Să-i ajutăm pe adolescenţi

TINERII trăiesc într-o lume înspăimântătoare uneori. Unii dintre ei privesc neputincioşi cum părinţii lor se despart sau divorţează. Alţii îşi văd colegii devenind victimele drogurilor şi implicându-se în acte de violenţă. Mulţi trebuie să reziste presiunilor pe care le fac asupra lor colegii de ambele sexe ca să adopte o conduită imorală. Şi aproape toţi adolescenţii au din când în când perioade când se simt neînţeleşi, singuri şi deprimaţi.

Ce i-ar putea ajuta pe tineri să facă faţă problemelor care-i asaltează? „Copiii au nevoie de un sistem stabil de valori morale“, scrie dr. Robert Shaw, „de acele repere care să-i ajute să lege prietenii frumoase, să ia decizii corecte şi să arate empatie faţă de alţii“. Biblia oferă cel mai bun sistem de valori morale, deoarece ea conţine gândurile Creatorului. Cine ar putea şti mai bine decât Iehova Dumnezeu de ce avem nevoie pentru a face faţă vremurilor agitate în care trăim?

Un ghid practic

Principiile biblice sunt practice. Ele sunt de nepreţuit pentru părinţi şi pentru adulţii care doresc să le netezească adolescenţilor drumul spre maturitate.

De pildă, Biblia afirmă pe bună dreptate că „nebunia este lipită de inima copilului“. Sau, aşa cum se spune în Today’s English Version, „copiii fac din fire lucruri nesăbuite“ (Proverbele 22:15). Unii adolescenţi par maturi pentru vârsta lor, dar sunt încă fără experienţă. Prin urmare, pot fi uşor asaltaţi de sentimente de nelinişte şi nesiguranţă şi de dorinţe inerente procesului de creştere (2 Timotei 2:22). Cum pot fi ajutaţi?

 Biblia încurajează comunicarea permanentă între părinţi şi copii. Ea îi îndeamnă pe părinţi: „Să vorbeşti de ele [despre normele divine] când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“ (Deuteronomul 6:6, 7). Asemenea conversaţii dau rezultate! Mai întâi, îi ajută pe copii să înveţe căile lui Dumnezeu (Isaia 48:17, 18). Apoi, favorizează şi menţine dialogul părinte-copil. Acest aspect este esenţial mai ales în adolescenţă, când copilul poate deveni mai timid sau mai retras.

Bineînţeles că majoritatea adolescenţilor au perioade când se simt singuri. Unii însă suferă de singurătate cronică. „Aceşti tineri spun că le vine greu să lege prietenii la şcoală, nu au cu cine să vorbească, se simt singuri, nu reuşesc să fie pe placul colegilor şi nu au pe umărul cui plânge când simt nevoia să o facă“, se spune într-o lucrare de referinţă. *

Părinţii şi alţi adulţi le pot arăta interes adolescenţilor şi-i pot ajuta să facă faţă problemelor. În ce mod? „Singura cale de a afla ce i se întâmplă unui tânăr este să-l încurajaţi să se exprime“, scrie un redactor-şef la o revistă pentru adolescenţi. Bineînţeles, e nevoie de timp şi răbdare pentru a-i ajuta pe tineri să spună ce au pe suflet. Dar rezultatele merită tot efortul! — Proverbele 20:5.

Limite rezonabile

Comunicarea şi stabilirea de limite rezonabile sunt absolut necesare în adolescenţă. De fapt, în adâncul inimii, adolescenţii chiar simt nevoia  unor astfel de limite. Biblia afirmă: „Copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale“ (Proverbele 29:15). Specialiştii sunt de părere că delincvenţa juvenilă apare în cazul în care nu se stabilesc limite clare în adolescenţă. „Dacă unui copil i se permite orice, nu i se spune niciodată «nu» şi nu i se impun nici un fel de restricţii, el nu va avea niciodată şansa de a învăţa că şi alţii au viaţa lor, sentimentele, necesităţile şi dorinţele lor. Dacă nu cultivă empatie, copilul nu va fi în stare să iubească“, declară dr. Shaw, citat anterior.

Dr. Stanton Samenow, care lucrează de mult timp cu adolescenţi cu probleme, spune ceva asemănător: „Unii părinţi sunt de părere că trebuie să-i lase copilului libertate. Ei cred cu naivitate că a-i cere copilului să respecte unele reguli înseamnă a-l împovăra şi a-i răpi copilăria. Însă o asemenea atitudine poate avea consecinţe grave. Aceşti părinţi nu-şi dau seama că dacă micuţii lor nu vor fi disciplinaţi cum se cuvine, nu vor ajunge adulţi stăpâni pe sine“.

Înseamnă că părinţii trebuie să fie extrem de severi? Nicidecum. Stabilirea unor limite nu este decât un aspect al succesului în creşterea copiilor. Dacă regulile impuse sunt prea aspre, atmosfera din casă poate deveni tensionată. Biblia spune: „Taţilor, nu vă exasperaţi copiii, ca să nu se descurajeze“. — Coloseni 3:21; Efeseni 6:4.

Prin urmare, e înţelept ca, din când în când, părinţii să-şi reanalizeze metodele de educare şi disciplinare, mai ales pe măsură ce copilul se maturizează. Părinţii ar putea revizui sau adapta unele reguli în funcţie de capacitatea copilului de a lua decizii responsabile. — Filipeni 4:5.

Apropiaţi-vă de copiii voştri

Aşa cum s-a arătat în articolul precedent, Biblia a profeţit că, înainte ca Dumnezeu să intervină şi să cureţe lumea de răutate, oamenii se vor confrunta cu „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“. Dovezile arată că trăim chiar în această perioadă, în „ultimele zile“ ale acestui sistem rău de lucruri. Ca şi adulţii, tinerii trebuie să reziste în această lume a oamenilor „iubitori de sine, . . . fără afecţiune naturală, . . . fără stăpânire de sine“. — 2 Timotei 3:1–5. *

Părinţii care simt că nu mai au o relaţie strânsă cu copilul lor adolescent pot lua iniţiativa de a şi-l apropia încetul cu încetul, stând de vorbă cu el. Mulţi părinţi sunt de lăudat pentru că se străduiesc să fie un sprijin de nădejde pentru copiii lor.

Biblia este cel mai bun ghid în această privinţă. Ea i-a ajutat pe mulţi părinţi să se achite de responsabilităţile lor şi pe mulţi tineri să evite capcanele ce i-ar putea duce la dezastru (Deuteronomul 6:6–9; Psalmul 119:9). Deoarece Biblia provine de la Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, putem avea convingerea că ea constituie cel mai bun ajutor pentru tinerii de azi. *

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Vorbeşte despre îngrijorările tale cu un adult pe care-l preocupă situaţia ta