Lumea în obiectiv

S-au găsit crocodili albi!

„Administraţia Parcului Naţional Bhitarkanika din statul Orissa (India) a anunţat că, în timpul recensământului anual al crocodililor, . . . s-au găsit 15 exemplare rare de crocodili albi“, semnalează ziarul indian The Hindu. Crocodilii albi sunt extrem de rari şi „nu pot fi întâlniţi în nici o altă parte a lumii“. În anii ’70, crocodilii marini din zonă ajunseseră în pragul dispariţiei din cauza braconajului excesiv. Însă autorităţile statului, sprijinite de unele programe ONU, au iniţiat în acest parc un proiect de înmulţire a crocodililor. Programul a avut succes, întrucât aici mangrovele cresc din abundenţă, apele nu sunt poluate, hrana se găseşte din belşug, iar intervenţia omului se face simţită mai puţin. Potrivit ziarului, în parc trăiesc acum aproximativ 1 500 de crocodili cu pigmentaţie normală, precum şi câteva exemplare rare de crocodili albi, depigmentaţi.

 Tutunul, sărăcia şi bolile

„Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) avertizează că aproximativ 84% dintre fumători trăiesc în ţările sărace, unde tutunul şi sărăcia formează un cerc vicios“, se arată în ziarul spaniol Diario Medico. În plus, în toate ţările, „cei care fumează cel mai mult şi care au cele mai mari probleme din cauza consumului de tutun aparţin unui segment din populaţie format din cei mai săraci oameni“. Deşi consumul de tutun a scăzut în majoritatea ţărilor dezvoltate, la nivel mondial, el a devenit „al patrulea factor de risc în patologia unor boli“, precizează ziarul. În Spania, unde mortalitatea atribuită tutunului a atins 60 000 de decese pe an, fumatul a devenit „principala cauză a îmbolnăvirilor, a invalidităţii şi a deceselor care puteau fi evitate“.

Oaia nu-ţi uită chipul

„Am descoperit că oile pot recunoaşte chipul a cel puţin 50 de alte oi şi a 10 oameni“, scrie neurobiologul Keith Kendrick în paginile revistei New Scientist. Kendrick şi echipa lui au descoperit că, după ce au văzut timp de câteva săptămâni 60 de feţe, oile n-au uitat nici una dintre ele „cel puţin doi ani“. Dar, oaia nu recunoaşte numai chipul, ci, asemenea omului, ea poate „sesiza în expresia feţei unele stări afective“. Revista amintea că oile „pot face diferenţa între diversele expresii ale feţei omului şi că remarcă schimbările de pe chipul oilor speriate. În plus, preferă oameni cu feţe zâmbitoare în loc de oameni furioşi“. Cercetătorii au constatat că oile „ajung să-i considere pe îngrijitorii lor ca fiind cele mai apropiate şi mai stimate surate din turmă“. Iată ce spune Kendrick: „Oamenii prietenoşi devin pur şi simplu «oi de vază». Asta înseamnă că oaia se simte strâns legată de păstorul ei“.

Poluarea şi efectul de seră în Australia

„Dintre toate ţările industrializate, Australia înregistrează cel mai ridicat nivel de emisii de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor“, anunţă The Australia Institute. În 2001, în această ţară s-au emis, în medie, pe cap de locuitor 27,2 t de bioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră. Potrivit unui raport al acestui institut de cercetări, principalele cauze ar fi arderea cărbunelui pentru obţinerea energiei electrice, emisiile de gaze provenite de la autovehicule, precum şi producţia de aluminiu. Australia e urmată de Canada, cu 22 de tone de emisii de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor, şi de Statele Unite, cu 21,4 t. Pe ultimul loc în raportul pe anul 2001 figura Letonia, cu 0,95 t. Deşi populaţia Australiei e relativ mică, emisiile totale de gaze cu efect de seră „le depăşesc pe cele ale unor ţări cu o economie înfloritoare precum Franţa şi Italia (ambele având o populaţie de aproape trei ori mai mare decât a Australiei)“, se spunea în raport.

Cântecul privighetorii şi zgomotul traficului

„Când e mai mult zgomot, privighetorile cântă mai tare“, se spune în ziarul german Berliner Zeitung. Un studiu condus de Henrik Brumm, de la Institutul de Biologie al Universităţii din Berlin, a dezvăluit că volumul cântecelor păsărilor (prin care îşi marchează teritoriul sau prin care masculul atrage femelele) varia cu 14 decibeli, în funcţie de zgomotul din jur. „Poate că nu pare mult, dar corespunde cu o creştere de cinci ori a intensităţii sunetului, ceea ce înseamnă că în plămânii păsării presiunea creşte de cinci ori“, a spus Brumm. În zonele liniştite, cântecul păsărilor era de 75 de decibeli. Însă în zonele cu trafic intens şi deci cu mult zgomot, cântecul a atins 89 de decibeli. „Cercetătorul a rămas surprins de felul în care păsările se adaptau parcă la situaţia din ziua respectivă. În week-end-uri, când navetiştii nu circulau, păsările cântau mai încet decât în zilele de lucru“, preciza ziarul.

Delincvenţă în şcolile din Polonia

În 2003, „în şcolile [din Polonia] s-au comis 20 000 de jafuri“, anunţă revista poloneză Zwierciadło. Ea adaugă că „80% dintre elevii [polonezi] au spus că nu le place şcoala la care merg pentru că se simt singuri şi le este greu să se înţeleagă cu profesorii şi cu ceilalţi elevi“. De ce există atâtea probleme? „Şcolile nu sunt rupte de lume. Ele reflectă ceea ce se întâmplă în societate“, a spus psihologul Wojciech Eichelberger. „Noi stabilim normele şi valorile sociale, care pătrund apoi în şcoli.“ Pentru a combate fenomenul, Eichelberger le recomandă părinţilor să petreacă timp cu copiii, care vor înţelege astfel că sunt importanţi pentru familia lor.

Lupta de a avea corpul ideal

„Tinerii, mai ales fetele, se luptă de la vârste tot mai mici să aibă corpul ideal, ceea ce poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii lor“, se spune în ziarul canadian Globe and Mail. S-a făcut un sondaj privind obiceiurile alimentare în rândul a peste 2 200 de fete cu vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani. Iată ce se spune în ziar: „Deşi mai puţin de 7% dintre fete erau supraponderale, peste 31% s-au descris «prea grase», iar 29% au spus că ţin în mod regulat cură de slăbire“. De ce vor să slăbească fetele sănătoase? Potrivit ziarului, o mare parte din vină o poartă adulţii care le sunt modele şi care ţin, la rândul lor, în permanenţă cură de slăbire, ridiculizându-i pe cei supraponderali. „De asemenea, mass-media joacă un rol important, influenţând comportamentul adolescenţilor, întrucât le pune mereu în faţă modele «ultrasubţiri»“, se spune în ziar. În opinia dr. Gail McVey, cercetător la Hospital for Sick Children din Toronto, copiii, părinţii şi profesorii trebuie să înţeleagă că „e normal, ba chiar necesar, ca un copil la vârsta adolescenţei să se îngraşe“.