Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce străluceşte soarele la miezul nopţii?

De ce străluceşte soarele la miezul nopţii?

De ce străluceşte soarele la miezul nopţii?

„CUM să nu apună soarele niciodată?“ Sunt din Finlanda şi activez ca misionar în Papua-Noua Guinee. Am auzit deseori astfel de întrebări. La tropice, numărul orelor de lumină ale unei zile variază foarte puţin de la o lună la alta. Prin urmare, locuitorilor de la tropice le e greu să-şi imagineze că, în regiunile arctice, soarele nu apune câteva luni la rând. Iar când am încercat să le explic că soarele nu răsare niciodată iarna, mulţi au fost şi mai nedumeriţi.

Cum e posibil, aşadar, ca soarele să strălucească la miezul nopţii? Acest fenomen remarcabil are legătură cu faptul că, în timpul mişcării de revoluţie (mişcarea anuală a Pământului în jurul Soarelui), axa terestră are o înclinaţie de 23,5 grade faţă de un plan vertical. Prin urmare, pe parcursul verii din emisfera nordică, Polul Nord este înclinat spre Soare, însă iarna este înclinat în partea opusă Soarelui. Întrucât Pământul se învârte în jurul axei sale o dată pe zi, în regiunile arctice, într-o noapte a anului — mai precis în jurul datei de 21 iunie —, soarele nu apune. În mod asemănător, într-o zi a anului — mai precis în jurul datei de 21 decembrie —, soarele nu răsare, deşi la amiază peisajul poate fi scăldat într-o lumină crepusculară premergătoare zorilor.

De fapt, cu cât înaintezi spre nord dincolo de Cercul Arctic, cu atât va creşte numărul nopţilor de vară în care soarele străluceşte la miezul nopţii, precum şi numărul zilelor de iarnă în care soarele nu răsare. La poli, atât ziua, cât şi noaptea durează şase luni. *

Dar cum dorm locuitorii regiunilor polare vara şi cum fac ei faţă lungilor nopţi de iarnă? În trecut, în unele comunităţi, oamenii dormeau de două ori mai mult iarna decât vara. Însă adoptarea unui stil de viaţă mai modern a dus la micşorarea acestei diferenţe. Totuşi, lungile zile de vară continuă să le dea un plus de energie locuitorilor ţinuturilor nordice. „Când la ora 11 seara e lumină ca ziua-n amiaza mare, pur şi simplu nu-mi vine să merg la culcare“, spune Patrick, care locuieşte în Alaska. „Uneori ies afară şi tund iarba sau mai trebăluiesc câte ceva.“

Însă lunile nesfârşite de lumină şi de întuneric pot fi nespus de obositoare, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Prin urmare, pentru a-şi echilibra somnul şi pentru a preveni epuizarea şi depresia, vara unii oameni încearcă să împiedice pătrunderea luminii în dormitor, iar iarna se expun la surse de lumină artificială puternică. În pofida acestor neajunsuri, atât pentru localnici, cât şi pentru turişti priveliştea soarelui ce străluceşte la miezul nopţii este o experienţă de neuitat. — De la un colaborator.

[Notă de subsol]

^ par. 4 Şi în regiunile antarctice există aceste fenomene, doar că aici este vară când în regiunile arctice este iarnă.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Datorită înclinaţiei axei terestre, vara polii sunt expuşi permanent luminii solare, iar iarna sunt permanent în întuneric (în imagine e reprezentată emisfera nordică)

Toamna ←

● ● ● ● ●

Iarna ● ◯ ●

→ Primăvara

● ● ● ● ●

Vara

Pămâmtul se învârte în jurul axei sale o dată pe zi

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Fotografie înfăţişând diverse poziţii ale soarelui în timpul nopţii

[Provenienţa fotografiei de la pagina 31]

© Paul Souders/WorldFoto