Potrivit Bibliei

Încurajează Biblia discriminarea femeilor?

TERTULIAN, un teolog din secolul al treilea, a numit femeia „poarta diavolului“. Alţii au folosit Biblia pentru a arăta că femeile sunt mai puţin importante decât bărbaţii. Din acest motiv, mulţi oameni cred că Biblia promovează discriminarea femeilor.

Elizabeth Cady Stanton, o apărătoare a drepturilor femeii din Statele Unite, care a trăit în secolul al XIX-lea, a fost de părere că „Biblia şi Biserica au fost cele mai mari piedici în calea emancipării femeii“. Despre primele cinci cărţi ale Bibliei, Elizabeth Stanton a spus: „Nu cunosc alte cărţi care să pretindă într-un mod atât de categoric supunerea şi înjosirea femeii“.

Deşi, în prezent, unii mai au astfel de concepţii extremiste, mulţi sunt încă de părere că unele porţiuni ale Bibliei încurajează discriminarea femeilor. Sunt astfel de opinii justificate?

Femeia în Scripturile ebraice

„Dorinţa ta se va ţine după soţul tău, şi el va domina peste tine“ (Geneza 3:16). Criticii îndreaptă atenţia spre aceste cuvinte spunând că ele reflectă judecata pronunţată de Dumnezeu asupra Evei şi că Dumnezeu  aprobă subjugarea femeii de către bărbat. Totuşi, prin aceste cuvinte Dumnezeu nu-şi declara scopul, ci dimpotrivă prezenta cu claritate care sunt consecinţele triste ale păcatului şi respingerii suveranităţii sale. Abuzul asupra femeii este rezultatul direct al decăderii naturii umane şi nu reflectă voinţa lui Dumnezeu. În multe culturi, soţiile au fost într-adevăr dominate de soţii lor, având parte adesea de un tratament foarte aspru. Acesta însă nu a fost scopul lui Dumnezeu.

Atât Adam, cât şi Eva au fost creaţi după imaginea lui Dumnezeu. Mai mult, Dumnezeu le-a încredinţat celor doi misiunea de a aduce pe lume copii, de a umple pământul şi de a-l supune. Ei trebuiau să lucreze în echipă (Geneza 1:27, 28). Evident, la acea vreme nici unul nu-l domina cu cruzime pe celălalt. Iată ce se spune în Geneza 1:31: „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune“.

În plus, unele relatări biblice nu prezintă punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra chestiunii în discuţie. Ele sunt simple consemnări istorice. Episodul în care Lot decide să-şi ofere fiicele sodomiţilor nu e însoţit de comentarii de natură etică şi nici de vreo afirmaţie privind punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra acţiunii lui Lot. * — Geneza 19:6–8.

În realitate, Dumnezeu urăşte toate formele de exploatare şi abuz (Exodul 22:22; Deuteronomul 27:19; Isaia 10:1, 2). Legea mozaică condamna violul şi prostituţia (Leviticul 19:29; Deuteronomul 22:23–29). Adulterul era interzis, iar cei ce-l comiteau erau pedepsiţi cu moartea (Leviticul 20:10). În loc să le discrimineze pe femei, Legea le acorda demnitate şi le ocrotea de formele de exploatare atât de răspândite la acea vreme în naţiunile învecinate. O soţie evreică pricepută era foarte respectată şi preţuită (Proverbele 31:10, 28–30). Nerespectarea legilor divine privitoare la respectul datorat femeii a fost greşeala lor şi nicidecum nu reflecta voinţa lui Dumnezeu în această privinţă (Deuteronomul 32:5). În cele din urmă, Dumnezeu a judecat şi a pedepsit naţiunea ca întreg pentru neascultarea flagrantă de care a dat dovadă.

Este supunerea o dovadă de discriminare?

Orice societate dăinuie numai când e fondată pe ordine, care presupune exercitarea autorităţii. Altfel ar exista haos. „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii“, spune Biblia. — 1 Corinteni 14:33.

Apostolul Pavel a definit în termeni foarte clari principiul autorităţii: „Capul oricărui bărbat este Cristosul; şi capul femeii este bărbatul; şi capul Cristosului este Dumnezeu“ (1 Corinteni 11:3). Orice persoană, cu excepţia lui Dumnezeu, se supune unei autorităţi superioare. Înseamnă oare că Isus e discriminat, având la rândul lui un cap? Bineînţeles că nu! Faptul că, potrivit Scripturilor, bărbaţii au fost numiţi să coordoneze congregaţia şi familia nu înseamnă că femeile sunt discriminate. Pentru ca atât familia, cât şi congregaţia să funcţioneze bine, femeile şi bărbaţii trebuie să se achite cu iubire şi respect de rolul încredinţat. — Efeseni 5:21–25, 28, 29, 33.

Isus le-a tratat întotdeauna pe femei cu respect. El nu a ţinut cont de regulile şi tradiţiile discriminatorii predate de farisei. El chiar a vorbit cu femei neevreice (Matei 15:22–28; Ioan 4:7–9). Le-a predat femeilor (Luca 10:38–42). A enunţat principii care le ocroteau de abandon (Marcu 10:11, 12). Probabil cel mai revoluţionar gest pentru acea vreme a fost că Isus a acceptat femei în cercul său restrâns de prieteni (Luca 8:1–3). Fiind perfecta întruchipare a calităţilor lui Dumnezeu, Isus a arătat că, în ochii lui Iehova, oameni de ambele sexe au aceeaşi valoare. De fapt, în secolul I, atât bărbaţii creştini, cât şi femeile creştine au primit darul spiritului sfânt (Faptele 2:1–4, 17, 18). În cazul celor unşi, care au perspectiva de a sluji ca regi şi preoţi alături de Cristos nu se va face nici o diferenţă pe criterii de sex odată ce vor fi înviaţi la viaţă cerească (Galateni 3:28). Autorul Bibliei, Iehova, nu tratează femeile într-o manieră discriminatorie.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Spre deosebire de mulţi dintre contemporanii săi, Isus le-a tratat pe femei cu respect