Delta Dunării — un tărâm al contrastelor

De la corespondentul nostru din România

 Dunărea se naşte în munţii Pădurea Neagră din Germania. Cu elan tineresc, torentul se avântă spre est, traversează Austria, după care mărgineşte sudul Slovaciei. Puternicul râu se năpusteşte apoi spre sud, pătrunde în Ungaria, continuându-şi periplul de-a lungul graniţei dintre Croaţia şi Serbia. Istovit de-atâta drum, fluviul se potoleşte şi se lărgeşte formând hotarul dantelat dintre Bulgaria şi România. Coteşte apoi spre nord şi intră în România, scăldând în cele din urmă o fâşie din graniţa sudică a Ucrainei.

Încărcată cu aluviuni şi apă de la cei aproximativ 300 de afluenţi ai săi, Dunărea, ajunsă acum la deplină maturitate, zămisleşte pe ţărmurile Mării Negre o splendidă deltă. Nu departe de oraşul Tulcea, din sud-estul României, „fiicele“ Dunării, principalele ei braţe Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe, îşi încep propria călătorie spre mare.

Pe măsură ce se apropie de gura de vărsare, cele trei braţe se fărâmiţează în nenumărate gârle şi canale mai mici, care alimentează bălţile şi ghiolurile peisajului deltaic. Aici, unindu-şi forţele cu nisipul mării, sedimentele aduse de Dunăre formează grinduri masive şi ostroave. Pe grindul Caraorman, bunăoară, unele dune ating o înălţime de 7 m, dând priveliştii o notă deşertică.

Totuşi, Delta Dunării nu e doar un peisaj supus capriciilor artistice ale nisipurilor şi aluviunilor. Delta este cel mai vast habitat mlăştinos din Europa, având o suprafaţă de circa 4300 km². Aici te afli realmente în împărăţia stufului; după câte se pare, Delta Dunării  adăposteşte cea mai mare întindere de stuf din lume, nu mai puţin de 1 700 km²!

Păduri bătrâne de ulmi, stejari şi anini îmbracă multe dintre grindurile deltei. Încâlcite printre trunchiurile copacilor, viţa sălbatică, iedera, lianele şi alte plante agăţătoare se iau la întrecere spre vârfuri pentru râvnita lumină a soarelui. Într-un fel, delta e un filtru organic, fiind cel mai mare sistem de purificare a apelor aflat în Europa.

Paradis al sălbăticiunilor

În acest paradis sălăşluiesc o puzderie de păsări, peste 300 de specii. În Delta Dunării cuibăresc aproximativ jumătate din populaţia mondială de pelicani şi peste 60% din populaţia mondială de cormorani mici. Tot aici iernează aproape toate exemplarele de gâşte cu pieptul roşu, o specie ameninţată pe glob. În martie, pelicanii îşi construiesc cuiburile şi clocesc pe plauri ascunşi în inima deltei. Odată cu sosirea toamnei însă, ei părăsesc meleagurile dunărene, zburând în cârduri spre Delta Nilului, Grecia şi coastele asiatice, până în India.

Nu doar habitatul ideal atrage păsările în Delta Dunării, ci şi peştele. Gârlele deltei mişună de tot soiul de peşti, numărul speciilor reprezentate fiind de peste 90. De fapt, Delta Dunării asigură jumătate din cantitatea de peşte de apă dulce consumată în România. Unul dintre reprezentanţii de seamă ai lumii subacvatice este sturionul, care în sezonul împerecherii înoată în susul fluviului pentru a-şi depune ouăle. Cunoscute sub numele de caviar, aceste icre sunt o delicatesă foarte apreciată şi, totodată, scumpă.

Pe puţinul uscat disponibil — numai 13% din deltă se ridică deasupra apelor — îşi duc traiul lupi, vulpi, iepuri şi bizami. Delta este şi refugiul unor specii periclitate precum vidra sau nurca. Cândva, la blana preţioasă a nurcii doamnele cochete tânjeau îndelung. Din acest univers faunistic însă nu lipsesc nici gângăniile; peste 1 800 de specii de insecte bâzâie şi se târăsc în nesfârşita împărăţie a apelor.

O biosferă ce trebuie conservată

În 1991, Delta Dunării a fost înscrisă pe Lista patrimoniului mondial, un an mai târziu căpătând recunoaştere internaţională ca rezervaţie a biosferei. În prezent, centrul administrativ al rezervaţiei se află în oraşul Tulcea. Deşi există prevederi legale privind practicarea pescuitului comercial, braconajul rămâne o ameninţare.

În pofida măsurilor menite să ocrotească delta, sănătatea ei este în pericol; oraşele şi centrele industriale pe care le străbate Dunărea în călătoria-i de 2 850 km spre mare îşi deversează fără milă apele reziduale în fluviu. În trecut, păşuni mănoase străjuiau cursul inferior al Dunării, filtrându-i apele înainte de popasul lor în deltă. Până în prezent însă, aproape 80% din aceste păşuni au dispărut.

Şi totuşi, delta cucereşte an de an câte 30 m din Marea Neagră. Da, fidelă muncii ei de milenii, Dunărea îşi construieşte şi îşi înnoieşte neostenită delta, acest tărâm al contrastelor.

[Hărţile de la pagina 24]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

UCRAINA

MOLDOVA

ROMÂNIA

Bucureşti

Delta Dunării

MAREA NEAGRĂ

Dunărea

BULGARIA

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

În stufărişul deltei, cel mai vast din întreaga lume, se adăpostesc tot soiul de vietăţi

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Bizam

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Aproximativ jumătate din populaţia mondială de pelicani cuibăresc în Delta Dunării

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Pescăruşi albaştri şi alte peste 300 de specii de păsări sălăşluiesc în acest paradis al înaripatelor

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Mai bine de 1 800 de specii de insecte populează delta

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 24]

Toate fotografiile: Silviu Matei

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 25]

Toate fotografiile: Silviu Matei

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 26]

Toate fotografiile: Silviu Matei