Jicama — o gustare mexicană sănătoasă

De la corespondentul nostru din Mexic

Păstaia coaptă şi frunzele plantei jicama (Pachyrhizus erosus), o leguminoasă agăţătoare, nu sunt gustoase, prin urmare nu sunt comestibile. Partea apetisantă a plantei, tuberculii, creşte în pământ.

Mexicanii mănâncă jicama din timpuri străvechi. Numele plantei, care provine din limba nahuatl, înseamnă „ceea ce se gustă“. Doar uitându-te la o fotografie a popularei gustări mexicane, felii de jicama crudă asezonate cu suc de lămâie, sare şi boia de ardei iute, îţi lasă gura apa.

Ce gust are jicama? Unii spun că aduce a măr şi a castană. Originară din Mexic şi America Centrală, planta a străbătut pământul în lung şi-n lat ajungând în Filipine, China şi Nigeria. Astăzi, ea se cultivă în multe ţări. Bucătarii o prepară în diverse feluri: o frig pe grătar, o pun la murat, o folosesc în salate şi în supe.

În bucătăria orientală, jicama este folosită în locul castanei. O calitate apreciată la plantă — şi mai ales la jicama de lapte care, spre deosebire de jicama de apă, produce un suc lăptos — este că rămâne crocantă şi după ce e gătită. Este interesant însă că ambele varietăţi de jicama se pot obţine din aceeaşi sămânţă.

Jicama este gustarea ideală. Este hrănitoare, răcoritoare, crocantă, zemoasă, uşor de digerat şi săracă în calorii. În urma unei analize făcute de un institut de nutriţie, s-a observat că 100 g de chipsuri conţin 540 de calorii, în vreme ce 100 g de jicama, doar 40! În plus, jicama conţine calciu, fosfor şi vitamina C.

După cum s-a arătat anterior, numai tuberculii sunt comestibili, dar asta nu înseamnă că celelalte părţi ale plantei nu sunt folositoare. Seminţele păstăii conţin nişte substanţe din care se poate obţine un insecticid foarte bun. Pentru aceasta, seminţele trebuie făcute pulbere. Din seminţe se prepară şi produse farmaceutice pentru tratarea unor afecţiuni ale pielii. Tulpinile au fibre tari ce pot fi folosite la confecţionarea năvoadelor.

Rădăcinile plantei sunt de diferite mărimi, unele cântărind mai puţin de trei sute de grame, iar altele mai bine de un kilogram. Păstrate la frigider, rămân proaspete vreo trei săptămâni. Pentru a savura jicama, spălaţi-o, curăţaţi-o de pieliţă şi îndepărtaţi stratul fibros de deasupra, dacă planta este bătrână.

Dacă se găseşte jicama prin partea locului, de ce n-aţi încerca-o şi voi? Face bine la sănătate!