O vizită la Centrul de Protezare Ortopedică

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN NOUA ZEELANDĂ

A VEAM două motive să-mi fac o programare la Centrul de Protezare Ortopedică din Wellington (Noua Zeelandă). În primul rând, proteza mea de membru inferior avea nevoie de unele reparaţii, iar în al doilea rând voiam să fac o vizită la acest centru ca să aflu mai multe despre procedeele folosite la confecţionarea protezelor.

Foarte amabil, tehnicianul protezist care se ocupă de mine a fost de acord să-mi arate centrul. Experienţa a fost plăcută şi mi-a sporit aprecierea pentru eforturile asidue şi iscusinţa tehnicienilor protezişti.

Potrivit unui dicţionar medical, termenul „proteză“ se referă la ‘structura artificială, dispozitivul sau aparatul, care reconstituie o parte a corpului uman absentă, afectată sau distrusă’. Protetica este ‘disciplina medicală care studiază protezele’, iar tehnicianul protezist este un specialist în protetică şi în aplicarea principiilor ei.

Cum se confecţionează o proteză de membru inferior?

Majoritatea celor ce vizitează centrul sunt pacienţi care au nevoie de o proteză de membru inferior. Prima etapă în confecţionarea uneia constă în fixarea unui manşon peste bontul vindecat al pacientului. Apoi se face un mulaj de ghips, după care se poate realiza o imitaţie exactă a bontului. Ulterior, modelul e folosit la realizarea cupei protetice de care va fi fixat membrul artificial. Astfel începe procesul prin care se obţine o proteză pe deplin funcţională ce va înlocui membrul inferior absent. O tehnică mai nouă şi mai eficientă de fixare a protezei foloseşte programe de computer (CAD/CAM, computer-aided design and manufacturing) cu ajutorul cărora se iau dimensiunile bontului. Apoi, un aparat realizează o imitaţie perfectă a bontului pacientului.

După ce am văzut iscusinţa tehnicienilor din acest centru, mi s-au arătat câteva componente protetice importate, gata făcute. Un exponat impresionant a fost o articulaţie de genunchi hidraulică, fixată de o cupă termoplastică, a cărei formă, la o anumită temperatură, poate fi modelată şi adaptată necesităţilor pacientului. Există şi cataloage detaliate cu astfel de articole ce pot fi obţinute de la surse din întreaga lume.

În etapele finale ale fabricării unui membru inferior artificial, se fac mici retuşuri la toate elementele protezei — cupă, genunchi, piele — pentru ca  mersul pacientului să fie cât mai natural. În cele din urmă, se pregăteşte un înveliş de spumă poliuretanică ce ascunde „oasele“ membrului artificial. După cosmetizarea finală, proteza ajunge să semene foarte bine cu piciorul natural.

După ce îşi recapătă întrucâtva încrederea, pacientul se consultă cu un chirurg ortoped care vizitează cu regularitate centrul de protezare. Acesta face o verificare de specialitate care asigură folosirea optimă a noii proteze.

Proteze pentru copii şi pentru atleţi

Pe parcursul vizitei, mi-a atras atenţia o fetiţă. Nu s-a reţinut să ne arate bontul şi proteza ei. Mai târziu, o priveam în timp ce zburda încoace şi încolo, aparent fără nici o grijă.

Mă interesa ce avea de spus tehnicianul meu despre copiii care îşi pierd un membru. Mi-a arătat o mână micuţă şi mi-a explicat că astfel de proteze sunt pentru copii de şase luni. De ce? Pentru ca ei să înveţe să folosească mai târziu un braţ sau o mână artificiale. Pe măsură ce creşte, dacă nu are o astfel de instruire, copilul se obişnuieşte doar cu un braţ, mai târziu în viaţă fiindu-i greu să folosească ambele braţe.

Am aflat că, nu cu mult timp în urmă, o companie europeană a trimis la Sydney (Australia) un container de componente protetice pentru sportivi, pentru a fi folosite la Jocurile Paralimpice. Acestea le-au fost furnizate gratuit concurenţilor. Mai mult, la eveniment au asistat şi tehnicieni, unii chiar din Noua Zeelandă, pentru a le da o mână de ajutor concurenţilor în timpul competiţiilor.

Unele părţi ale protezelor fuseseră concepute special pentru sportivi. Mi s-a arătat o articulaţie de gleznă, fabricată dintr-un material care imită foarte bine elasticitatea piciorului uman.

Progrese de ultimă oră

Ce se întrevede la orizont în domeniul tehnicii protetice? Tehnicianul mi-a spus că, în prezent, cel puţin un pacient din Noua Zeelandă foloseşte un picior artificial controlat de un computer. Se pare că proteza reacţionează la presiunea exercitată asupra unor senzori incorporaţi, putând să imite mersul natural.

În unele ţări, chirurgii ortopezi experimentează o tehnică numită osteointegrare, care constă în inserarea în bont, după amputare, a unui pivot special, de care poate fi prins dispozitivul artificial. În acest caz nu mai sunt necesare mulajele şi cupele protetice.

Se fac cercetări şi în domeniul inserării unor senzori în fibrele nervoase, care-i vor permite persoanei să controleze mintal mişcările protezei. Deşi, în Statele Unite şi în alte ţări, s-a efectuat un număr limitat de transplanturi de mână, aceasta este o procedură destul de controversată deoarece primitorii trebuie să ia tot restul vieţii medicamente care să inhibe reacţia de respingere.

În domeniul proteticii de membru superior, se foloseşte în prezent un sistem numit mioelectronică. Anumiţi electrozi receptează impulsurile nervoase din muşchii braţului, impulsuri care în multe cazuri încă există în braţul amputat. Aceste impulsuri sunt amplificate cu ajutorul unei baterii şi controlează componentele  electronice ale braţului artificial. Tehnologia de ultimă oră în protetica membrului superior foloseşte un sistem computerizat care reglează cu precizie mişcările braţului artificial în funcţie de pacient.

Uluit de progresele înregistrate în tehnologia protetică, l-am întrebat pe tehnicianul meu dacă modul de funcţionare al protezelor de ultimă generaţie se poate compara cu cel al membrelor naturale ale corpului. Fireşte că nu, a răspuns el imediat. Originalul e net superior. Acest lucru m-a dus cu gândul la cuvintele psalmistului care, adresându-i-se în rugăciune Creatorului, a spus: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil“. — Psalmul 139:14.

[Diagrama/Fotografiile de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

[Legenda fotografiilor]

Mâinile mioelectronice folosesc impulsurile din muşchi pentru a controla viteza mişcării şi forţa strânsorii

[Provenienţa fotografiilor]

Mâini: © Otto Bock HealthCare

[Legenda fotografiilor]

În interiorul acestui genunchi de înaltă tehnologie, cipurile şi câmpurile magnetice adaptează mişcările genunchiului la mersul pacientului

[Provenienţa fotografiilor]

Genunchi: Fotografii cu amabilitatea Ossur

[Legenda fotografiei]

În această secţiune transversală se vede învelişul de spumă poliuretanică şi structura gleznei

[Provenienţa fotografiei]

© Otto Bock HealthCare

[Provenienţa ilustraţiei]

© 1997 Visual Language

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Reglarea unui picior artificial

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Un medic în timp ce-i fixează pacientului o proteză

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Proteză de mână folosită la instruirea copiilor cărora li s-a amputat un membru

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

În 2004, câştigătorul cursei de 100 m la Jocurile Paralimpice a parcurs această distanţă în 10,97 secunde, având o proteză din fibre de carbon

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie cu amabilitatea Ossur/Photographer: David Biene

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

© Otto Bock HealthCare