Potrivit Bibliei

Favorizează Dumnezeu unele naţiuni?

MULŢI au sentimentul că numai ţara lor se bucură de sprijinul lui Dumnezeu. Ce argumente aduc ei? Unii scot în evidenţă trecutul glorios al poporului lor: victoriile militare sau progresul economic înregistrat de-a lungul timpului. Ei poate chiar îndreaptă atenţia spre programele de distribuire de hrană celor nevoiaşi, de ocrotire a celor lipsiţi de apărare, de aplicare a justiţiei sau de promovare a echităţii. Alţii se gândesc că Dumnezeu le favorizează pământul natal datorită peisajelor de o frumuseţe încântătoare.

Oamenii de peste tot se mândresc cu ţara lor. Dar promovează Biblia ideea că Dumnezeu favorizează unele naţiuni?

O calitate deosebită a lui Dumnezeu

Răspunsul va fi limpede dacă vom înţelege o calitate deosebită a Dumnezeului celui Atotputernic, pe care Biblia o descrie în termeni clari. „Dumnezeu nu este părtinitor“, se arată în Faptele 10:34. Biblia mai arată că Iehova Dumnezeu „nu tratează pe nimeni cu părtinire“ şi că „la Iehova, Dumnezeul nostru, nu este nici nedreptate, nici părtinire“ (Deuteronomul 10:17, NW; 2 Cronici 19:7, NW). Dumnezeu urăşte părtinirea, deoarece pentru el echivalează cu nedreptatea.

Totuşi, poate că vă întrebaţi: Nu a favorizat Dumnezeu anticul Israel? Nu a fost el astfel părtinitor? Este adevărat, Dumnezeu a ales naţiunea antică Israel şi i-a ocrotit pe israeliţi în câteva dintre războaiele purtate cu alte popoare. În plus, Biblia spune despre Dumnezeu: „El descoperă cuvântul Său lui Iacov, legile şi poruncile Sale lui Israel. El n-a lucrat aşa cu nici una din celelalte neamuri“ (Psalmul 147:19, 20). Dar au dovedit relaţiile lui Dumnezeu cu Israelul că El este părtinitor? Nicidecum. Iată trei motive pentru care se poate face această afirmaţie.

În primul rând, Dumnezeu a ales Israelul ca toate naţiunile să fie binecuvântate. El a încheiat un legământ cu strămoşul israeliţilor, Avraam, spunând: „Prin sămânţa ta se vor binecuvânta toate naţiunile pământului“ (Geneza 22:17, 18, NW). Într-adevăr, scopul lui Dumnezeu cu naţiunea Israel a fost acela de a aduce în existenţă ‘o sămânţă’ prin care aveau să fie revărsate binecuvântări nu numai asupra oamenilor dintr-o singură naţiune, ci şi asupra celor din „toate naţiunile pământului“.

În al doilea rând, binecuvântările lui Dumnezeu nu au fost niciodată revărsate numai asupra israeliţilor. Fiind nepărtinitor, El le-a oferit posibilitatea şi oamenilor din alte naţiuni să-i aducă închinare alături de poporul său (2 Cronici 6:32, 33). Drept urmare, mulţi au acceptat această invitaţie şi au fost binecuvântaţi. Rut, o femeie moabită, este un exemplu bine cunoscut în acest sens. — Rut 1:3, 16.

În al treilea rând, relaţiile speciale ale lui Dumnezeu cu naţiunea pământească Israel au fost temporare. În 29 e.n., din Israel a ieşit ‘sămânţa’ promisă, Mesia, sau Isus Cristos (Galateni 3:16). Dar conaţionalii săi l-au respins, nerecunoscându-l ca Mesia. El le-a spus: „Iată! Casa vă este abandonată“ (Matei 23:38). Apoi, Dumnezeu nu s-a mai implicat în problemele sau conflictele nici unei naţiuni. Dimpotrivă, el a revărsat binecuvântări asupra oamenilor de pretutindeni. Să luăm în considerare câteva exemple.

 Daruri pentru toţi oamenii

Jertfa de sacrificiu a lui Isus Cristos este cel mai mare dar oferit de Dumnezeu omului (Romani 6:23). Prin intermediul ei, vom fi eliberaţi din păcat şi din moarte, având astfel posibilitatea să trăim veşnic. Acest dar este oferit oamenilor „din orice trib şi limbă şi popor şi naţiune“ (Revelaţia 5:9). Da, Dumnezeu doreşte ca „oricine exercită credinţă“ în Isus să aibă „viaţă veşnică“. — Ioan 3:16.

Vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu le aduce multe binecuvântări celor care iau aminte la ea (Revelaţia 14:6, 7). Aceasta oferă o speranţă de viitor şi sfaturi înţelepte pentru a duce o viaţă mai fericită în prezent. Dând dovadă de imparţialitate, Iehova a făcut ca ‘această veste bună a regatului să fie predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile’ (Matei 24:14; 28:19, 20; Faptele 16:10). Vestea bună se găseşte în paginile Bibliei, o carte care a apărut integral sau parţial în peste 2 300 de limbi. Ca Tată iubitor, Iehova a făcut ca fiecare om să audă ‘cuvintele de viaţă veşnică’. — Ioan 6:68; Iosua 1:8.

De toate aceste daruri, precum şi de multe altele, se pot bucura oameni din orice naţiune, de orice rasă şi de orice limbă. Prin urmare, pentru a avea parte de favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu nu trebuie să ne fi născut într-un anumit loc sau să aparţinem unei anumite naţiuni.

Cui arată Dumnezeu favoare?

Ce trebuie să facem ca să ne bucurăm de favoarea lui Dumnezeu? Apostolul Petru răspunde astfel: „În orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el“ (Faptele 10:34, 35). Aşadar, nu e de ajuns să ne intereseze chestiunile spirituale doar la nivel mintal. Trebuie să cultivăm o iubire sinceră pentru Dumnezeu, căutând să nu-i displăcem, şi să ‘practicăm dreptatea’, cu alte cuvinte să ne implicăm din plin în înfăptuirea lucrărilor pe care Dumnezeu le consideră drepte.

Să ilustrăm: În multe ţări, oamenii au posibilitatea de a se instrui. Însă numai cei care merg la şcoală şi aplică ceea ce învaţă trag foloase de pe urma instruirii. În mod asemănător, cu toţii ne putem bucura de favoarea lui Dumnezeu, însă trebuie să depunem eforturi pentru a avea parte de ea. Printre altele, trebuie să citim Biblia cu regularitate, să demonstrăm că avem credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Cristos şi să trăim în armonie cu principiile biblice. Dacă ‘îl căutăm pe Iehova’ din inimă, el ne va aproba. — Psalmul 105:3, 4; Proverbele 2:2–9.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Dumnezeu a făcut posibil ca oameni din toate naţiunile să audă ‘cuvintele de viaţă veşnică’