Mierea — un dar de la albine

De la corespondentul nostru din Mexic

ÎNTORCÂNDU-SE de la luptă sleit de puteri, un soldat israelit găseşte într-o pădure un fagure din care picură miere. Îşi înfige toiagul în fagure şi mănâncă puţină miere. Imediat ‘ochii i se luminează’ şi îşi recapătă puterile (1 Samuel 14:25–30). Această relatare biblică îndreaptă atenţia spre una dintre proprietăţile mierii, apreciată mult de oameni: efectul energizant rapid, deoarece conţine în principal carbohidraţi, aproximativ 82%. Teoretic, cu numai 30 g de miere, o albină ar putea face înconjurul lumii, atât de multă energie îi poate da!

Produc însă albinele miere doar pentru oameni? În nici un caz! Mierea este un aliment şi pentru albine. Un stup de mărime medie are nevoie de 10–15 kg de miere ca să reziste lunilor de iarnă. Însă în anotimpul cald, când totul merge bine, un stup poate produce aproximativ 25 kg de miere, surplusul putând fi recoltat şi consumat de oameni. Dar şi unor animale, cum ar fi urşii şi ratonii, le place mierea.

 Cum este produsă mierea? Albinele care zboară din floare în floare după hrană culeg nectarul sugându-l cu ajutorul limbii în formă de tub. Apoi îl poartă până la stup într-unul din cele două stomacuri. Aici nectarul este preluat de alte albine care îl „mestecă“ vreo jumătate de oră, amestecându-l cu unele enzime secretate de glandele lor salivare. După aceea e depozitat în celulele hexagonale făcute din ceară *. Albinele încep apoi să bată din aripi pentru a-i reduce conţinutul de apă până la mai puţin de 18%, proces numit deshidratare, după care celulele sunt acoperite cu un strat subţire de ceară. Mierea păstrată în astfel de celule nu expiră aproape niciodată, putând fi consumată fără probleme. Se spune că în mormintele faraonilor datând de aproximativ 3 000 de ani s-a găsit miere care se putea consuma.

Proprietăţile terapeutice ale mierii

Mierea nu este doar un aliment minunat, un adevărat „depozit“ de vitamina B, diverse minerale şi antioxidanţi. Ea este şi unul dintre cele mai vechi medicamente folosite fără întrerupere  până în prezent. * Dr. May Berenbaum, entomolog care colaborează cu Universitatea Illinois (SUA), face următoarea observaţie: „Secole la rând, mierea a fost folosită la tratarea unei game largi de probleme medicale, precum răni, arsuri, ulceraţii ale pielii, julituri şi cataracte“.

Referindu-se la interesul din ultimii ani faţă de valoarea terapeutică a mierii, CNN a declarat: „Odată cu apariţia pansamentelor cu antibiotic în timpul celui de-al doilea război mondial, mierea nu s-a mai folosit ca pansament. Însă în urma cercetărilor recente şi a numărului tot mai mare de bacterii rezistente la antibiotice, medicina contemporană a început să folosească acest medicament tradiţional“. De exemplu, unul dintre domeniile de cercetare a fost tratamentul arsurilor. S-a observat că pacienţii care au pus miere pe arsură s-au vindecat mai repede, i-a durut mai puţin şi le-au rămas mai puţine cicatrice.

Potrivit unor studii, mierea are un uşor efect antibacterian şi antibiotic datorită unei enzime pe care albinele o adaugă în nectar. Această enzimă produce peroxid de hidrogen (apă oxigenată), care ucide bacteriile dăunătoare. * În plus, aplicată extern, mierea acţionează ca antiinflamator şi ajută la refacerea ţesutului. Iată ce declară dr. Peter Molan, biochimist neozeelandez: „Mierea începe să fie acceptată în cercul celor care practică medicina convenţională drept un agent terapeutic eficient, foarte apreciat“. De fapt, Therapeutic Goods Administration din Australia a aprobat includerea mierii în categoria medicamentelor, fiind comercializată în această ţară ca pansament pentru răni.

Câte alimente la fel de hrănitoare şi delicioase, care sunt folosite şi în scop medical, cunoaşteţi? Nu ne miră că în trecut au fost emise legi speciale pentru ocrotirea albinelor şi pentru protecţia apicultorilor! Distrugerea arborilor sau a stupilor cu albine era o infracţiune care se pedepsea cu amenzi foarte mari, ba chiar cu moartea. Într-adevăr, mierea este un dar preţios făcut omului şi o laudă adusă Creatorului.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 16]

Mierea în bucătărie

Mierea este mai dulce ca zahărul de masă. Aşadar, dacă o folosiţi ca înlocuitor pentru zahăr, puneţi doar jumătate, maxim trei sferturi, din cât zahăr aţi fi folosit. În plus, întrucât mierea conţine aproape 18% apă, reduceţi în mod corespunzător cantitatea de lichide din reţetă. Dacă reţeta nu cere nici un lichid, adăugaţi două linguri de făină la o cană de miere. Dacă puneţi compoziţia la cuptor, adăugaţi şi o jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu la o cană de miere şi reduceţi temperatura cuptorului cu 15°C.

[Provenienţa fotografiei]

National Honey Board

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Albină în căutare de nectar

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Fagure

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

O familie de albine

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Apicultor examinând o ramă dintr-un stup