Lumea în obiectiv

Apă de lux

„E un semn distinctiv al zilelor noastre“, se spune în revista germană Natur+Kosmos. „Studenţii care ţin să fie în pas cu moda au la ei tot timpul o anumită marcă de apă minerală. În New York, oamenii la modă se întâlnesc în baruri care servesc doar apă. Iar în restaurantele hotelurilor de cinci stele chelnerii le prezintă clienţilor care vor să comande apă minerală liste cu «colecţii» de mărci internaţionale, însoţite de aprecieri calitative care erau rezervate numai vinurilor alese.“ Iar această apă nu e în nici un caz ieftină. „Oamenii dau o grămadă de bani pe apa minerală pe care o poartă cu ei în sticle realizate de designeri“, se arată în articol. În unele hoteluri, un litru de apă foarte apreciată datorită izvorului de unde provine poate ajunge să coste chiar şi 62 de euro. Deşi apa de o anumită marcă a devenit un simbol al consumatorului cu gusturi rafinate, nu înseamnă neapărat că e mai bună. Unii producători le promit consumatorilor un trup şi o minte sănătoase, precum şi frumuseţe. Totuşi, mulţi specialişti nu văd nici o diferenţă între aceste ape minerale şi apa plată. De exemplu, în Germania, apa de la robinet e la fel de bună ca apa minerală de peste ocean, se arată în articol. Iar apa de la robinet nu trebuie nici îmbuteliată în sticle de plastic, nici transportată la mii de kilometri depărtare.

 Secretele alimentaţiei francezilor

Potrivit unui buletin medical, „în alimentaţia francezilor sunt multe grăsimi saturate. Totuşi, ei sunt mai slabi ca americanii şi probabilitatea de a ajunge obezi e mai mică în cazul lor. Rata mortalităţii prin bolile cardiace este jumătate din cea a americanilor şi e mai mică decât în restul ţărilor [Uniunii Europene]“ (UC Berkeley Wellness Letter). Cum se explică acest paradox? Un motiv ar putea fi faptul că francezii „consumă mai puţine calorii“, se arată în buletin. Studiile efectuate în restaurante din Paris şi Philadelphia (Pennsylvania, SUA) au demonstrat că porţiile francezilor sunt mult mai mici. Şi în cărţile de bucate există diferenţe. De exemplu, porţiile de carne recomandate în cărţile de bucate franţuzeşti sunt mai mici. „Dar probabil cel mai uluitor lucru descoperit a fost acela că francezii îşi mănâncă micile porţii mult mai încet“, preciza buletinul. „Un francez stă la masă aproape 100 de minute pe zi, în timp ce americanii îşi înghit pâinea zilnică (şi tot ce e lângă ea) în numai 60 de minute.“ Care ar fi concluzia? Atenţie la calorii! Consumaţi hrană nutritivă în cantităţi moderate. Savuraţi, fără grabă, mâncarea. Dacă vi se servesc porţii mari, împărţiţi-le cu un prieten sau luaţi jumătate acasă. În plus, „faceţi din servirea mesei acasă o experienţă plăcută“.

Cum să avem grijă de cărţi

„Cei mai de temut duşmani [ai cărţilor] sunt timpul şi umezeala“, se spune într-un articol apărut în revista mexicană Día Siete. Dacă dorim să păstrăm cărţile în stare bună, articolul ne recomandă să le ştergem de praf cel puţin o dată pe an. Însă când ştergeţi o carte de praf să o ţineţi strâns în mână pentru ca praful să nu pătrundă între pagini. În încăperile umede, puteţi presăra puţină pudră de talc pe fiecare pagină; lăsaţi apoi cartea câteva zile cu un obiect greu pe ea, după care înlăturaţi pudra cu o perie. Dacă din cauza umezelii a apărut mucegaiul, răzuiţi-l uşor cu o lamă, iar apoi curăţaţi cu alcool sanitar. Când luaţi o carte de pe raftul bibliotecii să nu o prindeţi de partea de sus a cotorului şi s-o trageţi afară dintre celelalte cărţi de pe raft. Cel mai indicat ar fi să o apucaţi de cotor la mijloc cu două degete şi să o mişcaţi uşor într-o parte şi-n alta pentru a se desprinde de cărţile vecine, după care o scoateţi încet. Cărţile de dimensiuni mari, mai ales dacă sunt vechi, se pot distruge din cauza propriei greutăţi. Pentru a evita acest lucru, aşezaţi-le orizontal pe raft.

Dispar unitarienii?

„Una dintre cele mai vechi confesiuni [din Marea Britanie] . . . e în declin şi va dispărea în câteva decenii“, anunţă ziarul londonez The Times. În Marea Britanie, mişcarea unitariană are mai puţin de 6 000 de membri, iar jumătate dintre ei au peste 65 de ani. Prezicerea de mai sus a fost făcută de Peter Hughes, un ministru important al confesiunii. Dând ca exemplu cea mai veche capelă a lor din Liverpool, Hughes a spus: „Din 1976, aici nu mai slujeşte nimeni ca ministru, iar mişcarea unitariană în oraş practic e ca şi moartă“. Termenul „unitarian“ e folosit în Marea Britanie din 1673, mai precizează ziarul. „În secolul al XVIII-lea, mulţi prezbiterieni englezi au devenit unitarieni, în dorinţa de a respinge învăţătura Treimii când s-a iscat o controversă teologică pe tema divinităţii lui Cristos, controversă ce a provocat o criză în sânul Bisericii Anglicane“. Ziarul adaugă: „Însă acum, pentru că nu mai e ilegal să ai o concepţie antitrinitară, iar multe Biserici închid ochii când «credincioşii» au concepţii liberale privind doctrinele tradiţionale, nu se mai impune existenţa mişcării unitariene ca în trecut“.

Înălţimea scade cu vârsta

Pe măsură ce îmbătrânim, în general, scădem în înălţime. Acest fapt „se pare că este strâns legat de gravitaţie“, se spune în ziarul australian The Daily Telegraph. Sub acţiunea forţei gravitaţionale, înălţimea unui om se modifică pe parcursul zilei. În timpul somnului însă, înălţimea revine la valoarea normală. „Dar când trupul îmbătrâneşte şi slăbeşte, efectul de micşorare începe să fie permanent“, se arată în ziar. „Pe măsură ce înaintăm în vârstă, pierdem din masa musculară şi din grăsime. Aceasta face parte din procesul firesc de îmbătrânire şi are o legătură strânsă cu schimbările hormonale. Vertebrele încep chiar să se deterioreze şi să se macine, ceea ce duce la micşorarea lungimii şirei spinării cu mai mult de 2,5 cm.“ Se pare că o cauză a procesului de micşorare este osteoporoza.

Copii bilingvi

„Când copiilor li se arată multă răbdare şi grijă, cunoaşterea mai multor limbi le poate fi de mare folos atât lor, cât şi familiei lor, precum şi societăţii în general“, se spune în ziarul Milenio din Ciudad de Mexico. În urma studiilor efectuate „s-a ajuns la concluzia că acei copii care vorbesc două limbi au rezultate mai bune la învăţătură decât cei care vorbesc o singură limbă“. Uneori părinţii îşi fac griji când îi aud pe copii amestecând într-o propoziţie cuvinte din cele două limbi sau vorbind greşit deoarece aplică regulile dintr-o limbă în cealaltă. „Dar aceste «greşeli» gramaticale sunt neînsemnate şi vor fi corectate repede“, declară prof. Tony Cline, psiholog specializat în dezvoltarea limbajului la copii. Auzind vorbindu-se ambele limbi de când vin pe lume, copiii şi le vor însuşi în mod natural, iar cu trecerea timpului vor reuşi să le vorbească separat.