Motive de teamă

ÎN LUME domneşte teama. Deşi nu se vede, o putem simţi. Este o stare care nu ocoleşte pe nimeni. Ce motive de teamă există? De ce gândul că trebuie să iasă din casă îi înspăimântă pe unii oameni? De ce nu se simt în siguranţă la serviciu? De ce sunt mulţi părinţi excesiv de preocupaţi de siguranţa copiilor lor? De ce nici în propria casă unii nu scapă de teamă?

Există multe motive de teamă. În continuare însă vom analiza patru dintre ele: violenţa în oraşe, hărţuirea sexuală, violul şi violenţa în familie. Să analizăm un prim motiv: violenţa în oraşe. Acest subiect este cât se poate de oportun, întrucât aproape jumătate din populaţia lumii trăieşte în zone urbane.

Pericolele vieţii la oraş

La început oraşele ofereau protecţie. În prezent însă ele sunt considerate pline de primejdii. Ceea ce în trecut oferea siguranţă, acum înspăimântă. Oraşele aglomerate sunt paradisul tâlharilor. În plus, în unele oraşe, cartierele sărace cu puţine străzi luminate şi cu puţini poliţişti sunt foarte periculoase.

 Motivele de teamă sunt întemeiate, întrucât, în oraşe, un număr îngrijorător de mare de oameni au parte de o moarte violentă. Potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în lume mor anual 1,6 milioane de persoane din cauza actelor de violenţă. Anual, în Africa, aproximativ 70 de persoane din 100 000 au parte de o moarte violentă.

Multe categorii sociale, locuri şi organizaţii considerate odinioară demne de încredere ameninţă acum siguranţa individului. La locurile de joacă, în şcoli şi în magazine se săvârşesc infracţiuni grave, care sădesc groaza în rândul oamenilor. În unele cazuri, lideri religioşi, asistenţi sociali şi profesori, persoane care în mod normal ar trebui să ofere protecţie, înşeală încrederea multora. Din pricina abuzurilor săvârşite de unii dintre ei asupra copiilor, părinţii se tem să-şi lase micuţii în grija altora. Deşi ar fi normal ca poliţia să le asigure oamenilor protecţie, în unele oraşe corupţia şi abuzul de putere sunt la ordinea zilei. În privinţa forţelor de „securitate“, oamenii din unele ţări păstrează încă vii în minte războaiele civile în care fiinţe dragi au fost luate de soldaţi şi nu s-au mai întors niciodată. În multe părţi ale lumii, chiar poliţiştii şi soldaţii au provocat teama, în loc să contribuie la risipirea ei.

Cartea Citizens of Fear—Urban Violence in Latin America spune: „Locuitorii capitalelor Americii Latine sunt stăpâniţi de teamă deoarece viaţa le este ameninţată de pericole dintre cele mai mari. În acest teritoriu vast, în fiecare an, circa 140 000 de oameni au parte de o moarte violentă, iar un locuitor din trei este, într-un fel sau altul, victima violenţei“. Şi în capitalele din alte părţi ale globului au loc frecvent proteste politice. Când acestea devin violente, mulţi profită de haosul creat pentru a fura din magazine. Oamenii care lucrează în oraş se pot trezi cu uşurinţă în mijlocul mulţimilor furioase.

În multe ţări există o prăpastie uriaşă între bogaţi şi săraci, situaţie care a dus la ură mocnită. Numeroşi oameni cărora nu le sunt satisfăcute nici măcar necesităţile de bază îi jefuiesc pe cei din elita societăţii. În unele oraşe nu s-a ajuns încă aici, dar situaţia se aseamănă cu o bombă cu ceas gata să explodeze.

Deşi hoţii şi cei care instigă la revoltă sădesc frica în oameni, există şi alte motive de nelinişte care întreţin sentimentul de teamă.

Teama de hărţuire sexuală

Pentru milioane de femei fluierăturile, gesturile obscene şi privirile lascive sunt un coşmar zilnic. Iată ce afirmă Asia Week: „Potrivit sondajelor, în Japonia, o femeie din patru este agresată sexual în public, 90% dintre incidente având loc în tren. . . . Doar 2% dintre victime iau măsuri împotriva hărţuitorilor. Majoritatea spun că le este frică de reacţia acestora, preferând să treacă fapta sub tăcere“.

Cazurile de hărţuire sexuală au crescut în mod alarmant în India. „Când ies din casă femeile sunt cuprinse de teamă“, afirmă un jurnalist indian. „La tot pasul îndură umilinţe şi li se vorbeşte în mod obscen.“ Iată ce raport primim dintr-un oraş ai cărui locuitori se mândresc cu străzile lor care le oferă o oarecare siguranţă: „Problema nu sunt străzile, ci  birourile [din oraş]. . . . 35% dintre femeile intervievate cu spus că au fost hărţuite sexual la locul de muncă. . . . 52% dintre femei au afirmat că, întrucât se tem să nu fie hărţuite la locul de muncă, preferă să-şi ia o slujbă prost plătită . . . unde lucrează [doar] cu femei“.

Teama de viol

Femeile au un motiv de teamă şi mai mare decât acela de a-şi pierde demnitatea. Hărţuirea sexuală înseamnă uneori şi viol. Cum e de aşteptat, violul este infracţiunea cea mai de temut pentru femei, mai înfricoşătoare şi decât crima. O femeie s-ar putea afla deodată singură într-un loc unde se teme că ar putea fi violată. Poate că vede un bărbat pe care nu-l cunoaşte sau în care nu are încredere. Inima începe să-i bată puternic în timp ce, disperată, se străduieşte să judece situaţia la rece. „Care va fi următoarea lui mişcare? Unde să fug? Să ţip?“ Dacă experienţele de acest fel se repetă, femeilor le este ameninţată sănătatea. Multe preferă să nu locuiască la oraş sau să nu aibă nimic de-a face cu oraşul din cauza acestor pericole.

„Teama, neliniştea şi suferinţa fac parte din viaţa multor femei care trăiesc la oraş“, se spune în cartea The Female Fear. „Teama de viol le determină să fie mereu în gardă, cu ochii-n patru şi peste măsură de încordate când simt că cineva merge în spatele lor, mai cu seamă noaptea. Este un sentiment . . . de care femeile nu scapă niciodată.“

Multe femei ajung victime ale violenţei. Majoritatea însă trăiesc doar cu teama de violenţă. The State of World Population 2000, o publicaţie a Naţiunilor Unite, afirmă: „În lume, cel puţin o femeie din trei a fost bătută, forţată să aibă relaţii sexuale sau abuzată în alt fel, în majoritatea cazurilor de cineva cunoscut“. Dar există şi alte motive de teamă. Cât de frecvente sunt cazurile în care oamenii se tem în propria casă?

Teama de violenţă. . . acasă

Practica de a-ţi bate soţia pe ascuns ca să-ţi ştie de frică este o nedreptate flagrantă întâlnită peste tot. Însă în multe părţi ale lumii abia în ultimul timp a fost recunoscută ca infracţiune. Un raport din India afirma că „cel puţin 45% dintre femei sunt plesnite, lovite cu picioarele şi maltratate de soţii lor“. Abuzul din partea soţilor este o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii femeii. Cu referire la femeile între 15 şi 44 de ani din Statele Unite, Biroul Federal de Investigaţii (FBI) afirmă că numărul victimelor violenţei în familie este mai mare decât numărul victimelor accidentelor de maşină, al tâlhăriilor şi al violurilor la un loc. Aşadar, violenţa în familie înseamnă mult mai mult decât o ceartă care se lasă cu un schimb de palme. Multe femei trăiesc cu frica de a nu fi bătute sau omorâte în propriul cămin. Un sondaj efectuat în Canada a arătat că o treime dintre femeile care au fost victimele violenţei în familie s-au temut la un moment dat că-şi vor pierde viaţa. Doi cercetători din Statele Unite au concluzionat: „Pentru femei, cele mai mari pericole, chiar cruzimea şi tortura, vin din propria casă“.

Dar de ce sunt atât de multe femei prinse în relaţii care le pun viaţa în pericol? Mulţi se întreabă: De ce nu caută ajutor? De ce nu pleacă de acasă? Răspunsul este, în majoritatea cazurilor, teama. Unii consideră că sentimentul de teamă face ca violenţa să persiste în familie. Bărbaţii autoritari îşi domină soţiile prin violenţă şi le reduc la tăcere prin ameninţări cu moartea. Chiar dacă unele soţii bătute prind curaj şi cer ajutor, ele nu-l primesc întotdeauna. Chiar şi unii care, teoretic, urăsc violenţa au tendinţa de a minimaliza, a ignora  sau a justifica violenţa soţului. Iar poate că în afara căminului soţul e cel mai cumsecade bărbat. De multe ori prietenilor nu le vine să creadă că-şi bate soţia. Nefiind crezute şi neavând unde să se refugieze, multe soţii abuzate cred că nu au altă soluţie decât să se împace cu ideea că viaţa le va fi în permanenţă dominată de teamă.

Femeile bătute care-şi părăsesc căminul devin uneori victima unui alt fel de hărţuire. Un studiu recent efectuat în America de Nord pe un eşantion de peste 1 000 de femei din statul Louisiana a dezvăluit că 15% dintre ele fuseseră urmărite. Închipuieşte-ţi prin ce spaime trec! Imaginează-ţi că cineva te-a ameninţat. Dai cu ochii de el peste tot. Te sună, este mereu pe urmele tale, nu te scapă din ochi şi îţi aţine calea. Poate chiar îţi ucide animalul de companie. Eşti victima unei adevărate campanii a terorii!

Poate că nu eşti într-un asemenea pericol. Însă, în ce măsură ne afectează pe toţi teama?

Teama şi comportamentul

Trăind într-o atmosferă dominată de teamă, am putea să nu ne dăm seama că zilnic deciziile ne sunt dictate de acest sentiment. Cât de des modul în care ne purtăm este afectat de teamă?

Te-a determinat teama de violenţă pe tine sau pe familia ta să nu vă întoarceţi acasă singuri noaptea? Te împiedică teama să foloseşti mijloacele de transport în comun? Oare pericolele la care sunt expuşi navetiştii sau teama de colegii de lucru ori de oamenii cu care intri în contact te-au făcut să-ţi alegi un anumit loc de muncă? Ţi-a fost afectată de teamă viaţa socială sau modul de a te destinde? Oare teama că vei da peste nişte beţivi bădărani sau peste o gloată furioasă te-a împiedicat să mergi la anumite evenimente sportive sau la concerte? Îţi afectează teama activităţile şcolare? Mulţi părinţi aleg o anumită şcoală pentru copiii lor de teamă să nu devină delincvenţi. Tot teama îi determină pe unii să-şi ia ei înşişi copiii de la şcoală în loc să-i lase să se întoarcă pe jos ori cu mijloacele de transport în comun.

Într-adevăr, oamenii sunt stăpâniţi de teamă. Dar frica de violenţă există de când lumea. Oare ne putem aştepta la o schimbare radicală de situaţie? Este eliberarea de teamă doar un vis? Există motive solide pe baza cărora putem aştepta o lume în care nimănui nu-i va mai fi teamă de nimic?