Mikael Agricola — „Omul zorilor“

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FINLANDA

„Nici o altă carte nu şi-a pus amprenta mai profund asupra culturii, gândirii şi valorilor finlandeze ca Biblia.“ — „Biblia 350 — The Finnish Bible and Culture“

AVEŢI Biblia în limba voastră? Mai mult ca sigur. La urma urmei, Biblia este disponibilă parţial sau integral în peste 2 000 de limbi. Şi nu e doar o întâmplare. De-a lungul istoriei, mulţi bărbaţi şi femei au lucrat din greu la traducerea Bibliei în limba vorbită de poporul lor, chiar şi când au întâmpinat opoziţie înverşunată. Mikael Agricola s-a numărat printre ei.

Agricola a fost un erudit care s-a încumetat să înceapă traducerea Bibliei în finlandeză. Munca sa a pus bazele culturii finlandeze. Nu e de mirare că el a fost numit şi Omul zorilor!

Agricola s-a născut în jurul anului 1510, în satul Torsby, situat în sudul Finlandei. Tatăl său avea o fermă, de aceea a şi fost supranumit Agricola, de la termenul latinesc pentru „agricultor“. Crescând într-o regiune unde se vorbeau două limbi, el a învăţat probabil şi finlandeza şi suedeza. La şcoala din oraşul Vyborg, unde cursurile se ţineau în latină, a învăţat şi limba latină. Mai apoi, s-a mutat în Turku, centrul administrativ al Finlandei acelor vremuri, unde a lucrat ca secretar al lui Martti Skytte, episcopul catolic al Finlandei.

Climatul religios şi politic

Pe vremea aceea, Scandinavia trecea printr-o perioadă zbuciumată. Suedia lupta să iasă din Uniunea de la Kalmar a ţărilor scandinave. În 1523, Gustav I a fost întronat rege al Suediei. Făcând parte la acea dată din regatul suedez, Finlanda a fost afectată profund de această schimbare.

Noul rege voia să-şi întărească domnia. Pentru a-şi atinge scopurile, a acceptat Reforma, care se răspândise în nordul Europei. Declarând oficială religia luterană în locul celei catolice, regele a rupt legăturile cu Vaticanul, a subminat autoritatea episcopilor catolici şi a pus mâna pe averea bisericii. Şi astăzi majoritatea suedezilor şi a finlandezilor se declară luterani.

Un obiectiv major al protestantismului era să ţină slujbele în limba vorbită de popor, nu în latină. Prin urmare, în  1526, au apărut Scripturile greceşti creştine, sau „Noul Testament“, în suedeză. Cu toate acestea, în Finlanda protestantismul nu s-a răspândit prea repede. Pe atunci, nu era mai nimeni dornic să înceapă traducerea Bibliei în finlandeză. De ce?

O muncă ‘grea şi neplăcută’

Motivul principal era că nu apăruse nici o lucrare literară în finlandeză. Până la mijlocul veacului al XVI-lea, se scriseseră doar câteva rugăciuni catolice. Aşadar, sarcina de a traduce Sfintele Scripturi în finlandeză însemna chiar inventarea unui sistem de scriere pentru destul de multe cuvinte, precum şi inventarea de cuvinte şi expresii noi. Iar toată această muncă trebuia făcută fără ajutorul vreunei cărţi de gramatică. În pofida tuturor acestor inconveniente, Agricola a început să traducă Biblia!

În 1536, Skytte, episcopul Finlandei, l-a trimis pe Agricola la Wittenberg (Germania) să-şi completeze studiile de teologie şi de limbă. Acesta era oraşul unde, potrivit unor relatări, în urmă cu 20 de ani se auzise ciocanul lui Luther ţintuindu-şi cele 95 de teze celebre de uşa bisericii din castel.

Dar în Wittenberg, Agricola nu s-a limitat la studiul teologiei şi al limbii. El a început colosala muncă de traducere a Bibliei în finlandeză. În 1537, el a scris regelui suedez: „Cât timp Dumnezeu îmi va călăuzi studiile, mă voi strădui, ca şi până acum, să traduc Noul Testament în limba poporului finlandez“. Revenit în Finlanda, el a continuat munca de traducere, deşi lucra ca director de şcoală.

Pentru Agricola, ca şi pentru cei dinaintea lui, traducerea Bibliei a fost o muncă grea. Până şi Luther exclamase: „Cât de greu şi neplăcut este să-i faci pe scriitorii evrei să vorbească germana!“ Evident că Agricola putea să se inspire din traducerile făcute de alţii, dar piatra sa de încercare a fost limba finlandeză. De fapt, se scrisese foarte puţin în această limbă!

Era ca şi cum Agricola ar fi ridicat o casă fără un plan arhitectural şi cu materiale insuficiente şi împrăştiate peste tot. Cum s-a descurcat? A început prin a alege cuvinte din diferite dialecte finlandeze şi le-a scris exact aşa cum se pronunţau. Se pare că Agricola a format cuvintele în finlandeză pentru „guvern“, „ipocrit“, „manuscris“, „forţe militare“, „model“ şi „scrib“. A creat cuvinte compuse şi derivate şi a împrumutat diverşi termeni din alte limbi, mai cu seamă din suedeză. Între aceştia se numără: enkeli (înger), historia (istorie), lamppu (lampă), marttyyri (martir) şi palmu (palmier).

Cuvântul lui Dumnezeu pentru oamenii din popor

În 1548, a fost publicată prima parte, Se Wsi Testamenti (Noul Testament). Unii sunt de părere că traducerea fusese terminată cu cinci ani mai devreme, dar că din lipsă de bani s-a amânat publicarea ei. Se pare că  Agricola a suportat cea mai mare parte a cheltuielilor de tipărire.

Trei ani mai târziu, au apărut Dauidin Psaltari (Psalmii) pe care Agricola i-a tradus, după cât se pare, în colaborare cu nişte colegi ai săi. El a coordonat şi lucrarea de traducere a câtorva dintre cărţile lui Moise şi ale profeţilor.

Recunoscându-şi cu umilinţă limitele, Agricola a scris cu sinceritate: „Fie ca nici un creştin, nici o persoană temătoare de Dumnezeu şi nici un alt cititor al Sfintei Cărţi să nu se supere dacă în această lucrare de începător în ale traducerii se vor fi strecurat greşeli, stângăcii sau dacă exprimarea va fi supărătoare sau cu totul nouă“. În pofida neajunsurilor traducerii lui Agricola, dorinţa nestrămutată de a da poporului Biblia în limba sa natală este demnă de toată lauda.

Moştenirea lui Agricola

Pe la începutul anului 1557, Agricola, care era pe atunci luteran şi episcop în Turku, a fost numit să facă parte dintr-o delegaţie trimisă la Moscova pentru a reglementa disputele dintre Rusia şi Suedia privind hotarele ţărilor lor. Misiunea s-a încheiat cu succes. Dar din cauza grelei călătorii de întoarcere, Agricola s-a îmbolnăvit grav. A murit pe drum, la aproape 47 de ani.

Pe parcursul vieţii sale relativ scurte, Agricola a realizat circa zece publicaţii în finlandeză, în total vreo 2 400 de pagini. Cu toate acestea, mulţi sunt de părere că acest „Om al zorilor“ a dat avânt culturii finlandeze. De atunci, limba finlandeză şi poporul finlandez au făcut mari progrese în artă şi ştiinţă.

Dar, ceea ce e şi mai important, Mikael Agricola a făcut să strălucească mai puternic lumina Cuvântului lui Dumnezeu în Finlanda. Această idee este rezumată într-un poem scris în latină în memoria sa: „Moştenirea pe care a lăsat-o în urmă nu este una obişnuită. Traducerea sfintelor cărţi în finlandeză este o lucrare vrednică de cinste“.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 23]

Biblia în finlandeză

Prima Biblie completă în finlandeză, bazată în cea mai mare parte pe lucrarea lui Agricola, a apărut în 1642. În timp, ea devenit Biblia oficială a Bisericii luterane finlandeze. De-a lungul anilor, textul a cunoscut câteva mici revizuiri, rămânând în esenţă neschimbat până în 1938. Ultima ediţie revizuită a Bibliei a apărut în 1992.

În afară de ea, singura Biblie completă apărută în finlandeză este Traducerea lumii noi a Sfintelor Scripturi, publicată de Martorii lui Iehova. Ea a fost lansată în 1995. Cu 20 de ani înainte, în 1975, Martorii publicaseră traducerea Scripturilor greceşti creştine. Traducerea lumii noi a Sfintelor Scripturi este fidelă textului original şi a apărut până acum în 130 000 000 de exemplare.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Mikael Agricola şi prima Biblie în finlandeză. Vedere din 1910

[Provenienţa ilustraţiei]

National Board of Antiquities/Ritva Bäckman

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

„Noul Testament“, în traducerea lui Agricola

[Provenienţa fotografiei de la pagina 21]

National Board of Antiquities