Digul  Uriaşului

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN IRLANDA

O LEGENDĂ irlandeză spune că un uriaş pe nume Finn MacCool din Irlanda dorea să-şi măsoare puterile cu alt uriaş pe nume Benandonner din Scoţia. Dar exista o problemă! Nici o barcă nu era suficient de mare pentru ca vreunul dintre ei să poată traversa marea şi să ajungă la celălalt! Finn MacCool a găsit însă o soluţie. Se spune că a construit un dig de legătură folosind nişte coloane uriaşe de piatră.

Benandonner a acceptat să se întreacă cu celălalt uriaş şi a venit în Irlanda, traversând digul. El era însă mai mare şi mai puternic decât Finn MacCool. Când a văzut acest lucru, nevasta lui Finn s-a folosit de un şiretlic. Şi-a îmbrăcat bărbatul ca pe-un bebeluş, înfăşându-l în scutece! Când Benandonner a intrat în casa lor şi a dat cu ochii de „bebeluş“, s-a înspăimântat. Dacă aşa arată bebeluşul, s-a gândit el, cum avea să fie tatăl lui? În nici un caz nu-şi dorea să-l întâlnească! Aşa că a fugit înapoi în Scoţia. Şi ca să fie sigur că Finn MacCool nu-l va urmări, a distrus digul în urma sa. Pietrele rămase pe pământ irlandez sunt cunoscute acum sub numele de Giant’s Causeway, în traducere Digul Uriaşului.

De mai bine de 300 de ani, milioanele de turişti care vor să afle cum a apărut Giant’s Causeway aud această poveste hazlie. Dar care e adevărata explicaţie şi de ce acest loc este o atracţie pentru turişti? Am vrut să aflăm răspunsul la aceste întrebări şi ne-am dus la faţa locului.

Un dig pentru uriaşi!

Giant’s Causeway se află pe coasta nordică a Irlandei, la aproximativ 100 km nord-vest de Belfast. Am sosit la Centrul pentru turişti şi de acolo am pornit într-o scurtă plimbare până pe ţărm. Deodată, în faţa noastră, se iveşte o privelişte uluitoare: mii de coloane mari de piatră de până la 6 m înălţime. Unii spun că ar fi vreo 40 000 de astfel de coloane. Însă nu numărul lor ne-a atras atenţia. Simetria e cea care impresionează. Coloanele au toate în jur de 40–50 cm în diametru, iar capetele lor sunt plane, de parcă ar fi fost tăiate de cineva. Ni se pare că toate coloanele au şase laturi. Sunt atât de uniforme, încât văzute de sus ele se îmbină perfect ca un fagure. Mai târziu aveam să aflăm că aproape un sfert din coloane au cinci laturi şi că există câteva şi cu patru, şapte, opt, ba chiar cu nouă laturi.

Giant’s Causeway poate fi împărţit în trei sectoare. Cel mai mare, Grand Causeway, se întinde de pe ţărm, de la baza falezei. La prima vedere, seamănă mai degrabă cu nişte trepte gigantice neregulate, unele având o înălţime de până la 6 m. Ele se îndreaptă spre mare şi nu e deloc greu să ne imaginăm că ar fi fost un drum pentru uriaşi, întrucât capetele de formă hexagonală, asemănătoare unui fagure, ajung să aibă aceeaşi înălţime. Digul seamănă acum cu un drum pavat, având o lăţime ce variază între 20 şi 30 m. La reflux am putut păşi pe acest drum de piatră câteva sute de metri, până când încetul cu încetul vedeam cum dispare sub valurile mării, lăsând impresia că s-ar îndrepta spre Scoţia.

Celelalte două sectoare, Middle Causeway şi Little Causeway, sunt grupate lângă Grand Causeway. Amândouă aduc mai mult a movilă decât a drum. Capetele plate ale coloanelor sunt o adevărată tentaţie pentru turişti, care se aventurează căţărându-se de pe una pe alta. Trebuie însă multă atenţie: Am descoperit că lângă apă coloanele sunt umede şi deci foarte alunecoase!

Alte formaţiuni uriaşe

O luăm apoi de-a lungul ţărmului, o fâşie de vreo 6,5 km lungime, locul fiind cunoscut în general drept Causeway Headlands. Aici zărim alte mii de coloane răsărind în faţa falezei. De-a lungul timpului, oamenii au pus nume unora dintre formaţiunile de piatră. Două poartă numele unor instrumente muzicale. Una se numeşte Orga, deoarece coloanele lungi de formă regulată seamănă cu tuburile unei orgi uriaşe. Cealaltă, Harpa Uriaşului, e formată din coloane mari, curbate, care coboară până pe ţărm.

Şi în alte nume se regăseşte cuvântul uriaş. De exemplu, există Războiul de Ţesut al Uriaşului, Sicriul Uriaşului, Tunurile Uriaşului, precum şi Ochii Uriaşului. Există chiar şi Cizma Uriaşului! Pe plajă, departe de Giant’s Causeway, zărim piatra în formă de cizmă. Are vreo 2 m înălţime. Unii oameni de prin partea locului au calculat cât de înalt trebuie să fi fost uriaşul din legendă care purta această „cizmă“: El trebuie să fi avut cel puţin 16 m!

Altă formaţiune, Hornurile, ne aminteşte de legătura dintre Giant’s Causeway şi celebra flotă spaniolă, Invincibila Armada. Separate de faleza principală în urma eroziunii şi a acţiunii elementelor naturii, Hornurile nu sunt altceva decât câteva coloane aflate pe un promontoriu, în faţa Digului Uriaşului. Nu e deloc greu să ne imaginăm de ce marinarii când le-au văzut de pe mare le-au luat drept hornurile unui mare castel. Se zice că o navă de război spaniolă, Girona,  care se retrăgea în urma înfrângerii Armadei în 1588, a tras o salvă de tun spre aceste coloane crezând că e vorba de un castel inamic.

Celălalt capăt al digului

Potrivit legendei, Giant’s Causeway a fost construit ca să lege Irlanda de Scoţia. Dar unde e atunci celălalt capăt al digului? S-au descoperit coloane de bazalt identice la 130 km nord-est pe Insula Staffa, o insuliţă nelocuită din largul coastelor vestice ale Scoţiei (Staffa înseamnă „Insula Coloanelor“). Benandonner, uriaşul scoţian care a fugit de Finn MacCool, era numit şi Fingal. Iar principala atracţie a Insulei Staffa, o imensă grotă marină formată în interiorul acestor coloane de bazalt, cu o lungime de aproximativ 80 m, poartă numele uriaşului: Grota lui Fingal. Vuietul valurilor care se spărgeau de pereţii peşterii l-au inspirat pe compozitorul german Felix Mendelssohn să compună, în 1832, Uvertura Hebridele, cunoscută şi sub numele de Grota lui Fingal.

Cum s-au format coloanele?

Dacă aceste coloane atât de uniforme nu sunt opera a doi uriaşi învrăjbiţi, atunci cum au venit ele în existenţă? Putem afla răspunsul dacă înţelegem cum se formează anumite tipuri de roci.

Irlanda de Nord este situată într-o regiune unde calcarul este o masă compactă. Cu milenii în urmă, activitatea vulcanică din interiorul scoarţei terestre a forţat masa topită cu o temperatură mai mare cu 1 000°C să ţâşnească la suprafaţă prin fisurile din masa de calcar. În contact cu aerul, s-a răcit şi s-a solidificat. De ce însă nu s-a întărit formând pur şi simplu o masă uriaşă de formă neregulată?

Magma, sau masa topită, conţine multe elemente chimice şi de aceea din ea se formează diverse tipuri de roci. Formaţiunile spectaculare formate la Giant’s Causeway sunt de tip bazaltic. Pe măsură ce s-a răcit, magma şi-a micşorat volumul, iar, din cauza compoziţiei ei chimice, la suprafaţă s-au format fisuri hexagonale regulate. Treptat, în interior, magma continua să se răcească, iar fisurile se propagau tot mai jos, dând naştere mulţimii de coloane de bazalt asemănătoare unui mănunchi de creioane.

 „Ce arhitect s-ar putea mândri cu aşa ceva?“

Astfel de coloane nu se întâlnesc doar în Irlanda sau în Scoţia. Totuşi, cam în toate celelalte părţi ale lumii unde mai există aşa ceva este greu, în general, să le vezi de aproape. Rareori poţi admira atât de multe coloane hexagonale intacte într-un cadru accesibil oricărui turist.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Sir Joseph Banks a fost foarte impresionat de frumuseţea uluitoare a coloanelor, relativ puţine la număr, pe care le descoperise pe Insula Staffa. Iată ce a spus el: „În faţa lor, ce sunt catedralele şi palatele făcute de mâna omului? . . . Ce arhitect s-ar putea mândri cu aşa ceva?“

Vizita la Giant’s Causeway, una dintre minunile naturii din Irlanda, a trezit şi în noi sentimente de admiraţie. Am colindat printre aceste minunăţii arhitecturale ale naturii şi am meditat la puterea şi la capacitatea creatoare ale Marelui Arhitect şi Creator, Iehova Dumnezeu.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Un fenomen natural — Cele mai multe coloane de piatră au capete hexagonale

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea NITB

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Coloanele de bazalt se întind pe 6 km de-a lungul ţărmului

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Cizma Uriaşului, înaltă de aproape 2 m

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Aceste coloane înalte de 12 m seamănă cu tuburile unei orgi uriaşe

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 16]

Stânga sus: prin amabilitatea NITB; jos: © Peter Adams/Index Stock Imagery