Un bulgăre de sare

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ZAMBIA

La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul sare? Probabil la sarea gemă ori la sarea marină sau chiar la sarea fină de masă. Dar aţi auzit de sarea de Cibwa, din districtul Mpika, Provincia de Nord a Zambiei? Sarea de Cibwa e unică deoarece se extrage din . . . iarbă!

Locuitorii satelor de lângă mlaştina Cibwa extrag sare din iarba înaltă din apropierea râului Lwitikila. Acest proces de extragere este unic în lume. Iarba se coseşte în perioada august-octombrie, înainte de anotimpul ploios, deoarece când încep ploile ea nu mai conţine sare.

După ce a fost cosită şi uscată, iarba este arsă pentru a se distruge componentele organice. Sarea însă nu arde. Cenuşa obţinută e pusă într-un vas, cum ar fi o tigvă, sau curcubetă. Apoi peste ea se toarnă încet apă. Apa în care s-a dizolvat sarea se scurge prin micile găuri de pe fundul tigvei. Apa sărată astfel obţinută e colectată, iar acum se trece la următoarea etapă: evaporarea.

Cu alte cuvinte, apa se elimină printr-un proces de evaporare prin încălzire, proces ce poate dura chiar şi 6 ore. Apa sărată se toarnă într-o oală de lut şi se pune la fiert. Pe măsură ce apa din oală se evaporă se adaugă alta. Astfel, se obţine o soluţie salină foarte concentrată care, în final, umple vasul. Acum oala capătă rolul unei forme de turnătorie. Se ia de pe foc şi se sparge, scoţând la iveală un bulgăre de sare.

În satele din preajma mlaştinii Cibwa, secretul obţinerii sării din iarbă se transmite din tată în fiu. Nimeni nu ştie cine a inventat acest proces. Însă e uluitor că, deşi trăiesc departe de lumea civilizată, oamenii din această zonă rurală a Zambiei cunosc aceleaşi principii folosite astăzi la extragerea sării.

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Tigvă prin care se strecoară apa

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Produsul obţinut

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Oală de lut