‘Vreau să-i slujesc lui Dumnezeu înainte de a muri’

POVESTEA LUI MAMIE FREE

ÎN 1990, în Liberia a izbucnit un război civil. Întrucât luptele s-au intensificat în Monrovia, capitala ţării, Mamie, o fetiţă de 12 ani, şi familia ei, aparţinând tribului krahn, s-au văzut nevoiţi să rămână închişi în casă. „Am auzit o explozie în apropiere“, povesteşte Mamie. „Casa vecinului fusese lovită de o rachetă şi luase foc. Flăcările s-au extins şi la casa noastră.“ Chiar dacă pe stradă se dădeau lupte crâncene, Mamie, mama ei şi fratele mai mic al mamei au ieşit din casa cuprinsă de flăcări.

„Deodată, m-a lovit ceva“, îşi aminteşte Mamie.

„Mama m-a întrebat imediat: «Ce s-a întâmplat?»

«M-a lovit ceva! Cred că un glonţ», am răspuns.“

În acel moment, Mamie s-a prăbuşit. Sfâşiată de durere, ea s-a rugat: „Te rog, Dumnezeule, să mă asculţi. Cred că voi muri, dar vreau să-ţi slujesc înainte să mor“. Apoi şi-a pierdut cunoştinţa.

Crezând că a murit, vecinii au vrut s-o îngroape pe o plajă din apropiere. Mama ei însă a insistat să fie dusă la spitalul din oraş. Din păcate, spitalul, nefiind dotat cu toate echipamentele, nu făcea faţă valului mare de bărbaţi, femei şi copii răniţi ce erau aduşi aici. Unchiul lui Mamie, care fusese şi el rănit, a murit chiar în acea noapte. Mamie a supravieţuit, dar a rămas paralizată de la mijloc în jos.

A avut mult timp hemoragie internă, fiind chinuită de dureri îngrozitoare. După patru luni, medicii au reuşit în sfârşit să-i facă o radiografie ca să vadă unde era glonţul. Se oprise între inimă şi plămâni. Întrucât o intervenţie chirurgicală ar fi fost prea riscantă, mama a dus-o pe Mamie la un bun cunoscător al plantelor medicinale. „M-a tăiat cu o lamă, după care a pus gura pe rană şi a început să sugă pentru a scoate glonţul“, povesteşte Mamie. „«Ăsta e», a zis el, scoţând un glonţ din gură. Am plătit şi am plecat.“

Însă omul minţise. O nouă radiografie a scos la iveală că glonţul se afla tot acolo. Prin  urmare, Mamie şi mama ei s-au întors la el. Acesta le-a convins însă că trebuiau să treacă nouă luni pentru ca la radiografie să nu se mai vadă glonţul. Ele s-au întors acasă şi au aşteptat cu răbdare. În tot acest timp, Mamie a luat diverse medicamente ca să suporte cumplitele dureri. După nouă luni a făcut iar o radiografie. Glonţul era tot acolo. Însă aşa-zisul cunoscător al plantelor n-a mai fost de găsit.

Glonţul se afla în trupul lui Mamie de un an şi jumătate. O rudă a dus-o la o tămăduitoare. În loc să o ajute, aceasta i-a zis că ea ori mama ei vor muri într-o anumită zi. Mamie avea 13 ani. „Nu reuşeam să mă opresc din plâns“, spune Mamie. „Însă când acea zi a sosit, n-a murit nici una dintre noi.“

Un unchi a dus-o apoi pe Mamie la un conducător religios care susţinea că avusese o viziune şi că Mamie era paralizată din cauza unei vrăji, nu din cauza glonţului. A promis că dacă Mamie avea să respecte ritualurile ce i le va spune, într-o săptămână va putea merge din nou. Mamie povesteşte: „Am făcut multe băi sfinte cu apă din ocean, am postit şi m-am rostogolit pe jos în fiecare noapte, la miezul nopţii, ore întregi ce păreau că nu se mai sfârşesc. Dar toate aceste eforturi au fost în zadar, starea mea rămânând aceeaşi“.

Întrucât în ţară s-au deschis mai multe centre medicale, lui Mamie i s-a scos, în sfârşit, glonţul. S-a chinuit doi ani de zile cu acele dureri cumplite. „După operaţie, aproape că n-am mai simţit deloc durere şi reuşeam să respir mult mai uşor. Deşi am rămas parţial paralizată, puteam să mă ridic cu ajutorul unui cadru“, spune Mamie.

Mamie îi întâlneşte pe Martorii lui Iehova

La câteva săptămâni după operaţie, mama lui Mamie a întâlnit doi Martori ai lui Iehova. Ştiind că fiicei sale îi plăcea să citească din Biblie, i-a invitat la ele acasă. Mamie a acceptat imediat un studiu biblic. Însă după câteva luni a mers din nou la spital şi a pierdut legătura cu Martorii.

Totuşi, Mamie dorea în continuare să cunoască mai multe din Biblie. De aceea, când un predicator al unei biserici s-a oferit să o ajute, ea a acceptat. La şcoala duminicală, în timpul unei lecţii, un elev l-a întrebat pe profesor: „Este Isus egal cu Dumnezeu?“

„Da“, a zis profesorul. „Sunt egali. Totuşi, Isus nu e perfect egal cu Dumnezeu.“

„Nu e perfect egal? N-are nici un sens! E ceva greşit aici“, a zis Mamie în sinea ei. Considerând că nu învăţa adevărul biblic, Mamie nu s-a mai dus la acea biserică.

În 1996, violenţele au izbucnit din nou în Monrovia. Alţi doi membri ai familiei au murit, iar casa lor a fost incendiată a doua oară. Câteva luni mai târziu, două Martore au întâlnit-o pe Mamie în timp ce se aflau în lucrare din casă în casă. Mamie a reînceput studiul biblic. Când a mers pentru prima oară la o întrunire de la Sala Regatului, a rămas uimită să vadă că toţi, chiar şi bătrânii de congregaţie, dădeau o mână de ajutor la curăţenie. În acelaşi an, Mamie a mers la unul dintre congresele de district „Mesagerii păcii divine“, fiind prima întrunire de proporţii a Martorilor lui Iehova la care a luat parte.

 „Am rămas foarte impresionată“, povesteşte Mamie. „Martorii arătau iubire adevărată unii faţă de alţii, chiar şi faţă de cei din alte triburi. În plus, totul era bine organizat.“

Dorinţa ei de a-i sluji lui Dumnezeu se împlineşte

În 1998, luptele au fost reluate, iar Mamie şi mama ei au fost nevoite să se refugieze în ţara vecină, Côte d’Ivoire. Au ajuns în Tabăra de Refugiaţi Peace Town, împreună cu alţi 6 000 de liberieni. Mamie a continuat studiul biblic cu Martorii şi a făcut progrese rapide. La scurt timp a dorit să le împărtăşească şi altora convingerile sale. Ca să poată participa la ministerul public, fraţii şi surorile de credinţă o ajutau împingându-i scaunul cu rotile. În acest fel, Mamie a putut depune o frumoasă mărturie multor refugiaţi din tabără.

Chiar dacă din cauza limitelor de natură fizică îi e greu să ajungă la Sala Regatului, care se află la 6 km de locul unde stă, Mamie n-a lipsit de la nici o întrunire. În 14 mai 2000, ea a călătorit aproape 200 km ca să asiste la un congres special de o zi, unde şi-a simbolizat dedicarea la Dumnezeu prin botezul în apă (Matei 28:19, 20). În faţa multor oameni cu lacrimi în ochi, Mamie a fost dusă pe braţe la râu, unde a fost botezată prin scufundare. Când a ieşit din apă, faţa ei radia de bucurie.

În prezent, ea se află într-o tabără de refugiaţi din Ghana. Obiectivul lui Mamie este să devină pionieră regulară, adică evanghelizatoare cu timp integral. Mama ei a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, iar acum le vorbeşte altora despre cele învăţate. Amândouă aşteaptă cu nerăbdare timpul când, potrivit promisiunii din Cuvântul lui Dumnezeu, „şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta“. — Isaia 35:5–7.

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Glonţul scos din corpul lui Mamie

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Mamie, la botez

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

În timpul studiului biblic cu mama ei, Emma