Salt la conţinut

Salt la cuprins

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Hârciogii sar în ajutor

Cu detectoarele de metal, folosite mult timp pentru a detecta minele antipersonal îngropate în pământ, „se lucrează foarte greu, deoarece sunt încete şi reacţionează la orice bucată de metal, care trebuie automat verificată“, se spune în ziarul The Citizen, care apare în Africa de Sud. „Acum avem hârciogul gambian, sau hârciogul uriaş cu buzunar (fam. Cricetidae), cea mai nouă armă în lupta împotriva celor peste 100 de milioane de mine antipersonal îngropate în circa 60 de ţări, care ucid sau rănesc în medie 50 de oameni zilnic“. Marele rozător este folosit alături de detectoare de metale şi de câini pentru a localiza minele antipersonal care au rămas îngropate în Mozambic mult după războiul civil ce s-a sfârşit în 1992. „Minele antipersonal sunt o moştenire perfidă a acelui conflict; ele ucid şi mutilează şi în prezent mulţi mozambicani, inclusiv copii de la ţară care s-au născut la mult timp după încetarea războiului“, se spune în articol. Hârciogul gambian cu buzunar şi-a primit numele după pungile mari pe care le are în obraji şi pe care le foloseşte la transportarea hranei. El trăieşte pe teritoriul Africii, este uşor de îmblânzit şi este un animal de companie îndrăgit.

Sus sau jos?

Vă influenţează cumva sănătatea urcarea sau coborârea unui drum în pantă? Cercetătorii cred că da. În cadrul unui studiu desfăşurat în Alpi, timp de două luni 45  de voluntari au trebuit să urce un drum în pantă, cu o înclinaţie de 30 grade, şi să coboare cu telecabina. Următoarele două luni au făcut acelaşi exerciţiu dar în sens invers. Mişcarea a dus la scăderea nivelului colesterolului, studiul concluzionând că „urcarea unei pante ajută la scăderea nivelului anumitor grăsimi numite trigliceride, iar coborârea reduce zaharurile din sânge şi creşte capacitatea de a metaboliza glucoza“, se afirmă în Tufts University Health & Nutrition Letter. Prin urmare, coborâtul este benefic diabeticilor şi este un exerciţiu ceva mai uşor pentru începători. Cei ce locuiesc la oraş pot face acest exerciţiu luând liftul până la nivelul superior al unei clădiri şi coborând apoi scările pe jos sau mergând cu maşina până pe vârful unui deal, iar apoi coborând dealul pe jos. Fiţi totuşi atenţi: la coborât genunchii sunt solicitaţi mai mult.

Fundul oceanelor freamătă de viaţă

În cadrul unui proiect internaţional numit Census of Marine Life (Raport asupra formelor de viaţă subacvatice) se studiază atent oceanul planetar, inclusiv fundul oceanelor. Până acum, „cunoştinţele referitoare la viaţa subacvatică s-au limitat la formele de viaţă de la suprafaţa oceanului, adică de până la 200 de metri adâncime“, explică ziarul spaniol El País. Deoarece fundul oceanului se află la o adâncime de 5–11 km sub nivelul mării, 95% din ocean rămâne neexplorat. Pentru a duce la bun sfârşit cercetările, biologii vor utiliza aparate sofisticate localizând şi fotografiind diverse specii în habitatul lor, întrucât caracteristicile unora dintre aceste forme de viaţă se schimbă considerabil când sunt aduse la suprafaţă. O echipă de 50 de biologi se aşteaptă să descopere milioane de specii noi în adâncurile oceanului. Coordonatorul proiectului, Pedro Martínez Arbizu, spune că pe fundul oceanului, în apropierea coastei Angolei (Africa), au găsit, pe o porţiune de numai un metru pătrat, 500 de specii. Dintre acestea, „90% nu sunt cunoscute; oamenii de ştiinţă trebuie să le descrie şi să le dea nume“, a spus el.

Ciocolata ucide câinii

Ciocolata „provoacă vomă şi convulsii la câini“ şi „îi poate ucide dacă e consumată în cantităţi mari“, avertizează BBC News. Ciocolata conţine teobromină, o substanţă toxică pentru câini care le afectează inima, rinichii şi sistemul nervos central. Ştirea preciza că „[200 g] de ciocolată amăruie poate fi fatală unui câine care cântăreşte [25 kg], de exemplu o femelă Labrador“. Doar 30 g de ciocolată de menaj fără zahăr poate ucide un câine mic. Dar ciocolata pentru câini, de la magazinele cu hrană pentru animale, este inofensivă.

Furtul de maşini

Furtul de maşini a devenit o mare afacere în Ciudad de Mexico, precizează El Universal. În fiecare zi se fură circa 80 de maşini, care sunt apoi vândute. Potrivit unui procuror, ţinta preferată a hoţilor sunt bărbaţii care călătoresc singuri, întrucât femeile ar putea ţipa sau ar putea avea cu ele un copil, ceea ce ar complica situaţia. Dintre cei ce fură maşini, 85% sunt tineri între 18 şi 25 de ani. De obicei, şoferii sunt scoşi afară din maşină, sub ameninţarea cu arma, când aşteaptă la semafor, sunt tamponaţi pentru a fi obligaţi să coboare din maşină sau sunt atacaţi în timp ce îşi deschid garajul. Ziarul sfătuia şoferii să nu opună rezistenţă, ci să rămână calmi, mai ales dacă atacatorul are o armă, şi să reţină cât mai multe lucruri despre infractori. Pentru a facilita recuperarea automobilului, victimele trebuie să ştie numărul de înmatriculare şi culoarea maşinii personale şi să dea imediat poliţiei toate informaţiile necesare.

Şoferi adolescenţi

Părinţii care voiau să le impună copiilor lor adolescenţi restricţii în privinţa conducerii de autovehicule găsesc acum sprijin în rezultatele cercetărilor recente întreprinse de National Institutes of Health din Statele Unite. Acest studiu „arată că zona creierului care inhibă tendinţa de a-ţi asuma riscuri nu se formează complet decât după vârsta de 25 de ani“, precizează ediţia internaţională a ziarului The Miami Herald. Înainte se credea că, până la 18 ani, creierul se maturizează complet, iar simţurile şi reflexele se dezvoltă la cel mai înalt grad. Statisticile de la Insurance Institute for Highway Safety arată că, „spre deosebire de şoferii adulţi, adolescenţii sunt de patru ori mai predispuşi la accidente rutiere grave. În plus, de trei ori mai mulţi adolescenţi decât adulţi mor în accidente rutiere“, ceea ce demonstrează că adolescenţii sunt uşor distraşi şi tind să-şi asume mai multe riscuri la volan.

Atenţie la substanţele de albire a dinţilor

Odontologii de la Spitalul Fray Antonio Alcalde Civil din Guadalajara (Mexic) atrag atenţia că substanţele de albire a dinţilor pot cauza răni şi durere, precizează Milenio, un ziar din Ciudad de Mexico. Ele pot provoca „leziuni superficiale şi profunde“ la nivelul dinţilor şi e posibil să nu-i albească deloc. Potrivit opiniei acestor specialişti, dinţii sănătoşi pot avea o varietate de nuanţe, de la portocaliu la gri. Dinţii albi nu sunt în mod automat şi sănătoşi, spune specialistul Rocío Liliana Hernández, deşi oamenii au fost încurajaţi să creadă că dinţii albi sunt „cei mai frumoşi şi mai sănătoşi dinţi“.