Lumea în obiectiv

Cea mai veche universitate?

O echipă de arheologi polonezi şi egipteni a scos la iveală ruinele anticei universităţi din Alexandria (Egipt). Potrivit ziarului Los Angeles Times, echipa a descoperit 13 amfiteatre, toate cam de aceeaşi mărime, în care puteau învăţa în total 5 000 de studenţi. Sălile, se spune în ziar, „au bănci terasate, dispuse de-a lungul a trei pereţi. Unele sunt unite la colţuri, formând litera U“. În mijloc se află un podium, probabil pentru conferenţiar. „Este prima dată când se descoperă un complex de amfiteatre greco-romane în regiunea mediteraneană“, afirmă arheologul Zahi Hawass, preşedintele Consiliului Suprem al Antichităţilor, din Egipt. Potrivit lui Hawass, aceasta este „probabil cea mai veche universitate din istoria omenirii“.

 Îngheţată de usturoi?

Proprietăţile terapeutice ale usturoiului sunt de mult timp apreciate. Universitatea de Stat Mariano Marcos din nordul Filipinelor a produs îngheţată de usturoi pentru „sănătate“, precizează ziarul Philippine Star. Se speră că noul produs le va aduce foloase celor ce suferă de afecţiuni care răspund la tratamentul cu usturoi. Printre acestea se numără răceala, febra, hipertensiunea, afecţiunile respiratorii, reumatismul, muşcătura de şarpe, durerile de dinţi, tuberculoza, tusea convulsivă, unele leziuni şi chiar pierderea părului. Deci, doreşte cineva îngheţată de usturoi?

Regiunile arctice au avut cândva o climă subtropicală

O echipă internaţională de oameni de ştiinţă care forează fundul Oceanului Arctic în regiunea cuprinsă între Siberia şi Groenlanda spun că zona avea cândva o climă subtropicală. Expediţia de Forări Arctice s-a folosit în timpul operaţiunilor de trei spărgătoare de gheaţă şi a obţinut mostre sedimentare de la o adâncime de aproape 400 de metri sub fundul mării. Micile fosile de plante şi animale marine găsite în aceste mostre dovedesc că temperaturile oceanului erau cândva de circa 20°C, şi nu de -1,5°C ca în prezent. Potrivit profesorului Jan Backman de la Universitatea din Stockholm, citat de BBC News, „trecutul îndepărtat al Bazinului Arctic va fi reevaluat pe baza rezultatelor ştiinţifice obţinute în urma acestei expediţii“.

Ecranul digital înlocuieşte tabla

În peste 21 000 de clase ale şcolii primare din Mexic, tradiţionala tablă, creta şi buretele au fost înlocuite cu un panou electronic conectat la un calculator, anunţă ziarul El Universal din Ciudad de Mexico. Pentru moment, noua tablă, lungă de doi metri şi înaltă de un metru, e folosită la clasele a cincea şi a şasea. Pentru orele de istorie, ştiinţe ale naturii, matematică, geografie şi alte materii, s-au pus la dispoziţie şapte cărţi în format electronic. Pe „tablă“ se pot viziona şi imagini filmate. Prin urmare, elevii unei clase „au vizitat piramidele Tikal şi Palenque, au făcut cunoştinţă cu obiceiurile civilizaţiei maya şi au ascultat muzica specifică acelei civilizaţii“, remarcă o profesoară. Care sunt foloasele? „Copiii sunt mai atenţi şi, în plus, învaţă şi participă mai mult la ore“, spune ea.

Un milion de sinucideri pe an

La nivel mondial, jumătate din cazurile de moarte violentă sunt sinucideri. Anual se sinucid aproximativ un milion de oameni, număr care în 2001 l-a depăşit pe cel al omuciderilor şi al victimelor războaielor la un loc. La fiecare caz de sinucidere există între 10 şi 20 de tentative de suicid eşuate. Statisticile au fost date publicităţii de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), cu sediul la Geneva (Elveţia). OMS subliniază că fiecare caz are „consecinţe devastatoare de natură afectivă, socială şi economică asupra celorlalţi membri ai familiei şi asupra prietenilor“. Între factorii care pot preveni suicidul, comunicatul menţiona „un înalt respect de sine“, sprijinul prietenilor şi al familiei, relaţii stabile şi implicare în activităţi cu caracter religios, spiritual.

Avertismente cu privire la furtunile de nisip

Din cauza folosirii în deşert a vehiculelor cu tracţiune integrală, „numărul furtunilor de nisip de pe glob a crescut de zece ori. Mai mult, aceasta dăunează mediului înconjurător şi sănătăţii omului“, se afirmă în ziarul londonez The Times. Aceste vehicule distrug suprafaţa fragilă a deşerturilor, ridicând în aer particule de nisip ce vor fi apoi purtate de vânt. „În prezent, numărul vehiculelor de acest gen ce străbat deşertul în lung şi-n lat este enorm de mare“, spune profesorul Andrew Goudie, de la Universitatea din Oxford. „În Orientul Mijlociu, nomazii, care în trecut călăreau pe cămile, în prezent îşi îndrumă turmele din vehicule 4x4.“ Pe lângă că răscolesc nisipul din deşert, avertizează Goudie, „furtunile de nisip ridică în atmosferă erbicidele şi pesticidele din solul agricol şi din albiile secate ale lacurilor“. Particulele de nisip purtate de aer duc cu ele alergeni şi spori, care pot cauza grave probleme de sănătate. Ecologii sunt îngrijoraţi că unele regiuni din Africa ar putea cădea victimă unui fenomen similar celui din anii ’30, numit Dust Bowl, apărut în urma aratului excesiv şi a secetelor ce au distrus preriile din Statele Unite.

Alpiniştii plătesc pentru imprudenţa lor

În fiecare an, sute de oameni mor în timp ce se caţără pe munţi. Unii sunt loviţi de stânci ce se prăvălesc la vale sau au probleme de sănătate neprevăzute, precum infarctul. Totuşi, potrivit ziarului german Leipziger Volkszeitung, una dintre principalele cauze de deces în munţi este imprudenţa. Aceasta nu e o caracteristică doar a tinerilor şi a celor lipsiţi de experienţă. Potrivit opiniei lui Miggi Biner, preşedintele Asociaţiei Ghizilor Montani din Zermatt (Elveţia), „indiferent de experienţa pe care o au, de cele mai multe ori victimele îşi supraevaluează propriile aptitudini sau nu dau suficientă atenţie condiţiilor meteorologice sau de mediu“. Unii care au mobilul la ei cred că oricând un elicopter îi va salva dintr-o situaţie riscantă.

Valuri uriaşe imprevizibile

Se spune că, în fiecare săptămână, se scufundă în medie două vapoare undeva pe glob. Chiar şi superpetroliere şi cargouri mari, cu o lungime de peste 200 m, au fost înghiţite de mare. Multe dintre aceste dezastre au fost cauzate de valuri răzleţe, nimicitoare. Zvonuri despre valuri oceanice uriaşe, capabile să scufunde chiar şi nave mari, au fost considerate poveşti marinăreşti. Cu toate acestea, o echipă de cercetători din Uniunea Europeană a dat crezare acestor povestiri. Pentru detectarea valurilor, ei s-au folosit de imagini radar satelitare. Potrivit ziarului Süddeutsche Zeitung, coordonatorul echipei, Wolfgang Rosenthal, afirmă: „Am demonstrat că valurile monstruoase se produc mai des decât s-ar fi crezut“. Pe parcursul a trei săptămâni, echipa lui a înregistrat cel puţin zece. Valurile sunt aproape verticale, pot atinge o înălţime de 40 m şi ar putea zdrobi orice vas asupra căruia s-ar năpusti, provocându-i mari avarii sau chiar scufundându-l. Puţine nave le pot ţine piept. „Acum trebuie să vedem dacă putem prevedea aceste valuri“, spune Rosenthal.