Perlele negre — mărgăritare din Mările Sudului

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NOUA ZEELANDĂ

„Angajăm muncitori la o fermă de perle din Manihiki.“ Aşa suna un anunţ în ziarul „Cook Islands News“. Probabil că vă întrebaţi: Cum se cultivă perlele? Şi unde se află Manihiki?

MANIHIKI, un atol aflat parcă la capătul pământului, e una dintre cele 15 insule numite Insulele Cook, care se găsesc la 2 600 km nord-est de Noua Zeelandă. Potrivit unor surse, pe la începutul anilor ’70, aici au început cercetările pentru producerea perlelor de cultură. În prezent, în lagunele din Manihiki există numeroase ferme de perle negre foarte apreciate.

Cultivarea perlelor negre înseamnă multă muncă, dar şi iscusinţă. Primul pas este sortarea atentă a scoicilor negre. După ce sunt deschise uşor, se face cu grijă o incizie în corpul lor cu ajutorul unui bisturiu. Se introduce, de pildă, o bobiţă de sidef, precum şi o porţiune din ţesutul mantalei de la o altă scoică vie. După aceea, lucrătorii duc scoicile înapoi în lagună; ei au grijă să le menţină în viaţă îndepărtând algele sau lipitorile din jurul lor.

Încetul cu încetul, ţesutul de manta implantat „învăluie“ corpul străin şi îl îmbracă cu nenumărate straturi de sidef — o substanţă lucioasă. Dacă scoica nu respinge implantul, într-un an şi jumătate sau doi se va naşte o perlă. Întregul proces a fost numit „o simbioză extraordinară între om şi natură“.

 Valoarea perlelor negre

Perlele negre din Pacificul de Sud sunt unele dintre cele mai rare mărgăritare şi, prin urmare, unele dintre cele mai preţioase. Ele sunt „înveşmântate“ într-o paletă largă de culori strălucitoare, de la alb-argintiu la negru ca tăciunele. Există mărgăritare trandafirii, aurii, arămii, albastre, violete, negricioase, de un verde strident sau de felurite nuanţe de gri strălucitor, dar şi în combinaţii de trandafiriu şi purpuriu, de verde şi auriu, de verde şi negru, de albastru şi negru, de violet şi negru.

Valoarea unei perle nu e stabilită neapărat în funcţie de culoarea ei. Ceea ce o face cu adevărat preţioasă este uniformitatea culorii. Există însă şi alte criterii după care se poate evalua o perlă: mărimea, forma, suprafaţa şi luciul.

Când bijutierul vorbeşte despre mărimea perlei, el se referă la diametrul ei. Perlele au de obicei un diametru de 8-12 mm, rareori de 18 mm sau mai mult. Deşi mărimea nu este cel mai important criteriu de evaluare, preţul perlei e, în general, pe măsura greutăţii sau a mărimii ei.

Formele, asemenea culorilor, sunt foarte variate. Sunt apreciate îndeosebi perlele rotunde, sau sferice. Dar şi mărgăritarele de forma lacrimii pot fi transformate în superbe pandantive şi cercei. Perlele-inel, care au inele sau striaţii în jurul lor, perlele-buton, cu o parte aplatizată şi una bombată, perlele baroce, care au o formă neregulată, încântă şi ele privirile.

Perlele cu suprafaţa perfect netedă sunt rare şi scumpe. De obicei, perlele „se nasc“ cu adâncituri, umflături, încreţituri, zgârieturi sau pete. Dacă au defecte puţine sau doar într-un singur loc, acestea pot fi mascate de mâinile iscusite ale bijutierului.

Privirile sunt de obicei atrase de luciul perlei. De fapt, cu cât stratul de sidef este mai gros, cu atât perla este mai strălucitoare. Un alt criteriu de evaluare sunt irizaţiile perlei, sau ceea ce apare în urma reflectării luminii la suprafaţa ei. Ele îi conferă perlei farmecul atrăgător. Unii consideră că luciul perlei — mai mult decât culoarea, mărimea, forma sau suprafaţa — face deliciul privitorilor.

Trebuie îngrijite

Spre deosebire de alte pietre preţioase, precum diamantele sau rubinele, perlele au o delicateţe aparte. În contact cu alte bijuterii sau cu obiecte dure, ele se pot zgâria. Aveţi grijă de ele când le purtaţi sau când le puneţi la păstrat.

Acizii, chiar şi cei din transpiraţia omului, le pot dăuna. Atenţie şi la detergenţi, parfum şi alte produse cosmetice! Un bijutier bine cunoscut de pe Insulele Cook dă următoarele sfaturi pentru curăţarea lor: „Faceţi o soluţie de apă şi săpun fin într-un bol mic. Amestecaţi cu o perie de dinţi cu păr moale şi frecaţi uşor bijuteria. Clătiţi cu apă rece şi ştergeţi-o cu o cârpă moale“.

Perlele în curgerea timpului

Perlele se numără printre primele obiecte de podoabă, fiind cântate în operele lor de scriitorii din vechime. Oamenii din Orientul Mijlociu şi Asia le preţuiau enorm, considerându-le simbolul purităţii şi al virtuţii.

În Roma antică, perlele erau atât de preţuite, încât numai aristocraţii aveau voie să le poarte. Pliniu cel Bătrân, naturalist şi filozof din secolul I, a preamărit perlele descriindu-le drept „primul între toate lucrurile de preţ“. Când s-a referit la cât de preţios este Regatul cerurilor, Isus l-a comparat cu „o perlă“ de o valoare atât de mare, încât un neguţător, care căuta perle de o frumuseţe desăvârşită, „a vândut imediat tot ce avea şi a cumpărat-o“. — Matei 13:45, 46.

Comparaţia făcută de Isus îndreaptă atenţia, fără umbră de îndoială, spre frumuseţea şi valoarea perlelor. Cât de recunoscători ar trebui să-i fim lui Iehova, Cel care a creat nestemate precum mărgăritarele din Mările Sudului!

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Perle negre (imagini mărite)