Tinerii se întreabă . . .

Cum să evit tovărăşiile nepotrivite?

„Am început să-mi petrec timpul cu o fată de la şcoală. . . . Nu se droga, nu era petrecăreaţă şi nici nu ducea o viaţă depravată. Nu înjura. Avea numai note de 10. Totuşi, s-a dovedit a fi o tovărăşie rea.“ — Beverly. *

CUM a ajuns Beverly la această concluzie? Ea îşi dă seama acum că fata respectivă a avut asupra sa o influenţă negativă, împingând-o spre lucruri nepotrivite. „Tot petrecându-mi timpul cu ea am ajuns să citesc cărţi despre spiritism, ba chiar să scriu o povestioară pe această temă“, explică Beverly.

O tânără pe nume Melanie a ajuns şi ea să aibă o conduită greşită, fiind însă influenţată de cineva care se pretindea a fi un colaborator creştin! Dar cum poţi şti dacă cineva e o tovărăşie potrivită sau nu? Este întotdeauna periculos să legi relaţii strânse cu cei necredincioşi? Sunt întotdeauna bune prieteniile cu colaboratorii creştini?

Dar, în mod deosebit, ce se poate spune despre prietenia cu o persoană de sex opus? În cazul în care doreşti să te căsătoreşti şi ai în vedere pe cineva, cum poţi şti dacă e potrivit să legi o relaţie cu acea persoană? Să vedem cum ne ajută principiile biblice să răspundem la aceste întrebări.

Care prietenii sunt bune?

Oare faptul că acea colegă de şcoală nu era o închinătoare a adevăratului Dumnezeu n-ar fi trebuit s-o pună pe gânduri pe Beverly înainte de a se  împrieteni cu ea? Bineînţeles, adevăraţii creştini nu trag concluzia că o persoană e imorală sau indecentă doar pentru că nu face parte din congregaţia creştină. Însă când e vorba de a lega prietenii strânse, trebuie să fim atenţi. Apostolul Pavel i-a avertizat pe creştinii corinteni din secolul I: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune“ (1 Corinteni 15:33, Cornilescu, 1996). Ce a vrut el să spună?

După toate probabilităţile, unii creştini din Corint stăteau în compania unor epicurieni, discipoli ai filozofului grec Epicur. Acesta şi-a învăţat discipolii să trăiască după principii ce promovau judecata sănătoasă, curajul, stăpânirea de sine şi dreptatea. El chiar a descurajat comiterea păcatelor ascunse. Prin urmare, de ce i-a considerat Pavel pe epicurieni, şi chiar pe cei din congregaţia creştină care promovau idei asemănătoare, a fi „prietenii rele“?

Epicurienii nu erau închinători ai adevăratului Dumnezeu. Întrucât nu credeau în învierea morţilor, principala lor preocupare era aceea de a se bucura din plin de viaţa prezentă (Faptele 17:18,19, 32). Aşadar, nu e de mirare că, stând în compania unor astfel de persoane, unii creştini din Corint şi-au pierdut credinţa în înviere. Din acest motiv, capitolul 15 din prima scrisoare către corinteni, unde găsim avertismentul dat de Pavel privitor la prieteniile rele, conţine foarte multe argumente convingătoare care să-i ajute pe aceşti creştini să-şi recapete credinţa în speranţa învierii.

Ce învăţăm de aici? Există oameni care deşi nu cred în Dumnezeu, au calităţi deosebite. Însă ei îţi vor influenţa gândirea, credinţa şi conduita dacă vor deveni prietenii tăi apropiaţi. Astfel, în a doua sa scrisoare adresată corintenilor, Pavel a spus: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi“. — 2 Corinteni 6:14–18.

Fred, în vârstă de 16 ani, şi-a dat seama cât de înţelepte sunt cuvintele lui Pavel. La început fusese de acord să participe la o activitate extraşcolară împreună cu colegii: ei urmau să meargă într-o ţară în curs de dezvoltare şi să le predea copiilor de aici. Însă în timp ce se pregătea cu colegii pentru acest proiect, Fred s-a răzgândit. Iată ce spune el: „Am observat că stând foarte mult în compania lor, spiritualitatea mea a avut de suferit“. Din acest motiv, Fred a decis să nu mai participe la proiect şi să-i ajute pe cei dezavantajaţi în alt mod.

Prieteniile dintre colaboratorii creştini

Dar ce se poate spune despre prieteniile din congregaţia creştină? Scriindu-i tânărului Timotei, Pavel l-a avertizat: „Într-o casă mare există nu numai vase de aur şi de argint, ci şi vase de lemn şi de lut; unele pentru un scop onorabil, însă altele pentru un scop lipsit de onoare. Dacă deci cineva se păstrează curat de acestea din urmă, va fi un vas pentru un scop onorabil, sfinţit, de folos proprietarului său, pregătit pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 2:20, 21). Aşadar, Pavel a recunoscut că până şi în congregaţia creştină pot fi unii care nu se comportă în mod onorabil. Şi a fost foarte direct când l-a îndemnat pe Timotei ‘să se păstreze curat’, adică să stea departe, de astfel de persoane.

Înseamnă oare că trebuie să-i priveşti cu suspiciune pe colaboratorii creştini? În nici un  caz! Dar nici nu trebuie să te aştepţi ca prietenii tăi să fie perfecţi (Eclesiastul 7:16–18). Totuşi, simplul fapt că un tânăr vine la întrunirile creştine sau că are părinţi zeloşi în congregaţie nu înseamnă neapărat că va fi şi un bun prieten.

„Chiar şi un copil este cunoscut după faptele lui: dacă purtarea lui este curată şi dacă este dreaptă“, se spune în Proverbele 20:11. Aşadar, ar fi bine să te întrebi: Este evident că pentru acest tânăr prietenia lui cu Iehova e cel mai important lucru din viaţă? Sau se vede că gândirea şi atitudinea lui reflectă „spiritul lumii“ (1 Corinteni 2:12; Efeseni 2:2)? Când te afli împreună cu el, eşti încurajat să i te închini lui Iehova cu mai mult zel?

Dacă prietenii tăi sunt persoane ce-l iubesc fierbinte pe Iehova, precum şi lucrurile spirituale, nu numai că vei evita problemele, dar îi vei sluji lui Dumnezeu cu mai multă forţă. Pavel i-a zis lui Timotei: „Urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea, împreună cu cei care îl invocă pe Domnul dintr-o inimă curată“. — 2 Timotei 2:22.

Prietenia cu persoane de sex opus

Dacă eşti adult şi doreşti să te căsătoreşti, te-ai gândit cum te-ar putea ajuta aceste principii să-ţi alegi un partener? Există multe lucruri care te pot atrage la un viitor tovarăş de viaţă, dar nici unul nu este atât de important ca spiritualitatea.

Astfel, Biblia ne avertizează de repetate ori să nu ne căsătorim decât „în Domnul“ (1 Corinteni 7:39; Deuteronomul 7:3, 4; Neemia 13:25). Este adevărat că există persoane care, deşi nu fac parte din congregaţia creştină, sunt de încredere, respectabile şi arată consideraţie faţă de alţii. Totuşi, ele nu doresc ca şi tine să cultive în continuare astfel de calităţi şi să lupte pentru a avea o căsnicie fericită, de durată.

În schimb, o persoană dedicată lui Iehova şi loială lui e hotărâtă să cultive calităţi creştine şi să le păstreze, indiferent prin ce situaţii ar trece. Ea înţelege din Biblie că iubirea faţă de partener este strâns legată de prietenia cu Iehova (Efeseni 5:28, 33; 1 Petru 3:7). Astfel, când ambii parteneri îl iubesc pe Iehova, ei au cel mai puternic motiv să rămână loiali unul altuia.

Dar înseamnă oare că o căsătorie cu un colaborator în credinţă va fi cu siguranţă reuşită? Nu. De exemplu, dacă te căsătoreşti cu cineva care nu arată decât un interes limitat faţă de lucrurile spirituale, ce s-ar putea întâmpla? E mult mai probabil ca o persoană slabă spiritualiceşte, care nu e echipată corespunzător pentru a rezista presiunilor acestui sistem, să se îndepărteze de congregaţia creştină (Filipeni 3:18; 1 Ioan 2:19). Imaginează-ţi suferinţa şi neînţelegerile conjugale pe care le-ai putea avea de suportat dacă partenerul tău de viaţă ar cădea pradă ‘întinărilor lumii’. — 2 Petru 2:20.

Înainte de a începe o relaţie în vederea căsătoriei, întreabă-te: Demonstrează că e o persoană cu preocupări spirituale? Oferă un bun exemplu de viaţă creştină? Este bine înrădăcinată în adevărul biblic, sau mai are nevoie de timp să crească spiritualiceşte? Eşti sigur că iubirea pentru Iehova este principala forţă motivaţională în viaţa sa? E bine să ştii dacă persoana respectivă se bucură de o bună reputaţie. Totuşi, cel mai important lucru este ca tu să te convingi că persoana care te interesează este devotată lui Iehova şi că va fi un bun tovarăş de viaţă.

În plus, nu uita că cine este atras de „persoane nepotrivite“ este atras mai întâi de lucruri nepotrivite, precum unele forme de divertisment sau activităţi nepotrivite. Tinerii exemplari din congregaţia creştină nu ţi se vor alătura în astfel de lucruri. Prin urmare, examinează-ţi inima.

Dacă constaţi că inima ta are nevoie de disciplinare, nu te descuraja. Ea poate fi disciplinată (Proverbele 23:12). Întreabă-te: Ce vreau eu de fapt? Vreau să fiu atras de ceea ce e bun şi de cei ce practică binele? Cu ajutorul lui Iehova, inima ta va ajunge să dorească acest lucru (Psalmul 97:10). Iar dacă îţi exersezi facultăţile de percepţie ca să deosebeşti binele de rău, îţi va fi mai uşor să stabileşti care sunt prieteniile bune, ziditoare. — Evrei 5:14.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Prietenii buni au o influenţă pozitivă asupra spiritualităţii tale