ niciodată (Daniel 2:44). Pe Isus Cristos, Conducătorul numit al guvernului ceresc, îl interesează în mod deosebit pământul şi oamenii de pe el (Proverbele 8:31). Sub conducerea lui, pe pământ va domni pacea şi vor fi înlăturate toate formele de exploatare. Iar daunele aduse planetei vor fi reparate. — Revelaţia 11:18.

Dacă tânjiţi după o astfel de soluţie, veţi continua fără îndoială să-i cereţi lui Dumnezeu în rugăciune: „Să vină regatul tău“ (Matei 6:9, 10). Aceste rugăciuni nu vor rămâne fără răspuns. În curând, Regatul lui Dumnezeu va pune capăt nedreptăţii şi va remedia toate daunele aduse planetei. Când se vor împlini aceste lucruri, munţii, în sens figurat, ‘vor cânta de bucurie’. — Psalmul 98:8.