‘Aş fi vrut să fac asta mai devreme’

Nu degeaba a fost numit viciu. În urma unui sondaj efectuat în Statele Unite s-a observat că băieţii de clasa a opta (care au circa 13 ani) petrec în medie 23 de ore pe săptămână jucându-se pe calculator. Dar şi adulţii au căzut pradă acestui viciu. Iată ce povesteşte un creştin pe nume Charles *. „Jocurile video erau un mijloc de a scăpa de probleme, de a mă relaxa şi de a evada din cotidian. Dar devenisem dependent de ele. Eram asemenea oamenilor care se drogau sau care beau în exces.“

Charles spune că a început să joace jocuri video „cu regularitate“ de pe la 11 ani. „Nu jucam jocuri ce conţineau scene de spiritism sau de violenţă, dar dedicam prea mult timp acestei activităţi. Uneori, săptămâni întregi nu mă puteam gândi la nimic altceva decât cum să rezolv o anumită problemă dintr-un joc. Şi asta indiferent că eram la şcoală sau că luam parte la o activitate creştină“, spune el.

Seria de articole din 22 decembrie 2002, intitulată „Jocurile electronice — Sunt într-adevăr inofensive?“ a avut o mare influenţă asupra lui Charles. „După ce am citit-o, am încercat să reduc din timpul pe care-l dedicam jocurilor. Însă, după o vreme, am recidivat. Jucam la fel de mult ca în trecut“, spune el.

În timpul perioadei de curtare şi imediat după ce s-a căsătorit, Charles nu a mai petrecut atât de mult timp cu ele. „Apoi însă a apărut un joc nou pe care mi-l doream de mult. Am împrumutat nişte bani ca să-mi cumpăr un calculator pe care putea rula acel program. Dintre toate, ăsta a fost jocul care mi-a consumat cel mai mult timp! Mi-a răpit din timpul pe care trebuia să i-l dedic lui Iehova. Din cauza lui mi-am neglijat şi soţia!“ Apoi, Charles şi-a dat seama că trebuia să ia măsuri serioase. „M-am hotărât să distrug toate jocurile video pe care le aveam. Le-am şters de pe calculator şi le-am aruncat într-un container“, spune el.

Regretă el decizia pe care a luat-o? Nicidecum! „N-am cuvinte să spun cât de bine m-am simţit după aceea. Nu mai am acea povară grea pe umeri. Mă simt mai aproape ca niciodată de Iehova. Vorbesc cu el mereu în rugăciune. Acum îi acord mai multă atenţie soţiei. Sunt atât de fericit că am putut să înving acest viciu! Regret doar că nu am făcut asta mai devreme“, mărturiseşte el.

[Notă de subsol]